Parafraza trimite la titlul gravurii semnate Goya, Somnul rațiunii naşte monştri, sintagmă ea însăşi aplicabilă clipei prezente a României. Mergând însă la cauza profundă a lucrurilor, corupția (care, iată, a ajuns să ucidă) este, în fapt, consecința purulentă a unui sistem educațional rătăcind în derivă, cu busola valorilor făcută țăn­dări. Ea, purulența, are a fi urgent chiuretată până la capăt, dând cale liberă creşterii sănătoase a organismului nostru social. Cum chiuretăm? Punând în fapt o şcoală de secol XXI pentru o Românie de secol XXI.
Incompetență. Impostură. Ineptocrație – recte, incompetență şi impostură combinate letal cu putere formală. La ora la care scriu, Guvernul Ponta a demisionat deja. Două tragedii umane cumplite, care au secerat multe vieți de tineri, petrecute la zece zile una de alta, cu sorginți directe în halucinante abuzuri, incompetențe şi imposturi structurale sistemice ale administrației publice, au amorsat valul tsunami al indignării sublimate instantaneu în uriaşă forță civică, spulberând peste noapte un prim strat de inepto­crație. În aceste zile, am văzut pe viu chipul hidos al corupției ucigătoare. Şi tot în aceste zile partici­păm direct la resurecția României renăscute din ea însăşi.
„Principalul motiv pentru care România nu se poate dezvolta este educația. Românii au cea mai proastă educație din Europa. Educația trage economia în jos”, a spus recent economistul-şef al BNR. Apoi a punctat sec: „Românii sunt plătiți mai prost decât nemții sau cehii pentru că avem o productivitate mai slabă din cauza educației mizerabile”.
Şi academicianul Solomon Marcus a pus acelaşi diagnostic, deopotrivă apocaliptic şi crunt de adevărat: „Situația actuală în domeniul educației şi învățământului este disperată. La rădăcina răului din societate stă eşecul educațional din România”. Alte cuvinte sunt de prisos…
Când afirm că Educația este o vulnerabilitate esențială pentru România, am în vedere atât setul intrinsec de consecințe nefaste pornind de la arhitectura de sistem depăşită şi nefuncțională, cât şi implicațiile extrinseci, cu atât mai grave, pe palierele economic şi social. Când România secolului XXI are atârnată de gât o şcoală de secol XIX-XX, cum poate societatea evolua performant atât pentru ea însăşi, cât şi în competiția dură de la nivel global?
Răspuns scurt: Nu poate, că n-are cum! Tineri inepți scoşi azi de pe băncile şcolilor reprezintă premisa aproape certă pentru adulți inepți meniți să contraperformeze letal socioeconomic mâine, ducând nemeritat România în gard pe mână proprie, fapt inacceptabil.
Drept pentru care avem a declanşa urgent mecanismele de inițiere şi accelerare a schimbării paradigmei Educației prin următorul portofoliu de proiecte strategice, cărora, ca societate, le dăm viață până la 1 Decembrie 2018:

• Setul de valori pe care şcoala ca sistem are a le cultiva pentru România secolului XXI
• Arhitecturile curriculare şi de resurse umane de secol XXI
• Arhitectura instituțională de secol XXI în materia inspecției şcolare

Punând față în față cadrul strategic de mai sus şi realități precum „sindromul Bolintineanu” ori „sindromul Microsoft.Siveco.edu.ro” (cromozomi mutanți ai hidoaselor stări de fapt „educație mize­rabilă”/„corupție ucigătoare”), cu atât mai oribilă se arată în lumina crudă a adevărului hoarda „rinocerilor României de lemn” şi cu atât mai tranşant este răspunsul celor care ştim că România pe bune începe cu şcoala pe bune.
Aşa încât, rinoceri iresponsabili, puțini-mulți câți sunteți, să vă fie ruşine dincolo de puterea voastră de a ne suporta oprobriul pentru starea „mizerabilă” în care ați adus Educația în România din 1989 şi până acum, în 2015! Adică în peste 25 de ani de incompetență endemică şi impostură malignă. Pentru tot ce ați făcut rău, nu vă veți putea salva voi, iar lada istoriei vă va înghiți trist, uitând pe veci numele voastre nefericite.
Nu puteți voi frâna cât putem noi accelera!
Acum e punctul de reset.
Acum e timpul României noului val.