Către Ministerul Educaţiei Naţionale şi Cercetării Ştiinţifice
Ministerul Educaţiei Naţionale şi Cercetării Ştiinţifice a lansat pe 23.12.2015 în dezbatere publică propunerile de plan-cadru pentru clasele V-VIII, elaborate de ISE (Institutul de Ştiinţe ale Educaţiei). Acestea vin să înlocuiască programele aflate în vigoare în acest moment care datează din anul 2011 (LEN nr. 1). Au fost propuse
3 variante cu mici deosebiri de pondere a numărului de ore alocate diferitelor discipline.
Prin raportare la vechile planuri-cadru se remarcă, în toate cele
3 variante puse în dezbatere, eliminarea completă a unei singure discipline de studiu: limba latină de la clasa a VIII-a, unde figura cu
1 oră/săptămână în aria curriculară Limbă şi comunicare.
- În cele 10 documente-anexă care însoţesc planurile-cadru există o singură „explicaţie” a autorilor pentru această eliminare în cazul tuturor celor 3 variante: „A existat opinia generală de a transfera studiul limbii latine la liceu” 1.
Această afirmaţie este un neadevăr din mai multe puncte de vedere:
- – în documentul „Activităţi de dezvoltare a planurilor-cadru”, postat pe site-ul ISE, se afirmă (pag. 4) că în „august-septembrie 2015 au fost organizate dezbateri faţă în faţă cu organizaţii sindicale, organizaţii din societatea civilă, asociaţii profesionale, experţi curriculum, reprezentanţi universităţi”.
Precizăm că Departamentul de Filologie Clasică al Universităţii din Bucureşti (singurul competent să exprime puncte de vedere legate de predarea limbii latine) nu a fost niciodată invitat sau consultat pe nicio cale în privinţa viitorului limbii latine în planurile-cadru. Asemenea reprezentanţi erau singurii în măsură să emite opinii pertinente cu privire la disciplina „Limba latină”. Cerem în consecinţă, în temeiul transparenţei informaţiilor de interes public, să fie dezvăluite instituţiile/ autorităţile/persoanele care au reprezentat domeniul Filologie (şi în special cel al Filologiei Clasice) la aceste consultări organizate de ISE. Dorim să ştim cu exactitate, de asemenea, care sunt forurile academice care au fost consultate şi care şi-au dat acordul pentru eliminarea disciplinei limba latină din planurile-cadru puse în dezbatere.
- – susţinem că nu a existat, de fapt, nicio consultare reală a tuturor factorilor implicaţi. Aceste discuţii au avut mai degrabă un caracter secret. Intervenţiile noastre repetate la Ministerul Educaţiei pentru a fi reprezentaţi în orice comisie care stabileşte viitorul limbii latine în învăţământul preuniversitar nu au avut niciun ecou. De altfel, identitatea persoanelor care fac parte din comisia de elaborare a planurilor-cadru a fost făcută publică doar cu o lună înainte de a fi puse în discuţie planurile-cadru.
- – în data de 06.10.2015 a fost înregistrat atât la Registratura Ministerului Educaţiei (nr. 10583 la Cabinetul Ministrului), cât şi la Registratura ISE (nr. 1143) un memoriu din partea Rectorului Universităţii din Bucureşti, domnul Prof. Dr. Mircea Dumitru, în care, pe lângă menţinerea orei de limbă latină la clasa a VIII-a, se cerea (re)introducerea a cel puţin 2 ore de limba latină începând cu clasa a IX-a la secţiile de Filologie pentru „alinierea învăţământului din România la normele europene”. În acest document se sublinia că numărul redus de ore alocat limbii latine era rezultatul unor reduceri succesive din anii 2000, „operate fără nicio consultare a mediului academic”. Memoriul Rectorului, făcut în numele Universităţii din Bucureşti, era rezultatul unei voinţe a mediului academic umanist. Cum se poate afirma deci că „a existat opinia generală de a transfera studiul limbii latine la liceu”???
- Autorii acestor propuneri definesc în Introducere2 planurile-cadru drept „un instrument oficial”, iar semnificaţia lor, din perspectiva elevului, este „un profil dezirabil al acestuia la finalul unui ciclu de învăţământ: aşteptările recunoscute social de la absolvent”.
