Examene, eterna poveste

Evaluarea este o activitate care are, inevitabil, şi o latură subiectivă. Mai ales atunci când vorbim de nivelul de pregătire al elevilor. De-a lungul timpului, componenta subiectivă a fost amplificată sau diminuată, în funcţie modul de reglementare a examinărilor. Competenţa şi experienţa celor care gestionează sisteme de anvergură au influenţat mereu calitatea actului de evaluare.
În ceea ce priveşte educaţia, lucrurile sunt extrem de complicate şi sensibile, mai ales în România zilelor noastre. După ce învăţământul a fost un subiect dezbătut doar în conformitate cu directivele trasate de organele de partid şi de stat, s-a dat frâu liber abordărilor de orice fel. Capitalismul original, în care ne-am trezit cam năuciţi, conţine – între mecanisme democratice eficiente – nişe în care băgătorii de seamă se pot manifesta. Adică mecanismele de evaluare „comuniste” au fost distruse cu entuziasm înainte ca cineva să propună altele cât de cât viabile.
Admiterea în licee şi în universităţi, durata ciclurilor de învăţământ, programele şcolare, manualele, statutul elevilor, siguranţa în şcoli şi statutul cadrelor didac­tice au fost schimbate de atâtea ori, încât acum, la un sfert de veac după începerea reformelor, puţini sunt cei care mai pricep mersul sistemului.
Mulţi miniştri au încercat să facă ceva eficient. Puţini au reuşit! Lucrurile bune realizate au fost repede compromise de măsuri aplicate pe jumătate sau rămase doar pe hârtie. Promi­siu­nile au fost îngropate în justificări, iar solicitările cadrelor didactice au fost mocirlite în campanii de denigrare a întregului sistem. Toată lumea a devenit expertă în educaţie. Toţi au dreptul de a exprima opinii, indiferent dacă au sau nu competenţa necesară. Nimeni nu trebuie să răspundă pentru nimic. Nici atunci când avem de-a face cu calomnii. Doar profesorii sunt sancţionaţi!
De fiecare dată examenele naţionale au fost un prilej de analiză a calităţii educaţiei. Aşa e normal. Şmecheriile introduse în legislaţie au transferat centrul de interes pe evaluarea naţională şi pe bacalaureat. Mai ales! După ce au fost desfiinţate examenele de admitere în universităţi – exceptând câteva situaţii izolate –, media obţinută la examenul de bacalaureat a devenit principalul criteriu de selecţie a candidaţilor pentru învăţământul superior.
Puzderia de facultăţi, cu taxă şi fără, înfiinţate după Revoluţia din ’89 avea nevoie de suficienţi candidaţi şi de carne de tun. La început, când se mai organizau concursuri de admitere pe bază de examene scrise, au fost destule situaţii în care ultimii admişi aveau medii de 2 sau 3. Nu era bine! Altfel stau lucrurile acum, când concursul se face în baza dosarelor de admitere. O medie de 6 la bacalaureat, combinată cu mediile obţinute în cursul anilor de liceu, mută ultima medie de admitere undeva la 7 sau 8. Altă viaţă! Alta e imaginea instituţiei de învăţământ superior.
Sigur, după admitere, unii dintre colegii noştri din învăţământul universitar constată că au de-a face cu studenţi slab pregătiţi şi se întreabă, „pe bună dreptate”, ce or fi făcând cadrele didactice din învăţământul preuniversitar. Din aceste frământări rezultă aprecieri incorecte şi presiuni asupra MEN, pentru reglementări care să vizeze creşterea calităţii actului educaţional, eliminarea fraudelor etc. Punerea la punct a unor profesori incompetenţi care trebuie mereu struniţi devine preocupare permanentă. Respectul devine element aleatoriu, iar consultarea cadrelor didactice din gimnazii şi licee în chestiuni care îi vizează direct se face sporadic.
Câteva exemple pot ilustra breşele produse în sistem atunci când lipseşte experienţa, chiar dacă nu poate fi contestată competenţa.
Evaluarea naţională pentru clasele a II-a, a IV-a şi a VI-a s-a întâmplat şi în acest an. În 5 şi în 6 iunie, elevii din clasele menţionate au susţinut teste care au început obligatoriu la ora 10. Conform procedurii stabilite, comisia de examen a trebuit să se reunească în aceeaşi zi, la ora 5 dimineaţa, pentru a descărca subiectele transmise digital. (La 5 dimineaţa pentru o probă programată la ora10!) Probele s-au încheiat în fiecare zi la ora 11. Evaluarea lucrărilor a fost imposibil de făcut înainte de ora 15, oră la care au fost transmise baremele! După ce au fost primite baremele, lucrările au fost repartizate profesorilor şi reprimite de membrii comisiei. Adică, după un calcul extrem de simplu, unii au stat în şcoală 16 ore într-o singură zi. Alo!
Asta a fost. Problema este că buclucurile par a nu se fi terminat. Unul previzibil va influenţa indiscutabil derularea examenului de bacalaureat. În acest an şi persoanele de contact/informaticienii vor fi selectate din alte unităţi şcolare decât cele din care provin candidaţii arondaţi centrelor. Oamenii care au constituit baza de date, care au participat la simulări, care cunosc numărul de săli şi amplasarea acestora, care au telefoanele înregistrate în baza de date SIVECO, pentru a primi parolele, vor fi repartizaţi aiurea. În şcoala de unde pleacă vor veni colegi de-ai lor. E greu de crezut că vor reuşi să lucreze suficient de bine într-un sistem pe care l-au luat în primire cu o zi înainte de începerea probelor scrise.
Vom vedea! Poate se va repara!
Ioan ARDELEANU