Foto: dreamstime

Desfășurat la Paris, între 10 și 11 februarie 2025, Summitul privind acțiunea pentru inteligență artificială (IA) [AI Action Summit] a adăugat pe agenda preocupărilor mondiale în materie și problema culturală, inclusiv sub dimensiunea spiritualității. În ritmul timpului, „tehno-filosofii“ au relevat, și cu acest prilej, că „revoluția IA“ aduce o serie de binefaceri în desfășurarea practicilor religioase tradiționale, avertizând, în același timp, asupra tentației trans-umaniste ce se poate ascunde în spatele cursei tehnologice și a altor amenințări existențiale pentru condiția umană. Într-un registru mai concret, s-a pledat pentru un binevenit echilibru între beneficii și riscuri, relevându-se, de exemplu, rolul cumpătării sub forma „postului digital“ din nevoia sănătății mintale, avantajele oferite de noile tehnici de comunicare, precum calendarul creștin ortodox digital, promovându-se minimalismul în utilizarea sistemelor de IA și grija pentru păstrarea autenticei emoții spirituale.

1. În toamna anului 2024, vizitatorii capelei Sfântul Pentru din Lucerna (Elveția) au putut să se adreseze unui confesor puțin mai neașteptat: Iisus! Ori, mai degrabă, unui „AI Iisus“, un avatar cu imaginea lui Hristos afișat pe ecranul unui calculator, plasat timp de două luni într-un confesional și căruia credincioșii, ori simpli curioși în trecere, au putut să-și mărturisească gândurile intime, pă­catele spre iertare și să-i adreseze întrebările existențiale. La care au primit răspunsurile de la o inteligență artificială (IA) de tip GPT-4.0, produsă de OpenAI. Așadar, IA poate hrăni astfel spiritualitatea? „Orice cunoaștere și oricare înțelepciune provin în cele din urmă de la Dumnezeu“, a răspuns la o atare dilemă ava­tarul Iisus, în cadrul unei demonstrații la care a putut asista un corespondent al Agenției Associated Press (AP). Înainte de a continua și concluziona: „Dacă ea e uti­lizată cu înțelepciune, IA poate, într-adevăr, să fie un instrument pentru a explora minunile, a aprofunda înțelegerea Scripturilor și a favoriza legăturile între oa­meni… Rămâne, totuși, esențialul: de a căuta pe Dumnezeu din toată inima și cu tot sufletul, dincolo de orice tehnologie“.

Această tulburătoare experiență, realizată în parteneriat între Haute École din Lucerna, o universitate publică, și responsabilii edificiului religios, unul dintre cele mai vechi din urbea elvețiană, a permis reunirea a circa 900 de conversații ale vizitatorilor, în majoritate creștini, dar nu numai, retranscrise apoi în mod anonim. Dacă o parte dintre mesaje au fost șterse de unii de pe rețelele sociale, iar unele vedeau în asta „lucrarea diavolului“, „vizitatorii rămăseseră emoționați ori au căzut pe gânduri“, în cadrul acestei experiențe, relata AP.

Exercițiul spiritual inedit a avut meritul de a evoca elocvent mizele pe care le pot avea aplicațiile inteligenței artificiale într-un domeniu atât de intim precum practicile spirituale. Pot noile tehnologii de avangardă să ajute credincioșii în credința lor ori, dimpotrivă, rătăcesc pu­nând pe seama mașinii un subiect pe care numai inima umană îl poate înțelege cu adevărat? În fine, dar în mod esențial, poate Dumnezeu vorbi ori acționa printr-un robot?

„Ceea ce era interesant, era de a vedea că oamenii vorbeau cu AI Iisus cu seriozitate. Nu veneau să se distreze… deși era clar pentru ei că era vorba de un calculator și că nu era o confesare în termeni tradiționali. Nu era programat pentru a da iertări ori rugăciuni“, preciza un slujitor al lăcașului de cult respectiv, după cum se remarca în paginile cotidianului francez Le Monde, care analiza o atare situație.