Dacă aşa stau lucrurile, ne permitem să întrebăm:
- Care este studiul care demonstrează că profilul dezirabil al elevului care termină gimnaziul trebuie să nu includă şi instruirea lui în disciplina limba latină?
- Care este aşteptarea socială pentru a nu mai fi studiată disciplina „limba latină” la clasa a VIII-a?
Un „instrument oficial” nu se poate realiza decât în urma unor cercetări/studii ştiinţifice. Cerem, deci, în temeiul dreptului accesului la informaţie, să fie făcute publice studiile care au demonstrat că eliminarea limbii latine de la clasa a VIII-a este dezirabilă pentru a fi satisfăcută aşteptarea socială.
- Dacă în cazul celorlalte discipline avem de-a face doar cu rearanjări de număr de ore (unele câştigă câte o oră, altele pierd), în cazul disciplinei limba latină asistăm la o eliminare completă din gimnaziu (şi o soartă incertă în liceu, căci planurile-cadru IX-XII nu au fost făcute publice până în acest moment).
Mai simplu spus, elevii români vor absolvi clasa a VIII-a fără să urmeze nicio oră de limba latină. Imensa majoritate dintre ei nu se va întâlni cu această disciplină nici la liceu, căci clasele de Filologie unde se (mai) studiază latină cu 1 oră/săptămână reprezintă sub 10 % din totalul claselor de liceu din România.
Făcând un calcul simplu, practic mai mult de 90 % dintre elevii români nu vor studia niciodată disciplina limba latină în propria lor ţară!
Rostul existenţei orei de limba latină la clasa a VIII-a este tocmai acela de a oferi tuturor elevilor români ocazia de a urma timp de un an de zile această disciplină, înainte ca ei să opteze în liceu pentru o anumită specializare.
Prin eliminarea latinei din gimnaziu se creează, pe de o parte, o discriminare a elevilor care vor să o studieze în această fază de dezvoltare, pe de altă parte, sunt dezavantajate clasele de Filologie de la liceu, căci cei care nu fac latină în clasa a VIII-a nu vor avea niciun motiv sa aleagă o clasă de filologie în clasa a IX-a în dorinţa de a face limba latină, pentru simplu motiv că nu vor şti ce este „limba latină”. Mergând mai departe pe acest lanţ, sunt dezavantajate Facultăţile de profil din ţară.
Ca în orice domeniu, fie el cultural, tehnic sau medical, eliminarea unui lucru care există nu se poate face fără a te gândi în prealabil cum funcţionează sistemul/aparatul/organismul în lipsa lucrului eliminat. Autorii acestor planuri-cadru vor fi făcut probabil un studiu care să arate cum arată un elev care nu a făcut niciodată disciplina limba latină.
În temeiul aceluiaşi drept la informaţie cerem publicarea studiului de impact în urma eliminării disciplinei limba latină din gimnaziu. Este de interes public să ştim cum va fi afectată dezvoltarea şcolară a elevilor din România în urma acestei măsuri, cum vor fi afectate clasele de Filologie din liceu şi Facultăţile de profil din ţară.
- Remarcăm totodată că această eliminare nu vine să elibereze cu 1 oră programul elevilor, ci golul rămas este umplut în curriculum şcolar (pe parcursul claselor V-VIII) de discipline pentru prima dată auzite, precum: „Educaţie pentru drepturile copilului”, „Educaţie interculturală”, „Educaţie pentru cetăţenie democratică”, „Educaţie economică”; dincolo de incertitudinea legată de conţinutul şi utilitatea unor asemenea „discipline”, elevilor din România li se propun „materii” pentru care nu există profesori, căci nu există aceste discipline în oferta Universităţilor din România, prin urmare nici specialişti; în timp ce este eliminată limba latină, unde există profesori specialişti. Elevii români nu vor mai avea la catedră dascăli de specialitate bine pregătiţi, mulţi dintre ei cu studii de masterat şi nu de puţine ori de doctorat, aşa cum sunt profesorii care predau acum limba latină, ci, în cel mai bun caz, suplinitori recrutaţi din rândul celor care nu au reuşit să ocupe un loc în specialitatea lor de bază.
