Problematica educaţiei morale este studiată la nivelul celei mai importante ştiinţe pedagogice fundamentale, reconstruită în perspectiva paradigmei curriculumului ca teorie generală a educaţiei. După 1990 a existat tendinţa eludării educaţiei morale, în condiţiile în care „teoria educaţiei”, privită în sens restrâns (cu referire doar la „laturile educaţiei”), a fost eliminată din programele oficiale, care au lansat o formulă expeditivă şi imprecisă: „Introducere în pedagogie”. Formula actuală, Fundamentele pedagogiei, oficializată în 2004-2005, după pledoarii insistente adresate celor implicaţi în elaborarea curriculumului pentru formarea iniţială a cadrelor didactice, reconstituie corect, din punct de vedere epistemologic, ceea ce pedagogia tradiţională, de inspiraţie herbartiană, separa în mod artificial (într-o „programare” ilogică a disciplinelor incluse în pedagogia generală: fundamentele pedagogiei – didactica generală/teoria instruirii – teoria educaţiei).
Studiul conţinuturilor generale ale educaţiei (începând cu educaţia morală) este realizat, astfel, în interiorul aceleiaşi discipline pedagogice fundamentale (sau ştiinţe a educaţiei fundamentale). Denumirea sa, „Fundamentele pedagogiei”, marchează, în fapt, o revenire la o formulă utilizată în pedagogia modernă, inclusiv în România. Ar putea fi perfectată epistemologic, după modele consacrate în toate ştiinţele care îşi probează maturitatea epistemologică prin promovarea şi dezvoltarea unei teorii generale a domeniului.
În cazul nostru, Teoria generală a educaţiei constituie o miză epistemologică, dar şi una de etică profesională, care poate contribui decisiv la abordarea corectă a metodologiei (inclusiv a metodologiei educaţiei morale). Avem în vedere faptul că orice teorie include sau determină o anumită metodologie. Astfel pot fi evitate unele „formule de import” preluate necondiţionat de alte ştiinţe pedagogice fundamentale („teoria şi metodologia instruirii”, „teoria şi metodologia curriculumului”), care, la nivel epistemologic, nu numai că întreţin un uşor/greu pleonasm (pentru că orice teorie implică o metodologie), dar încurajează tendinţa avansării procedurilor înaintea clarificărilor conceptuale necesare axiomatic şi istoric, metodologic şi practic.
Teoria generală a educaţiei are ca obiect de cercetare specific definirea şi analiza conceptelor pedagogice fundamentale: educaţie, funcţii şi structură de bază, finalităţi, conţinuturi şi forme generale, context de realizare (sistem de educaţie, sistem şi proces de învăţământ, activităţi şi situaţii de educaţie/instruire concrete). Această „teorie generală” ar trebui urgent şi definitiv reaşezată la baza tuturor „ştiinţelor şi miniştiinţelor” educaţiei, care, altfel, tind să atomizeze şi să înstrăineze obiectul de cercetare specific pedagogiei (ştiinţă socioumană cu statut autonom) – educaţia, instruirea, proiectarea educaţiei şi a instruirii.
Proiectarea pedagogică a educaţiei morale depinde foarte mult, în şcoală, dar şi în afara şcolii, de drumul parcurs de la teorie la metodologie. Dacă acest drum nu este parcurs corect, educaţia morală riscă adesea, mai mult decât oricare alt conţinut general, să abordeze problematica metodelor fără nicio legătură cu „teoria” domeniului. În acest fel, metodele vor fi promovate şi practicate artificial, ineficient pedagogic, tocmai datorită faptului că nu sunt raportate iniţial, ca premisă a deciziilor optime, la problemele fundamentale specifice educaţiei moale. Le reproducem sub forma unor întrebări sau situaţii-problemă:
1) Care sunt dimensiunile valorice specifice educaţiei morale (întrebare la care am încercat un răspuns în numărul anterior al Tribunei Învăţământului)?…
2) Care este obiectivul general al educaţiei morale, valabil la scara întregului sistem şi proces de învăţământ în raport de care pot fi derivate obiectivele specifice?…
3) Care sunt obiectivele specifice ale educaţiei morale în raport de care sunt promovate criteriile pentru determinarea pedagogică a conţinuturilor morale particulare?…
Doar răspunsurile argumentate pedagogic la aceste trei întrebări pot crea premisele pentru avansarea unei anumite metodologii specifice în zona atât de extinsă şi de profundă a educaţiei morale.
Prof. univ. dr. Sorin CRISTEA