foto: dreamstime
Implicarea tehnologiei digitale în educație reprezintă o necesitate dincolo de orice dubiu ori argument. În Era Cunoașterii și a ICT, educația nu mai poate fi concepută fără suport tehnologic. Lumea evoluează cu sprijinul tehnologiei informatice, care se dezvoltă de la o zi la alta. Progresul ei antrenează progresul umanității pe toate planurile. Educația, domeniu fundamental al existenței, este parte a acestui proces. Summitul de la Washington dedicat educației digitale a constituit un semnal important la nivel global cu privire la folosirea tehnologiei în educație în prezent și în viitor.
În sistemul nostru educațional, raportarea la acest proces determină atitudini diverse, în funcție de generație, mentalitate, disponibilitate pentru adaptare, resetare personală, sincronizare cu evoluțiile. Ceea ce presupune efort continuu, în paradigma lifelong learning. Există, poate, mai multă prudență ori chiar rezistență din partea generațiilor mai vechi de profesori, formați în alt model al învățării și activității didactice, în bibliotecă, între cărți, cu creta pe tablă ori în fața hărții. Educația este un sistem conservator, în continuitatea unei istorii și a unei tradiții cu valori, modele și repere. Ceea ce, desigur, nu exclude spiritul inovator și înnoirea, absolut necesare în spiritul alinierii la evoluțiile lumii. Generațiile mai noi sunt mult mai receptive și mai deschise în fața tehnologiei, în baza unui pragmatism care valorifică avantajele imense oferite de aceasta. În ceea ce-i privește pe elevii de toate vârstele și pe studenți, lucrurile sunt mai mult decât clare. Născuți în Era Tehnologiei Digitale – Generația Z sau Alpha –, aceștia sunt fascinați și atașați de tehnologie, deseori, dependenți. Iar dependența poate genera efecte grave…
Dincolo de diversitatea modurilor de receptare, tehnologia face parte din educația românească, fiind asimilată progresiv la nivelul procesului predării-învățării, în diversitatea activităților educaționale. Există programe de alfabetizare digitală, proiecte și acțiuni, platforme, logistică, internet etc., în cadrul unui vast proces de digitalizare. Evoluția este clară și ireversibilă în direcția dezvoltării educației cu suportul cuceririlor tehnologice. Inteligența Artificială, în creștere fulminantă, deschide o nouă epocă în Era Tehnologiei Digitale și a Cunoașterii.
Pe lângă avantajele imense pe care le aduc în educație și, în general, în viața de zi cu zi, tehnologia digitală și, mai ales, Inteligența Artificială generează și riscuri. Un semnal de atenție trebuie lansat și în această privință! Internetul formează o vastă bibliotecă, o bază imensă de resurse, ușor accesibilă, cel mai adesea gratuit. Printr-o abordare din ce în ce mai extinsă în sistemul educațional, mediul virtual nu este folosit ca spațiu de informare și documentare, ci ca sursă de lucrări gata făcute. A devenit o practică obișnuită substituirea lecturii cărților din bibliografia școlară cu lectura unor rezumate jalnic făcute. Un „avantaj” clar: în loc de 300 de pagini (grele), citești o pagină (ușoară), din care nu înțelegi mai nimic, dar ai bifat o temă. De asemenea, suplinirea documentării pentru subiecte din diverse arii ale cunoașterii cu lectura în goană, fragmentară a unor surse precare, la suprafața lucrurilor. Sau preluarea cu copy-paste a unor eseuri, lucrări, proiecte sau chiar teze de licență ori dizertații. Existau până nu demult, poate încă există, site-uri specializate în realizarea unor astfel de lucrări contra-cost… Inteligența Artificială complică lucrurile la un nivel fără precedent. În esență, ia amploare fenomenul de transfer al calității de autor de la persoana care comandă o temă la aplicația de AI. Altfel spus, ai o temă, i-o dai Inteligenței Artificiale, eventual îi dai și niște indicații și, în scurt timp, primești lucrarea gata făcută. Și, cel mai adesea, dacă știi ce să ceri, bine făcută… Autorul este nu mașina, cum s-ar putea crede, ci user-ul, fie că e elev, student, profesor etc. Vorbim de o abordare care face parte din realitatea educației și, mai departe, a tuturor domeniilor.
Tehnologia Digitală – internetul, aplicațiile, Inteligența Artificială – este absolut benefică și vine în sprijinul educației, formării, cunoașterii și dezvoltării. Dar ea trebuie folosită corect, ca un suport de informare și documentare, ca un instrument de realizare a diverselor teme și proiecte, cu posibilități extraordinare pe toate planurile, și nu ca un substitut al eforturilor proprii, de procesare a informației, de cristalizare a ideilor și de structurare a conținutului. Tehnologia nu trebuie să înlocuiască gândirea, iar Inteligența Artificială nu trebuie să elimine Inteligența Umană. Folosirea tehnologiei doar ca sursă de idei și lucrări ready-made, cu reducerea la minim a eforturilor și a proceselor mentale determină cu timpul atrofierea gândirii, declinul inteligenței și al capacităților cognitive. Este un avertisment tras și de oameni de știință importanți, care trebuie ascultați. Altfel, plecând de la aceste practici, din educație – și nu numai la noi, ci în toată lumea conectată la tehnologie – și din toate domeniile, omenirea va intra într-un declin accentuat din punctul de vederea al capacității intelectuale. Și, în loc să urce încă o treaptă sau mai multe pe scara lui Homo Sapiens, va coborî…
Tehnologia Digitală este un suport redutabil al Educației din lumea de azi și de mâine. Educația și Tehnologia construiesc viitorul prin cunoaștere și dezvoltare pe toate planurile. Dar nu într-o formulă de substituire, omul eliminat de mașină, Profesorul eliminat de Robotul Platon (vezi Summitul de la Washington), ci într-o formulă de colaborare. Profesorul-ființă umană împreună cu Robotul Platon, Inteligența Umană împreună cu Inteligența Artificială, într-o sinergie fastă și creativă, generatoare de progres, orientată spre viitor.