- Oferta educaţională pentru gimnaziu elaborată de ISE şi pusă în dezbatere de Ministerului Educaţiei are în plus un profund caracter discriminatoriu3. Sunt propuse spre dezbatere publică 3 variante ale planului-cadru, cu mici variaţii între ele (varianta 1 pune accentul pe Trunchiul Comun, varianta 2 pe Tehnologii, varianta 3 pe Aria „Om şi societate”). Disciplina limba latină a fost eliminată însă din toate cele trei variante. Prin urmare, ea nu este practic nici măcar pusă în dezbatere alături de celelalte discipline. Elevilor care ar dori să studieze această disciplină nu li se oferă nicio posibilitate de a o alege într-una din cele 3 variante (acelaşi lucru se întâmplă şi în cazul susţinerii probei limba latină la Bacalaureat). Lor li se interzice astfel, pe baza criteriului că sunt elevi români în 2016, în mod discriminatoriu, accesul la o disciplină de studiu aflată până acum în mod tradiţional în oferta curriculară din România. În plus, elevilor care au intrat acum în clasa a V-a şi care ştiau că vor face latină în clasa a VIII-a li se restrânge în acest moment acest drept. Se încalcă astfel şi principiul predictibilităţii, atât de des invocat în învăţământ. De asemenea, deşi ISE invită pe toţi cei interesaţi (elevi, părinţi, profesori) la dezbaterea planurilor-cadru, ei nu pot alege de fapt decât între cele 3 variante care, toate, exclud limba latină. Predarea acestei materii nu este practic pusă în dezbatere publică, ci limba latină este eliminată în mod arbitrar, fără nicio explicaţie.
- Elaborarea planurilor-cadru s-a făcut de către ISE conform unor criterii/principii de evaluare4 şi în concordanţă cu nişte indicatori. Eliminarea studierii limbii latine din gimnaziu încalcă, însă, în mod sistematic toate principiile în numele cărora sunt elaborate planurile-cadru:
- Principiul selecţiei şi al ierarhizării domeniilor de cunoaştere umane şi ale culturii
Limba latină este eliminată din aria curriculară „Limbă şi comunicare”, adică exact de acolo de unde îşi poate împlini mai bine menirea. În această arie sunt prezente la clasa a VIII-a în TC (trunchi comun) limba română cu 4 ore şi două limbi moderne cu câte 2 ore.
Locul limbii latine se află în această Arie curriculară pentru că:
- limba latină contrabalansează aspectul vorbit/de comunicare al limbilor moderne studiate, oferind un echilibru între vechi şi nou şi ajutându-i pe elevi să descopere şi componenta filologică a unei limbi. Contactul direct cu elevii români din ultimii ani a arătat că aceştia au mari dificultăţi în a înţelege textul scris (inclusiv, şi mai ales, în limba română!) şi reuşesc cu mare dificultate să redacteze un text. Acest lucru se datorează axării învăţării limbilor străine în ultimii ani aproape în totalitate sub aspectul componentei lor de comunicare
- latina îi ajută pe elevi în mod special să înţeleagă orice limbă ca pe un organism viu, aflat mereu în transformare: limba română şi limbile moderne predate în şcoală urmăresc astăzi doar aspectul sincronic (pe orizontală), nu şi pe cel diacronic (pe verticală)
- limba latină îi învaţă pe elevi să folosească dicţionarul – obicei uitat de elevii români
- înţelegerea gramaticii limbii române este cu mult înlesnită de învăţarea gramaticii limbii latine – a cărei organizare mult mai strictă şi exactă, cu un grad minim de iregularitate (spre deosebire de limba română), permite o asimilare conştientă a regulilor – şi nu o memorare lipsită de logică. Or, în vederea pregătirii examenului de capacitate, această componentă este mai mult decât dezirabilă. Precizăm din contactul direct cu studenţii de la Facultăţile de Litere (viitorii profesori de română!) şi Limbi Străine că foarte mulţi dintre ei nu mai cunosc categoriile elementare ale gramaticii (cazuri, moduri, timpuri ş.a.), o consecinţă directă a învăţământului actual, centrat pe învăţarea limbii exclusiv ca mijloc de comunicare
- limba latină, pe lângă virtuţile de sine stătătoare, îi ajută în particular pe elevii români să înveţe mai bine româneşte (limba română fiind o limbă romanică). Conform tuturor studiilor efectuate în ultimii ani, s-a constatat că elevii români îşi cunosc din ce în ce mai puţin propria limbă, fapt datorat şi reducerilor sistematice pe care le-au suferit limbile clasice. Înlăturarea limbii latine din programa de studiu a elevilor români este, până la urmă, o măsură antinaţională.