O altă experiență europeană de gen se referă la optimizarea omiliilor, prin utilizarea noilor tehnologii, în frunte cu aplicațiile IA și eficientizarea rolului lor în transmiterea mesajului biblic. Este cazul unei inițiative dezvoltate în Belgia și se spune că deja s-au înregistrat progrese notabile. Totuși, s-a remarcat că, chiar dacă IA va aduce un text structurat, argumentat, ilustrat, convingător și exact pe plan exegetic, el nu va putea produce niciodată o omilie perfectă. Și aceasta deoarece presupune o întâlnire în trei, între „Cuvântul lui Dumnezeu“, adică textul Bibliei, predicatorul și adunarea. Un fel de „conversație“, și fără a uita că e indispensabilă persoana, e un om care vorbește persoanelor. Locul central e ocupat de preot, cel care examinează tex­tele, alege ceea ce va spune fidelilor, în funcție de actualitate, de starea sa de spi­rit la un moment dat, nu există o „omilie tip“, rigidă, de neschimbat. Desigur, IA poate ajuta la prepararea textului, prin căutarea de citate ori de traduceri posi­bile ale unui anumit verset al Scripturii, ori de imagini grăitoare. Dar nu poate ajuta la a vorbi inteligențelor, nu poate ajunge și atinge inimile, transmite empatie și comunica prin emoție.

Tot așa, aceste tehnologii pot facilita munca de cercetare a izvoarelor, însă nimic nu va înlocui studiul limbilor vechi pentru a lămuri personal textele, nici angajamentul individual al preotului. Pentru viitor se constată două tendințe de poziționare în această privință la se­­minariștii actuali. Pe de o parte, cei care excelează în utilizarea unei atari tehnologii și preconizează a se lansa în evanghelizarea pe rețele sociale și, pe de alta, cei care sunt într-o fază de deconexare, în mod voluntar și se țin departe de lumea digitală. Se vor interesa, desigur, de inteligența artificială, o vor folosi pentru a discerne, fără a cădea în fascinație ori în diabolizarea aplicațiilor sale.

În orice caz, dezvoltarea aplicațiilor inteligenței artificiale e luată în mod se­­rios de cea mai mare parte din instituțiile religioase, care însă cheamă la o anumită prudență. „Odată cu IA pierdem contactul personal și emoția“, deplângea situația în revista National Geographic marele rabin european Pinchas Goldschmidt, potrivit căruia noile tehnologii nu vor înlocui niciodată un uman, căci sunt in­capabile să se adapteze situației interlocutorilor săi: „Care e contextul social? Care e statutul spiritual, dar și material, al omului care pune o întrebare? Nu există o chestiune absolută. Nu există răspuns absolut“, conchidea acesta.

Destul de numeroase instituții academice decid, totuși, să se sesizeze cu su­biectul și să-i acorde nu numai o privire binevoitoare, ci chiar un loc aparte printre preocupările lor. Așa, de exemplu, Universitatea musulmană Al-Azhar (Cairo, Egipt) a anunțat, în octombrie trecut chiar, înființarea unei facultăți consacrate integral acestor noi tehnologii. „Un centru al acesteia va fi dedicat prezervării patrimoniului islamic și spre a utiliza instrumente bazate pe inteligența artificială pentru a digitaliza vechile manuscrise și a analiza textele, făcându-le accesibile universitarilor și studenților“, a declarat directorul instituției de învățământ superior.

