Reprodusă de pe televizor și multiplicată mediatic, ideea de a se renunța la examenul de la sfârșitul clasei a VIII-a (evaluarea națională) nu este nouă nici pentru cine a reiterat-o, ministrul educației și cercetării, Daniel David, nici pentru sistemul nostru educațional, la anul împlinind 60 de ani de când a intrat în vigoare.
Acum, în contextul anunțării rezultatelor finale ale evaluării naționale 2025 (numite astfel de parcă rezultatele anterioare contestațiilor ar fi parțiale sau provizorii și ar mai avea, până la urmă, vreo importanță după ce și-au consumat rolul în ordinea metodologiei, doar pentru unii candidați, cei care și-au exercitat dreptul de contestare), este de amintit că ministrul Daniel David s-a pronunțat de la preluarea actualului mandat pentru renunțarea la examenul în discuție, făcând trimitere la forța unor examene comparabile din alte țări și la prevederea existentă și la noi, de admitere în liceu, nu pe baza unui astfel de examen, la sfârșitul clasei a VIII-a, ci pe baza unui portofoliu acumulat în clasele anterioare.
Și mai în urmă mergând, evaluări din două în două clase au fost introduse de vreun deceniu și jumătate, prin Legea educației naționale nr. 1/2011. Pe această bază, s-a pus problema admiterii în clasa a IX-a prin consiliere și orientare școlară și profesională, precum și pe bază de portofoliu.
Și mai mult în urmă, din 1966, nu s-a mai dat examen la sfârșitul clasei a VIII-a, ci doar admitere la liceu. A fost așa niște ani. Vremea a trecut, vremurile s-au dus, am crezul că am scăpat de ele, dar nu a fost așa, pentru că, treptat, examenul de la sfârșitul clasei a VIII-a s-a întors (vopsit în „evaluare națională”, ba, într-un timp, în „capacitate”, chit că nu avea nicio echivalență cu examenul care cândva era „de capacitate”) și nu numai că s-a întors, dar și a contat din ce în ce mai mult la admitere în clasa a IX-a, ajungând, până la urmă, să fie concurs în toată regula, cu pondere maximă pentru ordinea mediilor. Altfel zis, s-a ajuns la „o încununare” a goanei după note, cu spaima corespunzătoare de examen.
În câțiva ani, după un ciclu de gimnaziu care va începe din anul viitor, perspectiva este și mai și: examenul de după opt clase să fie dublat de un concurs de admitere în liceu, leit ca în anii ’50 („obsedantul deceniu”, vorba lui Marin Preda) și ca în prima parte a anilor ’60. Examenul de admitere în liceu, legiferat ca opțional pentru liceele care vor să recurgă la el, este forma de a definitiva asiduitatea acelor licee care vor să-și aleagă „crème de la crème” în privința efectivelor de elevi de la un capăt la celălalt al învățământului obligatoriu, cu selecție în clasa pregătitoare, cu concurs de admitere în clasa a V-a. E drept, legea dă dreptul oricărui liceu să-și organizeze propria admitere în clasa a IX-a, dar cu prevederea potrivit căreia, dacă nu-și ocupă prin concurs numărul de locuri solicitat într-un an, pierde dreptul la admitere proprie în anul următor. E previzibil, după un prim an de aplicare a prevederii, ce licee vor mai avea dreptul să beneficieze de ea din anul următor.
Recursul la trecerea din gimnaziu în liceu prin repartizare computerizată (acoperitoare a concursului „care pe care”, la care s-a revenit până la urmă) s-a menținut și se menține pentru că o astfel de repartizare a dat impresia că asigură echitate, adică liniște, lipsă de nemulțumiri pe scară mare etc. În același timp, a fost abandonat recursul la portofoliu, pe motivul evident că rezultatele componente, acumulate, nu pot fi obiective, deoarece noi nu avem un sistem de evaluare unitar. De circa 33-34 de ani, revin periodic tentative de instituire a unui sistem de evaluare unitar: se alocă fonduri, se fac proiecte și dezbateri, se pornesc cercetări etc. În actualitate este crearea unui sistem standardizat de testare, evaluare, notare etc. Necesitatea este greu contestabilă. Căutările de până acum sugerează preocupări pentru găsirea unui mecanism. De aici până la a rezulta ceva mecanicist nu par să mai fie mulți pași. Or, în orizontul aceleiași familii de cuvinte, necesare ar fi, în primul rând, vizarea și atingerea unor standarde mai ales profesionale în privința celor care ar fi angajați în operațiuni de testare, evaluare, notare.
