Încă pe vremea ministeriatelor lui Spiru Haret se instituise obiceiul ca profesorii să se întâlnească la începutul fiecărui an școlar și să facă un schimb de idei, să-și stabilească împreună reperele pentru perioada de cursuri care tocmai începe. Atunci se numeau Conferințele profesorilor secundari pe grupe de specialități, iar astăzi le cunoaștem drept Consfătuiri ale cadrelor didactice. Acest tip de întâlniri pot fi considerate ca făcând parte din formarea continuă, atât de necesară în dinamica societății contemporane.
Cu acest prilej, pe lângă discuțiile ocazionate de schimbările normative, în plan științific profesional sunt abordate anumite subiecte, tratate în mod consistent în cărțile de specialitate apărute recent.
Așa este cazul volumului Despre știința evaluării în preuniversitar – studiu de caz Economie, Educație antreprenorială, Educație economico-financiară, apărut la Editura SemnE, București, 2022, semnat de către dr. Sorin Spineanu-Dobrotă, profesor la Colegiul Național Sf. Sava, din București.
În prefața cărții, prof. univ. dr. Marin Manolescu, de la Facultatea de Psihologie și Științele Educației – Universitatea din București, precizează: „Lucrarea Despre știința evaluării în preuniversitar – studiu de caz Economie, Educație antreprenorială, Educație economico-financiară analizează activitatea de evaluare (curentă, de proces, dar și prin examen național) abordând în fapt un studiu de caz pe disciplinele subsumate educației economice. Este vorba de o serie de discipline ale trunchiului comun studiate de elevii de gimnaziu și liceu: educație economico-financiară, educație antreprenorială, economie. Dincolo de considerațiile teoretice privind specificul evaluării, cu accent pe procesualitatea activității și mult discutata temă de noutate în mentalul colectiv românesc – evaluarea competențelor versus evaluarea pe conținuturi, autorul analizează procesul evaluării la clasă pentru aceste discipline: evaluarea inițială, continuă și sumativă, precum și examenele/concursurile naționale de la final de liceu, olimpiadele și examenele pentru profesori“ (p. 9).
Valorificând o bogată experiență de muncă la catedră, precum și în domeniul științelor evaluării, Sorin Spineanu-Dobrotă exprimă considerațiile pe care le apreciază drept relevante privind specificul evaluării, se referă pe larg la procesul evaluării la clasă pentru disciplinele subsecvente educației economice, tratează distinct problematica examenelor ce vizează educația economică. În acest sens, amintesc câteva titluri din cuprins: Evaluarea competențelor în contextul reformei curriculare, Procesualitatea activității de evaluare, Deontologia și etica activității evaluative, A fi obiectiv în evaluare – de la teorie la practică, Influența evaluării curente asupra examenelor, Principii de urmat în examenele/concursurile naționale. Lucrarea, de aproape 300 de pagini, cuprinde în anexe exemple de subiecte propuse pentru examenele adresate absolvenților de liceu: examenul național de Bacalaureat, examenul pentru Bacalaureatul secțiilor bilingve francofone, examenul pentru proiectul de Bacalaureat profesional. Mai mult, sunt prezentate, cu titlu de exemplu, subiecte din olimpiada națională la disciplina Economie. Pe lângă acestea, volumul mai conține itemi pentru evaluarea inițială, pentru evaluările curente, precum și pentru evaluarea finală atât pentru Economie, cât și pentru Educație socială – Educație economico-financiară, clasa a VIII-a. Pentru cadrele didactice aflate la început de carieră este oferit un exemplu pentru proba scrisă la Economie, Educație antreprenorială, Educație socială – Educație economico-financiară din examenul național pentru definitivare în învățământul preuniversitar, precum și un exemplu din concursul de ocupare a catedrelor vacante din învățământul preuniversitar. Prezentarea unor astfel de itemi de evaluare, din diferite examene, permite realizarea unor analize complexe aplicate pentru sfera disciplinelor socio-umane, în general, și a celor economice, în special. Parcurgând volumul prezentat, un profesor debutant are ocazia de a contura un tablou general referitor la specificul evaluării în dubla ipostază în care se află: aceea de profesor care trebuie să evalueze, cât și aceea de persoană evaluată. Am putea metaforic să ne gândim la fațetele evaluării care se oglindesc caleidoscopic unele în altele. În acest sens, este dezirabil ca exigența în aprecierea rezultatelor celorlalți să urmeze exigenței în autoevaluarea propriilor performanțe.
Pentru a face față cu profesionalism solicitărilor atât de complexe și dinamice presupuse de cariera didactică, toți cei care își desfășoară activitatea în învățământ valorizează cooperarea, începând cu aceea a debutantului cu mentorul de practică pedagogică sau cu mentorul de stagiatură, colaborarea colegială în consiliul clasei de elevi, până la colaborarea cu directorul și consiliul de administrație al școlii. Un tip aparte de colaborare îi reunește pe profesorii din diverse unități școlare, care predau aceleași discipline de studiu, cum este în cazul de față cele subsumate educației economice.
