TribunaNews

Informație calificată, analize, idei, resurse educaționale de calitate, semnături de prestigiu. Tribuna Învățământului: PORTALUL Educației românești

TRIBUNA NEWS
type here...

Informație calificată, analize, idei, resurse educaționale de calitate, semnături de prestigiu. Tribuna Învățământului: PORTALUL Educației românești

Pedagogie

Ultimele
La fel de nefericit este faptul conform căruia la aceste schimbări preconizate nu au fost luate în calcul vocile celor care erau „împotrivă“ sau nici măcar ale celor sceptici. „Reforma mea“ a devenit de multă vreme în România un mod de a le impune celorlalți ideile tale, de a nu discuta, de a nu ține cont de cele ce se în­­tâmplă cu adevărat în societate. De altfel, procesul de „dezbatere publică“ nu di­­feră prea mult de cel întâmplat în construcția precedentei legi, din 2011, și nici dacă privim în urmă lucrurile nu avem „bune practici“ mai bune. Se pune întrebarea: de ce această tendință de a nu-l asculta pe celălalt, de a considera din start că el nu are dreptate și că adevărul poate să fie într-un singur loc, la tine? Poate un posibil răspuns este ceea ce literatura de specialitate a numit „expune­rea selectivă la informație“ sau, mai simplu, percepția selectivă. Acest fenomen a fost pus în evidență într-un experiment realizat în timpul unei campanii prezidențiale în Statele Unite ale Americii. Astfel, Steven Chaffee și Yuko Miyo (apud Bohler, 2009) au folosit metoda in­­terviului pentru 500 de subiecți care în timpul respectivei campanii erau supuși mesajelor candidaților. Concluzia studiului a fost una absolut șocantă: deși campaniile mediatice au fost semnificative, oamenii au spus că și-au consolidat părerile inițiale și – în mod special – părerea bună pe care o aveau încă de la început față de candidatul preferat. Mai bine zis, mesajele nu făcuseră decât să întărească o poziție și nu să o schimbe în vreun fel. Care a fost motivul din spatele unei astfel de situații? Oamenii pur și simplu preferau să urmărească mesajele mediatice care le confirmau părerile și alegeau să rejecteze, să evite să se uite la celelalte. Bohler, citându-i pe cei doi autori, afirmă tranșant: „Nu se expuneau (subiecții – n.n.) decât la informațiile care mergeau în direcția opiniilor prealabile“. Să fie percepția selectivă un mod de a explica de ce decidenții nu țin cont de părerile „celorlalți“ din momentul în care au „puterea“ de a impune o schimbare? Să se adauge acestei perspective universale (și observabile oriunde în lume), reacția românească, înrădăcinată de atât de multă vreme în modul nostru de a ve­­dea lucrurile, reacția aproape instinctivă de a nu-l asculta pe celălalt, de a împărți lumea între „noi“ și „ei“, de a-l privi pe semenul nostru prin filtrul „caprei vecinului“, de a pune sub umbra îndoielii pe oricine nu este de acord cu noi? Posibil să existe o combinație dintre cele două. Cert este faptul că, așa cum spunea Russell (2011), „doar 10% dintre angajați au încredere că managementul o să ia deciziile corecte în vremuri de incertitudine“. Decidenții din învățământ ar trebui să înceapă prin a înțelege că orice reformă se face cu oamenii care o pun în practică. Dacă nu ai susținerea și încrederea celor cărora le adresezi mesajul de reformă, de schimbare, această transformare (chiar dacă este gândită bine) o să aibă puține șanse să se producă la adevărata ei valoare. Mai mult, dacă nu ai încredere să ții cont de părerea oamenilor de la catedră, dacă nu-l întrebi pe profesor ce are ne­­voie și cum ar trebui să arate lumea școlii din perspectivă proprie, schimbarea o să fie nenaturală, inutilă, un stres în plus. Și mai este o perspectivă care nu trebuie să fie ignorată în această ecuație: România are o serie de Facultăți de Științele Educației unde profesori de pedagogie fac cercetare, unde sunt analizate cele mai noi perspective din domeniul educației, unde se observă și specificul național, dar și evoluțiile internaționale… spații de dezbatere cu oameni care au o carieră în cercetarea pedagogică. Mă întreb, oare de ce să faci o schimbare într-un sistem fără să supui proiectul tău testului acestor reacții, fără să te asiguri că nu există fisuri, că nu propui lucruri care sunt deja experimentate în alte părți ale lumii cu rezultate nesatisfăcătoare? Să revenim puțin la conceptul de în­credere. Astfel, potrivit PEW Research (apud Nowinski, 2014), procentul de americani care spun că au încredere în guvern a scăzut de la 73% în 1958 la doar 19% în 2013. Mai mult, dacă în 1976 încrederea în mass-media era de 76 la sută, conform lui Gallup (apud Russell, 2016), în 2016 ea ajunsese la 32 la sută. De ce este necesar să reamintim aceste lucruri? Pentru că avem nevoie de în­credere, autorități și omul simplu, decidenți din educație și profesorul de la catedră. Avem nevoie de încredere pentru că, așa cum observa Stosny (2014): „Încrederea atenuează anxietatea și ajută la eliminarea depresiei“. După o perioadă de pandemie (care a adus din plin atât anxietate, cât și depresie în rândul tuturor actanților educaționali: profesori, elevi și părinți), trebuie să ne gândim la o diminuare, nu la o creștere. Procentul de neîncredere este din ce în ce mai mare, dar este de datoria decidenților să facă primul pas pentru a restabili o relație corectă cu societatea. Iar Ministerul Educației ar trebui să fie primul bastion în această luptă, primul loc din care încrederea ar trebui să izvorască. Gândiți-vă că orice eroare, orice demers gândit cu defecte (pentru că entuziasmul nu este, de această dată, o scuză!) o să aibă repercusiuni peste 10-20 de ani, atunci când greșelile făcute în educația copiilor de astăzi se vor vedea la adulții de mâine.

