Situată într-unul dintre cele mai frumoase orașe din Moldova, impozanta clădire a Colegiului Național A.T. Laurian din Botoșani ocrotește impunător peste 160 de ani de învățământ românesc. Laurianul, așa cum este cunoscut astăzi de toată suflarea academică autohtonă, este pentru botoșăneni și nu numai un substitut al excelenței în educație, al tradiției și culturii românești din această parte a țării. Laurianul este un liceu al unirii, pentru că primele semne ale edificării sale datează din 1859, anul nașterii Gimnaziului care, peste doar 9 ani, va deveni Liceul din Botoșani, predecesorul Laurianului contemporan cu noi.

Astăzi – citim pe site-ul oficial al centenarei instituții de învățământ liceal din nordul Moldovei –, misiunea colegiu­lui este: educație de calitate, performanță, elevi cu competențele necesare dezvoltate, cu propriul traseu de dezvoltare intelectuală consolidat prin continuarea studiilor universitare, pentru integrarea în societatea contemporană, globală și digitalizată. Deviza colegiului este: „Laurianul nu este doar un liceu, Laurianul este o familie!“. Am putea spune că, de fapt, Laurianul este o stare de spirit, care a fost transmisă din generație în generație, hrănind visuri, ambiții, legende. „Coordonatele activității educaționale s-au înscris la prestigioasa școală botoșăneană pe aceleași repere ca și în perioadele revolute: seriozitate, muncă enormă și foarte mult profesionalism. Faima dobândită de profesorii și elevii liceului a devenit în epocă proverbială. A fi elev al Laurianului echivala cu un statut invidiat de cei mai mulți dintre membri colectivității“, se spune în Istoria Liceului Laurian din Botoșani, scrisă de profesorii de istorie Ioan Onofrei, Ioan Mihai și Sorin Nistorică. Primul dintre aceștia este astăzi director al prestigioasei instituții de învățământ. Alături de profesorul Ioan Onofrei am refăcut, în cele ce urmează, parcursul de poveste al uneia dintre cele mai frumoase instituții de învățământ preuniversitar românesc, cu o sonoritate care transcende prozaice li­­mite istorice și geografice, dorindu-și parcă să se adânceas­că în apele seducătoare ale perenității: Laurianul.

Dar, când, cum și din ce necesități istorice a luat ființă Colegiul Național August Treboniu Laurian din Botoșani? Care a fost contextul istoric în care a prins viață și care au fost cele mai importante momente ale devenirii acestei autentice pepiniere și vetre de educație și cultură românească? Anul 1859 a fost un an fericit în istoria românilor și a Botoșanilor, unul dintre cele mai vechi și mai frumoase orașe ale Moldovei, un oraș plin de viață, centru economic im­­portant al zonei românești de atunci.

În contextul realizării Unirii și al premiselor realizării unificării depline, din eforturile de modernizare a unor domenii esențiale ale societății românești nu putea lipsi învățământul, menit a accelera schimbarea mentalităților și dezvoltarea generală, a pregăti oameni adaptabili la noile realități: „Eu țin numaidecât ca fiecare locuitoriu să știe în curând a scrie și ceti (…)“, afirma Cuza în mesajul domnesc din 6 decembrie 1859, exprimând necesitatea stringentă a generalizării științei de carte, iar cuvintele sale și-au ­gă­­sit ecoul binemeritat și în acțiunile contemporanilor, spune profesorul Ioan Onofrei, directorul Laurianului.

„Ne puteam bucura doar de două lucruri, dintre care înțelegeam mai ales pe cel dintîi: că la „catalog“ de acum înainte ni se va zice „domni“„ (Nicolae Iorga)

Este unul dintre motivele pentru care mai mulți fruntași ai urbei noastre au căutat să răspândească ideea înființării unei școli secundare în localitate, potrivită cu nevoile timpului, pentru a face ca învățătura să nu rămână un apanaj al unor privilegiați, ci o posibilitate deschisă tuturor celor interesați. Insistențele lor nu rămân fără ecou și, la 22 august 1859, Ministerul din Iași dă ordinul nr. 6568 adresat Comitetului de inspecțiune al școalelor publice din Botoșani, document ce poate fi considerat actul de naștere al Gimnaziului ce va deveni Liceul Laurian de mai târziu. Cei 16 elevi înscriși în clasa I și-au început studiile într-o cameră a școlii de băieți, ce avea ca dotare patru bănci de brad, o masă, un scaun de ulm și o tablă neagră.

Debutând ca gimnaziu, școala noastră, prin eforturile directorilor și profesorilor care, de exemplu, au predat fără plată un an, pentru a convinge ministerul, devine liceu, Tedeumul de la biserica Sfântul Gheorghe, de la 1 septembrie 1868 consfințind faptul că Liceul din Botoșani – noua denumire a școlii – era acum complet.

Următorul moment important din istoria oficială a școlii este anul 1885, atunci când s-a făcut, într-un cadru solemn, la 3 septembrie, odată cu deschiderea cursurilor pentru noul an școlar, în prezența oficialităților locale, a lui D.A. Sturza, ministrul Instrucțiunii, și a lui Spiru Haret inaugurarea noului corp de clădire, numit în scurt timp Palatul.