În cadrul summitului G7, din iunie 2024 de la Bari, Italia, Papa Francisc a participat și intervenit direct spre a se exprima asupra subiectului, avertizând asupra unui „instrument fascinant și redutabil“, care poate să „democratizeze accesul la cunoaștere“, dar și să ne îndepărteze de „binele comun“. În ianuarie același an, Suveranul Pontif semnalase „spectrul unui nou sclavaj“ și posibilitatea câtorva de a condiționa gândirea tuturor prin intermediul IA. „Algoritmii nu sunt neutri“ insista el, deplângând „delirul atotputerniciei“ ființei umane care încearcă „să surmonteze vulnerabilitatea sa prin toate mijloacele“. Să nu uităm, de asemenea, că încă din 2021 Vaticanul lansase la nivel internațional un „Apel pentru o etică a inteligenței artificiale“; semnată de mai multe întreprinderi transnaționale – IBM, Microsoft, Cisco –, de guvernul Italiei, precum și de diverse comunități religioase, la fel de Biserica Anglicană și, după vara anului 2024, de 15 lideri spirituali orientali (bu­dism, hinduism, zoroastrism, brahmanism etc.); acest „pact“ angajează semnatarii să respecte principiile transparenței, fiabilității ori respectării vieții private. Din această perspectivă, Vaticanul a jucat un rol de pionierat în materie de reflecție etică privind inteligența artificială, promovând subiectul pe calea formărilor specializate în cadrul academiilor pontificale ori a dicasteriilor proprii. Fratele franciscan Paolo Benanti, specialist în etica tehnologiilor, și unul dintre autorii Apelului de acum patru ani, a fost ales în 2023 de Secretarul general al ONU, Antonio Guterres, pentru a face parte din grupul de lucru al Națiunilor Unite privind IA.

Pretutindeni în lume, experiențele de tipul „AI Iisus“ se multiplică; aplicații precum Magisterium, CatholicChat la catolici, HelloBible la protestanți, AskBuddha la budiști ori MyQuran la musulmani propun punerea credincioșilor în relație cu o IA alimentată cu milioane de date rezultate din texte sacre și de tradiție, fără a se ști exact ce comunități se ascund în spatele lor.

2. Unele inovații sunt deja deosebit de avansate. În ianuarie a.c., după cum relata New York Times, un rabin din Houston (Texas) a stupefiat fidelii din sinagoga sa transmițând la difuzoare o întreagă predică generată de inteligența artificială și utilizând propria sa voce, înainte de a in­teroga în direct mașina asupra unor chestiuni teologice cărora i-a răspuns cu brio. Rabinul Josh Fixler prezenta astfel „Rabbi Bot“, un instrument dezvoltat de data scientis de al cărui cont s-a servit pentru a rafina răspunsurile fidelilor săi. În Japonia și în China mai multe temple budiste s-au dotat cu roboți preoți pe lângă care se pot depune ofrande ori li se pot adresa întrebări, cu imaginea lui Mindar, un robot umanoid de 1,80 metri, reprezentând pe Kannon, bothisattva compasiunii, în templul japonez Hodai-Ji, la Kyoto. Tradițiile orientale, amprentate de animism, par mai confortabile cu asemenea procedee decât monoteismele, unde există întotdeauna un sentiment de trans­gresiune, aferent chestiunii de a crea o entitate animată, după o imagine a omului. Rămâne ca aceste inovații să se înscrie într-o istorie care privește și Occidentul unde, de mai mult timp, mașinile ajută la interpretarea textelor. Să ne gândim la iezuitul Roberto Busa care, în 1946, în premieră s-a servit de un calculator pentru al său index thomisticus, un instrument lexical destinat analizei operei lui Toma d’Aquino, remarca un specialist al problemei. Dacă marea majoritate a acestor inovații nu afectează decât fidelii vizați, altele preocupă dincolo de aceasta. Astăzi un jihadist, care nu știe nici a citi, nici a scrie, ar putea să genereze un video de propagandă de bună calitate. Să nu uităm că teroristul atentatului din ianuarie 2024 din New Orleans s-a servit de ChatGPT pentru planificarea actului său criminal, în timp ce primul video de propagandă în franceză, generat integral de IA, a fost detectat în primăvara lui 2024!

În fine, alții împing foarte departe legăturile între IA și sacru, potrivit lui Anthony Levandowski, un fost inginer la Google, co-inventator al autovehiculului autonom, care a lansat în 2017 Way of the Future, o „Biserică“ care se ambiționează nici mai mult, nici mai puțin „să dezvolte și să promoveze realizarea unei divinități bazate pe inteligența artificială“, capa­bilă a ne conduce spre stabilirea unui „paradis pe Pământ“, cum explica el pe site-ul Wired. Desigur, într-o analiză realistă, acest tip de proiect pare a arăta ca „gnosa“, acel anunț filosofico-spiritual antic pentru care lumea a fost creată de un „fals dumnezeu care ar fi comis multe erori pe care cunoașterea poate ne ajută să le reparăm“. Regăsim astăzi aceeași idee, după care am putea repara lacunele lumii, ale corpului nostru, chiar ale umanității prin tehnologie. Cu riscul poate de a uita o concluzie împărtășită de gnostici, precum și de religiile contemporane pentru care calea de a scăpa de condiția de muritori se află, înainte de toate, în noi înșine, într-o posibilă conexiune cu un „dincolo“ care nu am putea pretinde să fie controlat prin mașini tehnice.

