Foto: Gala Merito 2025
Stimate domnule Ministru al Educației și Cercetării,
Stimați decidenți,
Această scrisoare nu este o cerere de ajutor, o invitație tardivă la negociere. Este o mărturie, un semnal și o responsabilitate asumate. Nu ezităm să atragem atenția public asupra efectelor măsurilor fiscal-bugetare propuse asupra calității educației din România! Nu pentru noi, ci pentru ceea ce riscăm să pierdem definitiv: încrederea că educația poate deveni o prioritate reală în România.
În ultimii ani, sistemul de educație din România a fost supus constant unor decizii luate fără consultarea reală a celor implicați direct – profesori, directori, elevi, părinți, administrațiile locale sau specialiști din domeniu. Reorganizările structurale, schimbările de programe, tăierile bugetare și măsurile de urgență par să fi fost decise unilateral, într-un cerc închis, rupt de realitatea școlii românești. Lipsa de consultare a specialiștilor nu doar că subminează încrederea în instituțiile care ar trebui să protejeze educația, dar afectează direct calitatea actului educațional.
În ciuda declarațiilor publice, este clar pentru oricine analizează datele economice că educația nu contribuie la deficitul bugetar, dimpotrivă, aceasta a fost subfinanțată sistematic. Reamintim și că, în mod constant, prevederile legii care se referă la nivelul de finanțare au fost prorogate, iar acum, din nou, învățământul este în prima linie de sacrificiu.
Chiar dacă la nivel guvernamental există presiuni mari de reduceri de cheltuieli, rolul responsabililor din educație este să colaboreze rapid cu specialiștii de la „firul ierbii” și să evalueze împreună măsurile care pot fi puse în practică, astfel încât, pe termen mediu si lung, efectele să fie benefice. Profesorii cunosc cel mai bine realitatea din teren și reprezintă un partener apt să găsească modalități corecte și principiale de implementare a măsurilor, respectând drepturile și nevoile fundamentale ale copilului. În lipsa acestei colaborări – și, implicit, a mecanismelor de îmbunătățire a deciziei – au dispărut dezbaterile constructive și gândirea critică, indispensabile pentru măsuri economice eficiente și pentru direcția corectă a sistemului educațional.
Nu putem fi de acord cu deciziile luate în acest context și în acest mod. Înțelegem gravitatea situației bugetare a țării, dar refuzăm să acceptăm un pachet drastic de măsuri ce minimalizează rolul și scopul educației copiilor din România.
Acest semnal public vine, mai ales, în condițiile în care raportul QX al Ministrului Educației și Cercetării nu avertiza asupra niciunuia dintre marile dezechilibre economice care ar fi impus măsurile drastice în educație. În plus, raportul sublinia două aspecte importante în relație cu învățământul preuniversitar: subfinanțarea și resursa umană insuficientă și demotivată, mizând pe soluții ca profesionalizarea resursei umane prin formare continuă de calitate, salarizare motivantă, recrutare competitivă. Însă, măsurile pe care le propuneți astăzi vin în conflict tocmai cu ceea ce recomandă raportul QX și par strict contabile, fără legătură cu situația din teren și cu necesitățile elevilor. Credem că și educația poate contribui la redresare și reconstrucție, dar nu în acest mod.
În aceste condiții, simțim că avem o datorie morală față de elevii noștri și părinții acestora, față de colegii noștri și față de profesia noastră: aceea de a arăta public atât consecințe reale ale măsurilor propuse (Anexa 1), cât și o imagine de ansamblu asupra responsabilităților practicienilor din școli, afectați de aceste măsuri (Anexa 2). În plus, măsurile par să ignore principii fundamentale ale sistemului de educație, precum:
- Echitate și acces la educație de calitate: toți elevii, indiferent de mediul din care provin sau de nevoile pe care le au, trebuie să beneficieze de șanse egale și au dreptul să meargă la o școală bună.
- Fără rabat de la calitate: fiecare elev merită o educație în condiții optime, deci nu prin creșterea numărului de elevi pe clasă, comasări de clase/școli, încălcarea normelor de sănătate publică și gestionarea ineficientă a dotărilor școlilor (atenție la dotările din PNRR din școli în risc de comasare).
- Remunerație echitabilă: orice angajat are dreptul la o plată corectă a muncii sale(a se vedea anexa 2), la remunerarea uniformă a tuturor orelor predate, indiferent dacă sunt în norma didactică sau suplimentare, în condițiile în care se dorește atragerea și menținerea oamenilor profesioniști în sistem.
- Management școlar adaptat și eficient: nu toate școlile se pot conforma unei singure reguli rigide. Înainte de a lua decizii definitive, cum ar fi comasarea școlilor sau reducerea personalului, considerăm obligatorie consultarea cu directorii, profesorii, părinții, elevii și autoritățile locale (primăriile). Fiecare școală are nevoile sale specifice, iar soluțiile trebuie adaptate, nu impuse colectiv.
- Implementare realistă: orice schimbare în educație trebuie planificată cu grijă, luând în calcul timpul necesar pregătirii, impactul și consecințele acesteia. Considerăm necesară identificarea tuturor resurselor necesare (transport, clădiri, personal) înainte ca deciziile punctuale să intre în vigoare. Este de dorit ca ceea ce este decis pe hârtie să poată fi aplicat în realitate în beneficiul concret al elevilor și al școlilor. Recomandăm să luați în considerare etapizarea sau amânarea unor decizii până când acestea ar produce efecte benefice pentru toți cei implicați.
În susținerea celor semnalate în această scrisoare deschisă și, în același timp, înțelegând necesitatea unor măsuri fiscal-bugetare de redresare, vă invităm să parcurgeți:
Anexa 1 – Consecințe ale măsurilor și corecții necesare argumentate (pag. 3-9);
Anexa 2 – Detalierea atribuțiilor profesorilor, din norma didactică și de muncă (pag. 10-13).
Scrisoarea și observațiile profesorilor din comunitate sunt fundamentate și argumentate pornind de la experiența acestora de practicieni, pe studii și analize cercetate în pregătirea poziției publice și pe consultări cu colegi din sistem. Documentul este disponibil aici.
Profesorii din Comunitatea MERITO