- gramatica riguroasă a limbii latine organizează mintea elevilor, dezvoltă logica, lămureşte şi adesea tratează în exclusivitate aspecte de limbă nestudiate la nicio altă disciplină (e.g. etimologia, istoria şi circulaţia cuvintelor, schimbarea fonetică, morfologică şi semantică, evoluţia limbii române)
- prin deducerea unor mecanisme ale schimbării fonetice care intervin în trecerea de la limba latină la limbile romanice, elevii vor putea înţelege mult mai uşor şi deprinde perfect logic orice limbă romanică – indiferent că este studiată la clasă sau nu (franceză, spaniolă, italiană, portugheză etc.)
- studierea în sine a limbii latine creează anumite competenţe pe care nicio altă disciplină nu le poate oferi: în primul rând, dezvoltă capacitatea elevului de a detecta pe cont propriu corespondenţele fonetice şi morfologice între limbile romanice; prin aceasta, îi oferă posibilitatea descoperirii unui algoritm funcţional în cadrul acestor limbi, pe baza căruia poate deduce singur formele unor cuvinte moştenite sau împrumutate din limba latină în orice limbă neolatină – fără a le cunoaşte în prealabil –, pe baza simplei comparaţii a cuvântului românesc cu cel latinesc şi aplicarea unor principii cu precizie matematică; această descoperire realizată la nivel individual reprezintă, pentru elevi, un stimul important în studiul limbilor moderne; în al doilea rând, extinzând capacitatea de a stabili relaţii între limbi, elevul dezvoltă o sensibilitate lingvistică – ştiinţifică, logică, aproape matematică –, cu ajutorul căreia va putea asimila în mod firesc orice limbă străină
- Această capacitate trebuie cultivată de la o vârstă cât mai mică (studiile de neuro-psihologie arată că asimilarea unei limbi străine se produce mai uşor până la vârsta de 15 ani, astfel că pragul de 13-14 ani – clasa a VIII-a – rămâne esenţial pentru dezvoltarea sau, dimpotrivă, pierderea iremediabilă a unor competenţe; amânarea până la liceu a contactului cu această disciplină scade, progresiv, influenţa benefică pe care o poate avea asupra dezvoltării neuro-psihice a elevului; iar lipsa totală a contactului cu limba latină, pe care îl prevede adeziunea la o clasă cu profil real, îi va nega complet elevului şansa de a-şi crea competenţe atât de necesare în contextul economico-social actual
- Principiul compatibilizării cu tendinţele naţionale şi europene din domeniul educaţiei
Planurile-cadru sunt, conform autorilor, „compatibile cu paradigmele educaţionale promovate la nivel european”.
- Fals! în Europa civilizată limbile clasice (latina şi greaca veche) sunt preţuite şi integrate în planurile de învăţământ ale celor mai dezvoltate ţări (Italia, Franţa, Germania, Anglia, Spania, Elveţia, Polonia şi multe altele). În Germania, de exemplu, latina este studiată începând cu clasa a V-a!
- În aceste ţări civilizate sunt organizate olimpiade internaţionale de limbă latină. România a participat de-a lungul anilor la trei dintre acestea (în Italia), aducând anual importante premii şi menţiuni. Reducerea încă o dată a numărului de ore de limbă latină ar anula pe viitor orice şansă a elevilor români la aceste competiţii şi ar face zadarnice toate eforturile făcute până acum de profesorii lor. România s-ar vedea astfel izolată de învăţământul clasic european
- Principiul corelării abordărilor disciplinare cu cele de tip multi-, pluri-, inter– şi transdisciplinar
- limba şi civilizaţia latină, predate conform unor programe care pot suferi îmbunătăţiri, ar reprezenta materia ce ar răspunde pe deplin acestui principiu, mai mult chiar decât oricare altă disciplină de la clasa a VIII-a
- a) ~n Aria Limbă şi comunicare ar fi o bază pentru studierea limbii române şi a unei alte limbi romanice. Ar fi un excelent ajutor pentru înţelegerea neologismelor – şi nu numai – dintr-o limbă precum engleza (unde 50% din cuvinte sunt împrumutate din limba latină – în diverse faze ale evoluţiei limbii engleze – sau formate pe radicale latineşti).