3. Dintotdeauna cuceririle tehnice au folosit într-o anumită măsură și practicilor religioase, așa încât între cele două părți a dăinuit o „coexistență pașnică“. Și tocmai de aceea, și în privința inteligenței artificiale, utilizarea sa în activitatea religioasă e dorită și chiar poate deveni primordială! Se recurge, în acest sens, la o serie de comparații: tiparul la timpul său a permis mult mai multor persoane de a citi Biblia; videoconferința a fost utilă în perioada Covid-ului spre a ur­mări liturghia; astăzi IA poate, de exemplu, să ne permită să aprofundăm explorarea intelectuală a textelor sacre. Desigur că noile tehnologii oferă noi și inedite oportunități de cunoaștere, explicare și trăire a mesajului religios, cu perspective pe măsură. Cu toate acestea, capcana fundamentală care pare a se deschide în fața noastră e cea a lui „tech pentru tech“. În tradiția religioasă, mitul care o rezumă cel mai bine e cel al Turnului Babel: oamenii se adună în jurul unui proiect splendid, ei aranjează etajele într-un fel de atracție mimetică, fără însă altă finalitate decât cea de a construi. Cunoaștem cu toții urmarea istoriei: lucrătorii se dispersează și totul sfârșește neterminat. Aceasta ar trebui să devină un avertisment general: cursa pentru in­teligență artificială, fără o altă finalitate decât mijloacele, e un nonsens absolut.

Într-un interviu acordat recent presei italiene, pe această temă, unul dintre responsabilii Dicasteriei pentru Cultură și Educație a Vaticanului arăta că Biserica Catolică, cu structurile sale centralizate, e una din religiile care are la dispoziție un număr important de date extraordinare. Așa cum o arată anuarul statistic al Sfântului Scaun, varietatea informațiilor astfel prezentate ce pot fi prelucrate și valorificate e, la rându-i, deosebită. Apoi se evocă facilitățile oferite de noile tehnologii pentru a face misiunile pastorale mai eficiente, promovarea catehezei la distanță (online). „Difuzarea Cuvântului lui Dumnezeu e mult mai facilă cu sistemele de inteligență artificială decât fără ele“, a conchis oficialul catolic.

4. Potrivit unor gânditori, precum francezul Étienne de Rocquigny, în spatele acestei curse de performanță tehnologică s-ar ascunde o periculoasă tentație transumanistă. Unii antreprenori, în special cei din Silicon Valley, promovează o agendă transumanistă nu întotdeauna explicită: persoana umană fiind pentru ei irațională și failibilă, ar avea vocație să fie înlocuită – ori augmentată – cu ajutorul mașinilor, permițându-se depășirea slăbiciunilor noastre în scopul de a construi cea mai bună dintre lumi. Această voință de putere o putem analiza în termeni spirituali: inima umană e dominată de o dorință infinită, de unde această tentație de a voi, de a tinde spre infinit prin spirit, spre a salva lumea prin propria sa voință. Blaise Pascal ne-a avertizat de acest su­biect, destul de malițios: în afară de faptul ca justiția să fie puternică, trebuie să se facă în așa fel ca forța să fie justă. În alți termeni: cetatea ideală nu există pe pă­mânt și cei care promovează acest ideal servesc în realitate propriile lor interese. Ca antreprenor se impune a ridica problema de a ști dacă aceste proiecte sunt în serviciul unui orizont dezirabil.