„Număram cu nerăbdare cîți ani mai aveam la temniță și ne puteam bucura doar de două lucruri, dintre care înțelegeam mai ales pe cel dintîi: că la „catalog“ de acum înainte ni se va zice „domni“ și că trecem în sălile largi, luminoase ale pa­­latului pe care ni-l dăruia statul român. O mare și frumoasă clădire, în mijlocul unei curți căreia nu i s-a dat toată întrebuințarea“, amintea Nicolae Iorga, pe atunci elev al școlii (N. Iorga, O viață de om așa cum a fost, Editura Minerva, București, 1976, pag. 84-85).

Construcția a durat doi ani, iar la final clădirea avea toate dotările și facilitățile necesare unui învățământ de calitate. Din nefericire, din cauza soldaților ruși ajunși aici, clădirea a luat foc în 1917, de sfântul Neculai. Prin eforturile oamenilor comunității a fost reclădită până în 1922 și, deși ne aflam într-o perioadă grea, la sfârșitul Primul Războiul Mondial, i s-a mai adăugat un etaj, ajungând la forma de astăzi, când este inclusă în lista monumentelor istorice.

Inaugurarea localului nou nu a fost singura schimbare majoră din toamna acelui an. La 25 octombrie 1885 se face cunoscut profesorilor că „Prin Înaltul Decret Regal No. 2280 din 15 Oct. c., aprobîndu-se ca Liceul din Botoșani să poarte pe viitor numele de Liceul Laurian“.

„Într-o clădire nouă și frumoasă, in­­trată în patrimoniul arhitectural al orașului, „mersul școlii“ – o expresie folosită în documentele timpului – continua: Laurianul devine un focar de cultură pentru orașul nostru, spune directorul institu­ției, profesorul de istorie Ioan Onofrei (cel prin amabilitatea căruia a fost posibil acest material), își va îmbogăți cultura organizațională și simbolurile primind steagul mare, în 1898, va trece cu bine de momentele de restriște din timpul celor Două Războaie Mondiale și din perioada comunistă, incendierea clădirii, refugiul în zona Aradului, anularea simbolurilor, și va reveni la vechile valori, la fel ca și multe școli românești de tradiție, după 1990“.

„Dacă n’ar fi existat această instituție de cultură aci, în acest ținut al nordului Moldovei, n’aș fi ajuns niciodată aceia ce sunt“

Despre misiunea școlii la înființare și despre cât de mult se mai identifică aceasta cu misiunea sa de astăzi, profesorul de istorie Ioan Onofrei spune că, de-a lungul celor 165 de ani de existență, misiunea școlii a rămas constantă, cu implicații mari în comunitatea botoșăneană, cea care, prin copiii ei, ajunși elevi ai Laurianului, își asigură continuitatea. „Printr-o educație de calitate contribuim la viitorul comunității noastre, pregătind tinerii pentru integrarea în societatea contemporană. Despre importanța școlii am putea aminti cuvintele unor absolvenți, valabile și astăzi, chiar dacă sunt din secolul trecut: Dacă n’ar fi existat această instituție de cultură aci, în acest ținut al nordului Moldovei, n’aș fi ajuns niciodată aceia ce sunt, întru cât, cu toată tragerea mea de inimă la învățătură, părinții mei, oameni săraci, n’ar fi fost în măsură să mă trimită în alte centre mai îndepărtate, pentru căpătarea unei culturi mai înalte“ (Cf. N.I. Cernescu, Memento!, în vol. Amintiri, 1909, pag. 128), spune directorul colegiului.

„Suntem într-o zonă a elitelor, iar tradiția noastră ne obligă la păstrarea unui anumit standard în educație“

Factorul timp este un criteriu suficient în evaluarea și afirmarea valorii unui liceu? Colegiul Național A.T. Laurian este, din 2008, membru fondator al Alianței Colegiilor Centenare din România, locul în care se află majoritatea școlilor de re­nume din țara noastră, din care au provenit peste 80% din academicienii țării. „Suntem într-o zonă a elitelor, spune directorul Laurianului, iar tradiția noastră ne obligă la păstrarea unui anumit standard în educație, de aceea considerăm Laurianul de astăzi o îmbinare între tradiție și modernitate. Este nevoie și în contemporaneitate de ceva în plus, este nevoie de munca celor care suntem astăzi, aici, nu numai pentru a ne cinsti înaintașii, dar și pentru a ne păstra locul nostru în ierarhia școlilor românești și a continua cultura noastră organizațională“.

În cei peste 150 de ani de existență, pentru tinerii care au pornit în viață, ca absolvenți ai Laurianului, numele acestei instituții de învățământ a funcționat ca un garant al pregătirii temeinice și al certelor calități morale și intelectuale. ­Dintr-o lungă listă de personalități, dintre care 17 academicieni, porniți către glorie din filele cataloagelor Liceului A.T. Laurian, profesorul Onofrei îi menționează pe marele istoric, scriitor și om politic Nicolae Iorga, geneticianul Nichifor Ceapoiu, bacteriologul Mihai Ciucă, fizicienii Gheor­ghe Em. Filipescu, Theodor V. Io­nescu și Dimitrie Negreanu, matematicienii Octav Onicescu și Simion Sanielevici, savantul inginer Elie Radu, geologul Ion Simionescu, botanistul Emanoil Teodorescu, geograful Victor Tufescu.