Ideea de activitate colegială colaborativă, la nivelul Cancelariei Naționale – denumire generică prin care este sugerată existența unui grup profesional specific, cel al profesorilor, profesioniști în domeniul evaluării de proces care, acționând, realizează un loc comun în care are loc schimbul de experiență didactică și de bune practici în educație –, poate fi desprinsă în volumul prezentat, prin chiar referințele la contribuția în procesul complex al activității de evaluare a mai multor profesori, din diferite părți ale țării.
Mai mult, este vorba despre o adevărată validare intercolegială, prin implicarea mai multor cadre didactice, dintre care, în cartea citată, sunt amintiți: prof. Florina Oțet (Colegiul Național Andrei Șaguna, din Brașov, cerc. șt. Angela Teșileanu (șef al Laboratorului Curriculum în cadrul Institutului de Științe ale Educației), prof. Marius Avram (coordonatorul Serviciului Evaluarea Manualelor la Centrul Național de Politici și Evaluare în Educație), prof. Elena Bălan (Școala Superioară Comercială Nicolae Kretzulescu București), prof. Ortansa Moise (Colegiul Național Cantemir Vodă, din București), la care pot fi adăugați specialiști ai Centrului Român pentru Educație Economică: prof. Maria-Liana Lăcătuș (Departamentul pentru Pregătirea Personalului Didactic din Academia de Studii Economice, din București), prof. Irina Dromereschi (Colegiul Tehnic Anghel Saligny, din Bacău, membru permanent al Comisiei Centrale a Olimpiadei Naționale de Economie) și prof. Alina Bărăian (Colegiul Național Gheorghe Barițiu, din Cluj-Napoca).
Departe de a fi o trecere în revistă a literaturii de specialitate doar în registru teoretic, ci având un caracter integrat și aplicat, lucrarea lui Sorin Spineanu-Dobrotă conține o cercetare empirică și o culegere de date prin intermediul unui focus grup. Cercetarea empirică are ca temă evaluarea rezultatelor învățării la disciplinele educației economice. În acest sens, autorul precizează: „Am încercat, prin studiul de față, să investighez elementele de proiectare a diferitelor tipuri de evaluări, modul în care forma testului răspunde cerințelor pedagogice implicate de respectivul tip de evaluare, dar și dacă itemii proiectați sunt adecvați competențelor de evaluat“ (p. 41). Alte aspecte analizate privesc calibrarea testului, nivelul optim de dificultate a cerințelor, logica internă a raportului evaluare-învățare, adecvarea evaluării la nivelul de dezvoltare cognitivă al elevilor. Grupul țintă a cuprins 47 de profesori de specialitate din toate județele țării, inclusiv din Municipiul București. Acest fapt întărește încrederea în beneficiile activității profesionale colaborative între colegii care predau aceleași discipline de studiu. Ideea de a le oferi ocazia de a împărtăși din experiența lor nemijlocită la catedră, precum și valorizarea acestora ca specialiști ai domeniului constituie, în același timp, un relevant exemplu de bună practică profesională.
Focus grupul a mobilizat 40 de profesori care au avut ca temă de interes analiza unei serii de subiecte de Bacalaureat date la Economie, atât din examen, cât și din simularea națională (p. 88).
Foarte interesantă este analiza influenței evaluării curente asupra celei din cadrul examenelor și concursurilor școlare. În mod corelativ, autorul ne invită să ne gândim comparativ la evaluări cu miză puternică, așa cum sunt evaluările internaționale PISA, TIMSS, PIRLS (p. 31).
Rămâne deschisă o discuție referitoare la cum se poate face trecerea graduală de la itemi de tip subiectiv spre cei de factură semiobiectivă, apoi către cei obiectivi. O întrebare care se impune de la sine este: cum să fie educați elevii astfel încât să nu confunde evaluarea de pe parcursul anilor de școală, uneori strategic binevoitoare, cu rol de creștere a încrederii în sine, de stimulare a învățării, cu evaluarea din examenele naționale, una dominată, principial vorbind, de obiectivitate?
Cercetările de factură calitativă vin să răspundă nevoii de a umaniza datele cantitative, statistice, aride care însoțesc examenele naționale. Este important să fie cunoscut cum gândesc profesorii. Mai mult, folosind un termen al cărții, comunitatea profesorală este activată în jurul unor subiecte atât de sensibile cum sunt cele ale evaluării. Știm că evaluarea are rolul de a acționa adevărate pârghii motivaționale, că în plan concret, efectiv, rezultatele unei evaluări pot schimba viața unui tânăr. Miza tacită a cărții este tocmai analiza modului cum sunt aplicate repere de știință a evaluării în diferite contexte de evaluare concrete. În acest fel practicienii din învățământ sunt sprijiniți să conștientizeze subtilitățile implicate în procesul complex de evaluare. De asemenea, cei care parcurg volumul vor avea ocazia și să reflecteze asupra unor posibile surse de erori în aplicarea baremului de evaluare și de notare (p. 133).