Nu în ultimul rând, inteligența artificială devine la rândul său o acțiune spirituală. Una dintre provocările pe care le implică este cea a libertății. Imensa majoritate a promotorilor săi sunt „spinoziști“: ei consideră că liberul arbitru e o iluzie, că oamenii nu sunt decât calculatoare biologice, funcționând puțin mai eficient decât avatarele electronice. În realitate, așadar, o postură metafizică; Pascal ne spusese deja că nu suntem numai spirite, ci și automate; chiar dacă avem o demnitate infinită în raport cu mașina, în realitate îi semănăm mult. Și creierul nostru învață reproducând ceea ce a văzut. Din acest punct de vedere, IA e o imitație redutabilă a creierului uman, ceea ce o face deosebit de seducătoare. Același ­Pascal ne amintea, de asemenea, că „inima are rațiunile sale pe care rațiunea nu le poate cunoaște“: voința umană se concentrează în domeniul inimii și nu în cel al rațiunii. Cele mai mari decizii se iau pe baza nu a unei medii probabilistice, ci a unei intime convingeri! În mod concret însă, inteligența artificială nu e niciodată altceva decât automatizarea regularităților. Ea nu ne va da ca rezultat decât judecata medie. Or, noi nu avem în niciun caz la dispoziție integralitatea observațiilor ce ne-ar permite să facem judecăți obiective. Să luăm exemplul judecății lui So­­lomon: două femei se prezintă în fața regelui, spunând că copilul e al lor. Biblia ne povestește că înțeleptul a ieșit din dilemă sugerând câteva lucruri pe care nu le propusese niciodată. Ar putea să ne răspunsă un algoritm la această chestiune?

Se spune, de aceea, că în termeni absoluți, IA se află la jumătatea drumului între imperiul divertismentului și pariul speranței. Dar primul e intrinsec naturii umane: dacă mâine am suprima toate aceste noi tehnologii, instrumente, oamenii se vor distra altfel. Dimpotrivă, se impune ca acest divertisment să fie convertit în serviciul binelui comun.

5. În acest context de preocupări, Institutul Future of Life a lansat proiectul Perspective ale religiilor tradiționale privind viitorul pozitiv al IA. Pornind de la constatarea că majoritatea populației mondiale împărtășește și practică o religie tradițională și, totuși, perspectivele acestora în materie sunt cvasiabsente în cadrul discuțiilor strategice privind IA, inițiativa vizează să ajute grupurile religioase să-și exprime preocupările și speranțele lor referitor la credință în contextul afirmării noilor tehnologii. Ea vizează, deopotrivă, cooperarea cu acestea spre a se evita prejudiciile și a beneficia de avantajele oferite de aplicațiile IA. Întreprinderile tehnologice dezvoltă rapid sisteme de inteligență artificială dotate cu capacități fără precedent. Acestea transformă totul, de la interacțiunile sociale cotidiene și modul de a munci, până la democrație și război. Chiar dacă ajungem a-i minimaliza unele riscuri, mergând de la bioterorismul indus de IA până la pierderea controlului de către umani asupra aplica­țiilor sale, noile tehnici vor continua să schimbe lumea într-un mod inimaginabil. Aceste transformări pot fi pozitive, în sensul rezolvării a numeroase probleme specifice și al ameliorării vieții oamenilor. În același timp, o dezbatere mondială și inclusivă poate contribui la a răspunde la chestiunile esențiale ridicate de IA asupra muncii, controlului, finalității, speranței și semnificațiilor ființei umane. O atare reflecție ar putea conduce la o abordare prudentă și pluralistă a dezvoltării, aplicării și guvernanței acestor tehnologii profund transformatoare. Calea urmată în prezent nu se înscrie unui asemenea orizont. În plus, drumul de urmat e cel pe care structurile adecvate existente, care sunt la originea comportamentului întreprinderilor, e rezultatul accidental al unei practici constante pentru a maximaliza profitul. Marea parte a lumii nu are nicio contribuție asupra viitorului său. Dar ea, circa 84% din populație, crede ori subscrie la ceea ce denumim o religie tradițională. Cu toate acestea, perspectivele acestora privind IA, de care ele se tem, ce speră și așteaptă de la ea, nu sunt cunoscute și luate în seamă. Totodată, în mod evident, ele au o influență crescândă în organizarea comunităților și dau speranțe și sens vieții oamenilor, abordând probleme existențiale relative la finalitatea persoanei și la putere.