- b) În Aria Matematică şi ştiinţe ale naturii latina ar folosi pentru a explica etimologia cuvintelor tehnice de origine greco-romană (profesorul de latină are şi competenţa limbii greceşti). Elevii ar putea astfel să înveţe în mod logic şi ar reţine mult mai uşor. Vocabularul ştiinţific de la toate disciplinele tehnice ar putea fi deci explicat în cadrul orei de limba latină.
- c) În Aria Om şi societate toate cele trei discipline (istorie, geografie, religie) sunt perfect deservite de cunoaştere limbilor clasice şi a civilizaţiilor implicite (istoria veche europeană şi românească sunt părţi ale civilizaţiei romane, iar religia creştină nu se poate învăţa temeinic nicăieri în lume dispensându-se de limbile clasice. Biblia însăşi – Septuaginta şi Noul Testament – a fost scrisă în greacă, iar limba bisericii în întreg Occidentul este latina).
- Principiul relevanţei şi racordării la social
- autorii planurilor-cadru consideră drept indicator de realizare a acestui principiu promovarea unor „discipline … relevante din perspectiva contextului socio-cultural naţional şi european/ internaţional”
- considerăm că eliminarea limbii latine – care a stat la temelia formării Europei civilizate de astăzi împreună cu valorile ei creştine, este o măsură antieuropeană, în contradicţie profundă cu învăţământul tradiţional. De dragul unor experimente cu viitor incert nu pot fi sacrificate valorile culturii europene validate de secole.
- Principiul corelării la particularităţile de vârstă ale elevilor
- ţările în care studiul limbii latine a început mai devreme au avut la sfârşitul ciclurilor de învăţământ elevi mai bine pregătiţi (în Germania latina se studiază din clasa a V-a, în Franţa din clasa a VI-a)
- în România cea mai bună soluţie ar fi introducerea latinei începând chiar cu clasa a VII-a; capacitatea acestei limbi de a ordona gândirea este exact ceea ce lipseşte elevilor în această perioadă de dezvoltare (vezi studiile de neuro-psihologie invocate mai devreme)
- interesul elevilor din ciclul gimnazial pentru limba latină este dovedit de Olimpiadele şcolare. Conform datelor oficiale ale Ministerului Educaţiei, numărul cel mai mare de participanţi la faza naţională a Olimpiadei de limba latină s-a înregistrat la clasa a VIII-a!
- Principiul echilibrului
Detalierea acestui criteriu de către autorii planurilor-cadru este „dezvoltarea tuturor dimensiunilor personalităţii umane” şi, drept indicatori de realizare, „sunt incluse discipline… relevante pentru dezvoltarea dimensiunilor personalităţii umane”.
- în numele dezvoltării personalităţii umane latina este poate cea dintâi disciplină care trebuie să se regăsească în programele şcolare; ea dezvoltă pentru elevi dorinţa de a cunoaşte lucrurile în profunzime, ordonează mintea elevilor echilibrând-o, îl îndreaptă pe elevul român către trecutul propriei limbi oferindu-i o perspectivă mai largă de cunoaştere
- programele actuale de limba latină la clasa a VIII-a folosesc pentru predare texte/maxime cu conţinut moralizator, ceea ce încurajează un comportament civic al elevilor în societate
- întreaga cultură a Antichităţii cultivă măsura, cumpătarea drept principiu al vieţii şi al educaţiei. În numele „echilibrului” să fie eliminată disciplina în care Horaţiu a îndemnat la aurea mediocritas, „aurita cale de mijloc”?
- Principiul egalităţii şanselor
- Remarcăm doar că cei care vor să aibă acces la studiul limbii latine nu au nicio şansă să înveţe în gimnaziu această limbă în România.
Autorii programelor-cadru stabilesc câteva principii legate şi de „Funcţionalitate”, printre care:
- Principiul coerenţei pe verticală şi pe orizontală
Printre indicatorii de realizare se afirmă că „sunt corelate pe orizontală pe parcursul unui an de studiu în vederea evitării suprapunerilor sau a contradicţiilor între discipline şi în vederea asigurării complementarităţii acestora”.
- prezenţa disciplinei limba latină la clasa a VIII-a nu se suprapune peste nicio altă disciplină, nu intră în contradicţie cu niciuna, ci dimpotrivă, este perfect complementară cu limba română şi limbile moderne
- Principiul adecvării la contextul socio-economic, cultural şi educaţional
Autorii programelor afirmă: „Planurile-cadru din învăţământ asumă … un set de condiţii de implementare, curente şi viitoare; de exemplu, în raport cu resursele umane, materiale, financiare disponibile care pot fi mobilizate”.
