Mintea de pe urmă, după trei decenii și jumătateMinisterul Educației și Cercetării anunță cu aer de noutate a anului universitar 2025-2026 o întoarcere la ceva ce a funcționat până în 1990, când s-a tăiat dintr-un condei: dubla specializare pentru profesori din preuniversitar. Banala întoarcere, care nu-i decât „regăsirea minții de pe urmă”, este prezentată pompos, pe ocolite și cu trimiteri, probabil ca să fie ocolită recunoașterea pierderii de timp și a eșecului de-a lungul a trei decenii și jumătate.

Ministerul Educației și Cercetării o ia de la începuturile Procesului Bologna și reamintește că „a demarat în anii ’90, Declarația fiind semnată în 1999 la Bologna, cu angajamentul constituirii Spațiului European al Învățământului Superior (SEÎS) până în 2010, lucru confirmat de conferința de la Budapesta/Viena (2010). Principalele angajamente asumate în cadrul Procesului Bologna se referă la compatibilizarea studiilor universitare în țări membre ale SEÎS și relaționarea mai strânsă cu piața muncii/societatea, focalizarea fiind inițial pe organizarea ciclurilor de studiu, credite transferabile, suplimentul la diplomă, recunoașterea diplomelor și asigurarea calității, precum și stimularea mobilităților academice și întărirea dimensiunii europene a învățământului superior.

Ulterior, educația europeană a intrat în ceea ce unii experți numesc metaforic reforma Bologna 2.0, care dinamizează și adaptează realizările primei perioade și explorează aspecte suplimentare axate pe alianțe universitare europene, implementarea cât mai unitară și relevantă a cadrului național al calificărilor prin raportare la rezultatele învățării, microcredențiale/microcertificări, relația educație formală-nonformală-informală și învățarea pe parcursul vieții, specializări integrate (ex.: dubla specializare) etc. Un rol important aici este și relația SEÎS cu Aria Europeană a Cercetării”.

Ministrul Educației și Cercetării, prof. univ. dr. psih. Daniel David, declară: „Ca rector am susținut în Legea 199/2023 și prin demersurile UBB elemente europene care se subsumează la ceea ce unii numesc «Reforma Bologna 2.0» și mă bucur că în calitate de ministru am inițiat și/sau am aprobat câteva din acestea (unele au fost deja inițiate pe parcursul anilor 2023-2024, iar altele urmează). Spre exemplu, în cazul specific al dublelor specializări, atât în specialitate, cât și didactice, după diverse analize și dezbateri, am susținut acest demers, inclusiv prin propunerile UBB, cunoscând eficiența structurii «major + minor» din sistemul american, care în demersul legislativ din țară a devenit «specializare principală + specializare secundară». Mă uit acum cu plăcere că avem primele generații care încep anul universitar 2025-2026 în această structură, ceea ce le va spori șansele de integrare în piața muncii, dar va ajuta și integrarea lor în învățământul preuniversitar prin arii curriculare mai largi, crescând astfel și accesul copiilor la cadre didactice calificate. Din discuțiile preliminare avute cu cei implicați am înțeles că a existat interes din partea studenților pentru aceste programe și că startul a fost mai mult decât încurajator.”

Din partea ARACIS, prof. univ. dr. Valentin Năvrăpescu și prof. univ. dr. Cristina Ghițulică spun, la rândul lor: „ARACIS va continua să sprijine instituțiile de învățământ superior în procesul de implementare a programelor cu dublă specializare, precum și a altor forme de pregătire universitară flexibilă, asigurând o abordare coerentă, bazată pe calitatea educației și pe nevoile de formare ale viitorilor specialiști, inclusiv profesori, dar și pe cerințele pieței muncii, aflate într-o continuă dinamică.”

Pentru exemple de programe cu dublă specializare, MInisterul Educației și Cercetării face trimitere la Hotărârea de Guvern nr. 645/2025 și la ordinele de ministru nr. 6.634/2024 și nr. 3.575/2025.

Se regăsesc astfel „vechi cunoștințe”, după zeci de ani (cu „mintea de pe urmă”), precum: matematică-informatică, fizică-chimie, istorie-filosofie, filosofie-istorie etc.

Pe aceeași linie, poate că regăsirea va continua și la nivel intra-instituțional. Deocamdată, persistente sunt unele facultăți provenite din specializări și din catedre (cum se numeau departamentele la vremea separării). Mai departe, a spera la eventuale regăsiri instituționale (integrări, comasări), vorba lui Miron Costin, cronicarul, „să sparie gândul”.

Distribuie acest articol!