Reforma învățământului, cu o modalitate de admitere în liceu abandonată acum șaizeci de ani

Modalitatea de trecere din clasa a VIII-a în clasa a IX-a, printr-un examen de absolvire a opt clase și, imediat, un examen de admitere în liceu, a mai fost aplicată, în anii ’50 și în prima parte a anilor ’60, după care, în 1966, a fost abandonată, fiind considerată ca depășită de evoluția școlii. Acum, din câte se vede, revine, fiind considerată semn de reformă a învățământului.

În iunie 1966, în urma unei ședințe a consiliilor pe niveluri de învățământ, Ministerul Învățământului (denumirea de la acea vreme) a decis ca, din acel an, absolvenții de opt clase să nu mai susțină două examene, ci unul singur, cel de admitere în liceu.

Schimbând ceea ce este de schimbat, însă nu esența problemei, reprezentată de existența a două examene unul după altul într-un moment decisiv al parcursului școlar, este de reținut pentru momentul actual motivația renunțării la unul din examene. O aflăm din Gazeta învățământului de la acea vreme. Reiese că nu a fost o decizie „de undeva de sus”, ci argumentată „din punct de vedere pedagogic și psihologic”. Argumentul a fost că „această măsură constituie o consecință firească a faptului că în etapa actuală marea majoritate a elevilor se prezintă în continuare la concursurile de admitere în liceele teoretice, în liceele de specialitate sau în școlile profesionale. În aceste condiții, dublarea unor probe de examen – fără a avea o finalitate efectivă pe planul pregătirii școlare – era inutilă”.

Prin raportare la situația actuală (legiferată în 2023, aplicabilă din 2027), ce contează este sesizarea inutilității a două examene (nu contează a căruia dintre ele). Încă de acum șaizeci de ani, se constata existența continuității între clasa a VIII-a și clasa a IX-a. Aflată la începutul ei la vremea respectivă, această continuitate era percepută de pe atunci ca element de progres al sistemului educațional. Dată fiind continuitatea, dublarea examenului era văzută, de pe atunci, ca fără finalitate și inutilă.

Școala a evoluat, făcând să se vadă tot mai bine lipsa de suport a aprecierilor de felul „ce școală bună am avut și cum ne-am bătut joc de ea!” Faptul că examenul dintre clasa a VIII-a și clasa a IX-a nu încheie și nu începe nimc, învățământul generalizându-se la zece și, apoi, la douăsprezece clase, acest fapt a făcut să fie considerat tot mai discutabil (dacă nu îndoielnic) un asemenea examen (unul singur, darămite două la rând!) În anii ’70-’80, era socotit „probe de selecție”, însă era o admitere „răvășită” (concurs în toată regula, la unele licee, parodie, la altele, unde se intra și cu medii cu câteva sutimi peste media 1, media 2…). Pe urmă, un timp, i s-a zis „examen de capacitate”, într-o tentativă diletantă de contribuție la „recuperarea tradiției”. Până la urmă, s-a produs întoarcerea la admiterea din anii ’80, cu toată lumea repartizată, cum-necum, în clasa a IX-a, ponderea la admitere a mediei de la examenul de clasa a VIII-a ajungând la 100%.

De perspectivă imediată este o întoarcere și mai în urmă, la ceva ce fusese abandonat acum șase decenii.