Reforma lor și reforma noastră

Chiar dacă dezbaterile pe marginea legilor educației par să fie mai puțin vizibile în aceste zile, totuși procesul continuă și noua viziune asupra reformei...
Profesioniștii în pedagogie cer instituirea ocupației de profesor pentru educația timpurie

Profesioniștii în pedagogie cer instituirea ocupației de profesor pentru educația timpurie

În contextul dezbaterilor privind legislația educației, cu particularizare în ceea ce privește subiectul formării în profesia didactică, Asociația Română de Cercetare în Educație (ARCE),...
Managementul carierei didactice, din nou pe drumuri închise

Managementul carierei didactice, din nou pe drumuri închise

Am studiat proiectul/proiectele de lege privind educația națională în zona extrem de sensibilă a formării cadrelor didactice. Formarea cadrelor didactice a fost și rămâne...
Despre încredere în spațiul educațional

Despre încredere în spațiul educațional

Încrederea poate să fie direcționată spre propria persoană (încredere în sine) sau spre lumea exterioară nouă (încredere în ceilalți). De multe ori, cele două...
Singurătatea – de la școala online la riscul războiului

Singurătatea – de la școala online la riscul războiului

Trăim în ultimii ani o perioadă agitată a vie­ților noastre. Aparent paradoxal, agitația internă, stresul și tot ceea ce ni s-a întâmplat au fost...
Despre fericire în perioada postpandemică

Despre fericire în perioada postpandemică

Ușor, ușor, ne îndreptăm spre un moment de fi­­nal al pandemiei. Nu știu dacă nu vor mai exista „valuri“, dar cu siguranță, din punct...
Managementul proiectării, organizării și derulării activităților de practică pedagogică

Managementul proiectării, organizării și derulării activităților de practică pedagogică

Cuvintele schimbare, dinamică, provocări sunt caracteristice societății contemporane. Ca subsistem al sistemului social, și sistemul educațional resimte din plin această dinamică. Școala este și...
Lecția epuizării pe care ne-o predă pandemia

Lecția epuizării pe care ne-o predă pandemia

În această perioadă se împlinesc doi ani de când pandemia de Covid-19 a trimis și școala (alături de societate) în tranșeele învățământului online, pu­nându-i...
Din nou despre lectură: obiceiuri vechi în timpuri noi

Din nou despre lectură: obiceiuri vechi în timpuri noi

Cu toate că accesul la informație a crescut exponențial în ultimii ani, sunt din ce în ce mai multe evidențe care demonstrează că omul...
Citirea, lectura și competența lectorală în învățare și studiu academic – valori și virtuți formative

Citirea, lectura și competența lectorală în învățare și studiu academic – valori și...

"O națiune care nu citește rămâne în stare de inferioritate, fără forță și impuls creativ, fără sens, fără sensibilitate pentru linie și rază, fără...
123...12Pagina 1 din 12

FOLLOW US

10,233FaniÎmi place
- Advertisement -

Articole Recente