- latina poate fi predată în continuare pentru că există deja pe piaţa muncii profesori specialişti bine pregătiţi în a căror formare nu trebuie să se mai investească. În schimb, înlocuirea latinei cu materii nou create (e.g. „educaţie economică” la clasa a VIII-a) ar presupune eforturi financiare pentru crearea unor asemenea specialişti (absolvenţii de ASE nu au nicio pregătire didactică). Disponibilizarea profesorilor de latină, inerentă scoaterii latinei din gimnaziu, ar aduce o altă problemă economică, fie prin plata indemnizaţiei de şomaj, fie prin cursuri de reconversie profesională. De asemenea, s-ar dovedi irosiţi toţi banii alocaţi de-a lungul anilor de la buget pentru pregătirea acestora pe parcursul studiilor de licenţă/masterat/doctorat în domeniul filologiei clasice.
Dincolo de inexplicabila şi impardonabila eliminare a limbii latine din programele şcolare şi de nerespectarea tuturor principiilor în numele cărora acestea au fost alcătuite, există şi multe alte argumente temeinice pentru ca această disciplină să se regăsească în continuare în oferta şcolii româneşti începând cu clasa a VIII-a:
- respectarea tradiţiei europene (latina este studiată neîntrerupt în Europa civilizată de peste 2000 de ani!, iar în România numai regimul comunist instaurat după 1947 a recomandat eliminarea ei din curriculum la cererea expresă a NKVD-ului, care considera latina, logica şi filosofia „materii decadente şi reacţionare”!);
- formarea de competenţe inter- şi transdisciplinare de la vârste fragede;
- asigurarea unui fundament cultural temeinic şi indispensabil oricărei construcţii umaniste ulterioare;
- favorizarea unei gândiri libere, greu de manipulat, prin accesul direct şi nemediat pe care îl oferă la operele clasicilor literaturii universale.
Este inacceptabil ca un grup foarte restrâns de persoane, necunoscut mediului academic, fără specializare în domeniul filologiei, să decidă în nume propriu şi în mod complet netransparent eliminarea unei discipline fundamentale din învăţământul gimnazial românesc. Considerăm că înlăturarea limbii latine din catalog este o măsură antinaţională şi în dispreţ faţă de valorile tradiţionale europene, care va afecta, dacă va fi însuşită de Ministerul Educaţiei, pe termen lung şi în mod iremediabil calitatea învăţământului românesc.
1 Document: Analiza comparativă a celor 3 variante, pag. 5.
2 Introducere: Plan-cadru de învăţământ – dincolo de tabele şi cifre, pag. 1.
3 Conform definiţiilor promovate de CNCD: „Prin discriminare se înţelege orice deosebire, excludere, restricţie sau preferinţă pe baza criteriilor prevăzute de legislaţia `n vigoare… precum şi orice alt criteriu care are ca scop sau efect restrângerea, înlăturarea recunoaşterii, folosinţei sau exercitării, în condiţii de egalitate, a drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale sau a drepturilor recunoscute de lege, în domeniul politic, economic, social şi cultural sau în orice alte domenii ale vieţii publice”. Se precizează în continuare că „discriminarea indirectă survine atunci când o prevedere, un criteriu, o practică aparent neutră dezavantajează anumite persoane, pe baza criteriilor prevăzute de legislaţia în vigoare, cu excepţia cazurilor în care aceste prevederi, criterii sau practici sunt justificate obiectiv de un scop legitim, iar metodele de atingere a acelui scop sunt adecvate şi necesare. De asemenea, discriminarea indirectă este orice comportament activ sau pasiv care, prin efectele pe care le generează, favorizează sau defavorizează nejustificat, supune unui tratament injust sau degradant o persoană, un grup de persoane sau o comunitate faţă de altele care se află în situaţii egale”.
4 Conform documentului pus la dispoziţie de ISE, „Criterii de evaluare a planurilor-cadru de învăţământ”, pag. 1-4.
Departamentul de Filologie Clasică şi Neogreacă al Facultăţii de Limbi şi Literaturi Străine al Universităţii din Bucureşti