Iată de ce inițiativa programului Futures al FLI urmărește reunirea reprezentanților sferei credinței spre a le furniza platforme pentru a aborda asemenea chestiuni și a formula soluții potențiale.

6. La 28 ianuarie 2025, în preajma Summitului de la Paris privind IA, Papa Francisc a publicat un text intitulat Antiqua et Nova privind relațiile între inteligența artificială și cea umană. Redactat de dicasteriile pentru doctrina credinței și pentru cultură și educație și ratificat de Suveranul Pontif, documentul tratează mizele antropologice, etice și sociale legate de IA. În 35 de pagini și 117 paragrafe, se explorează domenii variate precum educația, economia, munca, re­­lațiile umane și războiul. El pune în gardă contra riscurilor de dezechilibru social, de supraveghere crescândă, de pierderi de competențe umane și ale utilizării armelor automate fără control uman. Evocând lucrările anumitor oameni de știință care estimează că IA „ar putea ajunge ori chiar depăși inteligența umană“ și ar conduce la progrese „din­colo de orice imaginație“, nota avertizează că „pretenția de a înlocui pe Dumnezeu printr-o lucrare a propriilor mâini aparține idolatriei“, amintind o tentație tradițională împotriva căreia relatările biblice au atras atenția omenirii. „Să nu uităm că IA nu e decât o pală reflectare a umanității, întrucât e produsă de spirite umane, formată plecând de la material produs de oameni, predispusă la stimuli umani și susținută de munca umană“, se precizează în textul papal. Și se adaugă faptul că ea ar trebui să se utilizeze numai ca un instrument complementar inteligenței umane și nu pentru substituirea bogăției sale; ea nu poate avea cea mai mare parte din capacitățile proprii vieții umane și e, de asemenea, failibilă. În consecință, căutând în ele un „Altul“ mai mare cu care să împartă existența și responsabilitatea sa, umanitatea riscă să creeze un substituit al lui Dumnezeu, avertizează Vaticanul. Cuvântul papal ne trimite, și de această dată, la identificarea faptului că IA este, în fond, o problemă spirituală și care impune reacții ca atare din partea tuturor. Faptul că reamintește că, în orice caz, capacitatea adevărului depășește calculul și că inteligența e, de asemenea, relațională, consolidează ­perspectiva creștină asupra problemei. Desigur, textul putea merge și mai de­­parte, din chiar preocupările de până acum ale Papei Francisc, în special în privința unor aspecte precum libertatea, antreprenoriatul și ecologia integrală. Să nu uităm contribuția papală de excepție la reflecția ecologistă contemporană, mai ales prin Laudato si’ din 2015 și dimensiunea durabilității ecoclimatice adăugată inteligenței artificiale prin Declarația finală a reuniunii mondiale din februarie 2025. De reținut și că în Mesajul său transmis Summitului pentru acțiune privind IA, la 7 februarie 2025, Suveranul Pontif a subliniat urgența de a „garanta și proteja un spațiu de control semnificativ al ființei umane asupra procesului de alegere a programelor de inteligență artificială“ și a precizat, încă o dată, că în această privință chestiunea fundamentală rămâne și va fi întotdeauna una antropologică, respectiv cea de a ști „dacă omul, ca om“, în contextul progresului tehnologic, „ar deveni cu adevărat mai bun, adică mai sincer din punct de vedere spiritual, mai conștient de demnitatea umanității sale. Mai responsabil, mai deschis către alții, în special spre cei aflați în nevoie și mai slabi“. „Ultima noastră provocare e omul și va rămâne întotdeauna omul; să nu uităm niciodată“, a conchis Suveranul Pontif.

Și nu putem încheia aceste rânduri consacrate impactului revoluției IA asupra lumii religioase fără a omagia deschiderea extraordinară spre marile probleme post-moderne ale societății, în frunte cu criza ecologică și provocarea noilor tehnologii, a acestui remarcabil Suveran Pontif și cu adevărat indiscutabil lider spiritual al epocii sale.

Mircea Duțu – profesor universitar

Articol publicat în nr. 63-64-65 al revistei Tribuna Învățământului