Nu este în intenția cărții prezentate tratarea explicită a evaluării orale. Este posibil ca autorul să intenționeze în viitor realizarea unei analize aparte. Acest fapt este însă cu atât mai binevenit cu cât, în ultimii ani, la nivelul experienței nemijlocite la catedră s-a observat că este impetuos necesară o adevărată cultură a evaluării. Aceasta ar putea fi construită începând cu exercițiile de înțelegere a raportului dintre structura și calitatea răspunsului, pe de-o parte, și punctajul asociat prin barem, pe de altă parte, până la clarificările obținute prin autoevaluare și interevaluare colegială practicate sistematic de către elevi de-a lungul anilor de școală. Educația pentru o evaluare obiectivă, onestă, transparentă, nu îi vizează numai pe profesori, ci și pe beneficiarii direcți: elevii. În același timp, dimensiunea evaluării ar trebui să fie o componentă a culturii generale atât de necesară și părinților elevilor. În felul acesta ar fi evitate o serie de consecințe nedorite cum sunt: contestarea notelor, proiectarea unor așteptări nerealiste privind parcursul școlar, orientarea profesională inconsecventă etc. Totodată, însoțind evaluarea orală, se poate proiecta consilierea pe subiecte referitoare la dezvoltarea personală și profesională.
Volumul s-a bucurat de un real interes din partea profesorilor care predau discipline socio-umane, în mod special discipline economice. De exemplu, prof. dr. Elena Calistru, de la Colegiul Național Iași, remarca faptul că: „Un rol aparte revine analizei rezultatelor la examenele naționale de titularizare și definitivat, deoarece participanții la aceste examene sunt viitorii profesori-practicieni. Deținerea de către aceștia a unor competențe relevante poate fi un factor important în ceea ce privește pregătirea elevilor și modificarea sensului evaluării pe care o realizează, din evaluarea centrată pe cunoștințe în evaluare formativă, autentică, pe competențe“. Fiind o lucrare care nuanțează specificitatea demersului evaluativ în societatea contemporană, întâlnim referiri la diferențele care s-au creat între perioade distincte din parcursul învățământului românesc, desfășurat în format fizic, apoi online, urmând hibrid și, din nou, față în față: „Un aspect interesant îl constituie analiza comparativă a percepției gradului de dificultate a itemilor propuși pentru examenele naționale dinainte și după pandemie, concluziile acesteia putând fi valorificate în realizarea învățării remediale și extinse și la alte situații similare“ (citat din blogul academic https://www.sucitoruldeminti.ro/recenzii/despre-stiinta-evaluarii-in-preuniversitar-studiu-de-caz-economie-educatie-antreprenoriala-educatie-economico-financiara/).
Școala, cu toate activitățile ei, inclusiv cu cele dedicate evaluării, este influențată mai mult decât am crede de ce se întâmplă la nivelul societății în ansamblu. Dacă societatea trece printr-o etapă dificilă, acest fapt se reflectă și asupra școlii. O abordare de tip longitudinal, care să permită o analiză comparativă între modurile de a face evaluare în diferite perioade de timp, în care societatea parcurge etape de regres ori de stagnare, respectiv, perioade bune, de dezvoltare, rămâne o provocare pentru viitoare cercetări.
Cum facem evaluarea vizibilă? – ar putea constitui o temă de interes în cadrul cercurilor pedagogice, a consfătuirilor cadrelor didactice. În același timp, pentru cei care își desfășoară activitatea în cadrul sistemului de învățământ ar fi o bună oportunitate de a face vizibilă nu doar activitatea de evaluare, ci toată strădania care are loc cu profesionalism în pregătirea lecțiilor, în integrarea celor mai semnificative aspecte culturale cu experiențele de viață cotidiană ale elevilor, în conceperea, aplicarea unor itemi relevanți pentru competențele evaluate, în consilierea elevilor supărați că au luat o notă mică și încă multe altele. Cum devine munca la catedră vizibilă, astfel încât să fie cunoscută, apreciată, recompensată și, mai ales, susținută din partea societății?
Problematica evaluării presupune implicit relații umane de calitate, încredere și un optimism profesoral care știe că potențialul din fiecare tânăr se va actualiza la un moment dat.
În concluzie, prof. univ. dr. Marin Manolescu menționează că: „Evaluarea autentică trebuie să fie formativă, ameliorativă, integrată în procesul didactic“ (p. 11).
Mai adaug preocuparea pentru realizarea unei evaluări obiective la nivelul examenelor naționale. În acest sens, consfătuirea cadrelor didactice de la începutul anului școlar este continuată, dacă se poate spune așa, prin consfătuirea permanentă a profesorilor prin intermediul cărților care popularizează cercetări asupra modului în care aceștia interpretează experiențele lor didactice, așa cum este cazul volumului prezentat.
Prof. dr. Cristina ȘTEFAN – Colegiul Național Spiru Haret, București
Articol publicat în revista Tribuna Învățământului nr. 44-45
