„Cele mai mari și mai importante probleme ale vieții sunt, toate, esențialmente fără soluție. Nu vor putea fi niciodată rezolvate, ci doar depășite” (Carl Gustav Jung)
Se cunoaște că, de regulă, un an școlar are 35 de săptămâni de activitate didactică. Disciplina matematică are alocate 4 ore pe săptă­mână, deci la nivelul unui an de studiu ar reveni 140 de ore. Conform Legii Educației Naționale, 25% dintre orele unei discipline nu vizează direct programa școală, fiind ore la dispoziția profesorului. Rămân 105 ore. Fiind disciplină cu teză, trebuie rezervate, în medie, câte 4 ore pe semestru pentru evaluările sumative (teze), 4 ore pentru recapitulare și evaluări inițiale, 4 ore pentru evaluări curente – pentru fiecare semestru. Rămân 85 de ore. În aceste 85 de ore profesorul de matematică trebuie să formeze sau să dezvolte competențe. Mergând pe medie, în cei 13 ani preuniversitari – să nu uităm clasa lui 0, domeniul cunoașterii matematice și mai ales al deprinderilor matematice – care s-au dezvoltat în peste 2.000 de ani – se adună un număr de aproximativ 1.000 de ore.
Datele numerice consemnate anterior mi-aduc aminte de următoarea problemă: tu ești șoferul unui autobuz care pleacă de la capăt de linie, unde se urcă 10 pasageri. La următoarea stație coboară 3 pasageri, urcă 6, la a treia stație nu coboară niciun pasager, dar urcă 10… și tot așa. Întrebare: Care este culoarea ochilor șoferului?
Gabriel VRÎNCEANU,
Director, Casa Corpului Didactic, București