„Acestora li se adaugă miile de specialiști, din cele mai diverse domenii, răspândiți în toată țara și în lume, formați în spiritul Laurianului și care, prin profesionalismul lor, aduc strălucire acestei instituții de învățământ. Avem, fără îndoială, o listă lungă de rezultate obținute de elevii, profesorii și chiar directorii noștri și o listă lungă de proiecte desfășurate, locale, naționale, regionale, europene. Ultima recunoaștere oficială a lor o reprezintă premierea școlii acum, în octombrie 2024, cu cea mai înaltă distincție a statului român pentru învățământ: Ordinul Meritul pentru Învățământ, în grad de comandor“, spune profesorul Ioan Onofrei.

„Am avut în școala noastră modele foarte bune de directori, care au introdus un fel de paternalism ca linie directoare“

Astăzi, la mai bine de 160 de ani de la înființare, într-o societate care a evoluat amețitor, Colegiul Național Laurian pregătește an de an elevi de top, participanți la olimpiade și concursuri naționale și internaționale.

„Suntem un liceu teoretic și avem re­zultate de excelență, care atestă capacitatea noastră de a realiza eforturi comune, pentru obținerea performanței. Pe plan local, rezultatele noastre sunt bine cunoscute – am avut o listă lungă de elevi care au obținut premii la concursuri și olimpiade naționale, premiați și anul acesta, la Gala excelenței în educație, participăm cât mai des la competiții internaționale de unde avem bucuria de a primi multe vești bune, cum ar fi medalia de bronz la olimpiada internațională de matematică de la Londra sau premiul pentru cea mai bună traducere la Certamen Ovidianum Sulmonense, concurs internațional de limba latină, desfășurat la Sulmona, lo­­cul nașterii marelui poet Ovidiu, spune directorul Ioan Onofrei. Excelența se re­găsește la noi și în afara cadrului strict al orelor de curs, prin activități și proiecte multiple care au ca finalitate diversitatea posibilităților de exprimare a elevilor și profesorilor – doar ca un exemplu, în colegiu există singura trupă de teatru antic din țară, trupa Katharsis“.

Despre echipa managerială care se află astăzi la conducerea Laurianului, Ioan Onofrei spune: „Echipa managerială care este astăzi la conducerea colegiului este una cu mare experiență: împreună cu colega mea, în prezent director adjunct, profesor dr. Mihaela Prăjinariu, suntem la conducerea destinelor colegiului – ca director sau director adjunct – încă din 2008. Am rămas atât de mult timp pentru că am avut sprijinul profesorilor noștri și pentru că am promovat, cu rezultate foarte bune, așa cum ne-am dorit, concursurile organizate pentru ocuparea funcțiilor de directori.

Viziunea noastră managerială este inspirată din cultura noastră organizațională și considerăm că Laurianul, astăzi, este un colegiu distinct, prin spiritul Laurianului, pe care îl ducem mai departe; noi, ca directori, ne-am străduit să facem tot ceea ce este mai bine pentru școala noastră, pentru elevii, profesorii și comunitatea noastră, îmbinând tradiția și modernitatea, pregătind viitorul școlii și al comunității. Am avut în școala noastră modele foarte bune de directori, care au introdus un fel de paternalism, ca linie directoare, și am dorit ca noi să nu fim doar simpli solicitanți ai unor rezultate, ci și exemple de profesionalism, prin ceea ce facem“.

Laurianul are profesori capabili să atingă standarde înalte de performanță

Un corp profesoral de înaltă prestanță predă astăzi la A.T. Laurian. „În 2017, am fost premiați în Elveția, la Lucerna, cu European Quality Award, și acolo, printre reprezentanți ai unor școli din 32 de țări, ni s-a reconfirmat faptul că valoarea unei școli este dată și de valoarea profesorilor săi. Pentru a obține excelența elevilor, încercăm să obținem mai întâi excelența profesorilor, sprijinindu-i pe colegii noștri în demersurile lor. Sunt cei alături de care ne bucurăm pentru rezultatele bune, sunt cei alături de care muncim zi de zi și Laurianul are profesori capabili să atingă standarde înalte de performanță: avem coordonatori de lot național, membri în comisii naționale, internaționale, realizatori de subiecte, manuale etc.“, spune fără falsă modestie directorul Laurianului.

„În fiecare an, încă de la debutul perioadei interbelice, sărbătorim Zilele Liceului, cu multe activități și momente festive, dar fără festivism“

Grație rezultatelor dobândite în do­meniul proiectelor educaționale europene în anii 2010, 2017 și 2024, Colegiul Na­­țional A.T. Laurian a primit titlul de „Școală Europeană“, din 2024 este „Școală eTwinning“, are acreditare Erasmus+ etc.

Majoritatea activităților sunt orientate spre promovarea unei atitudini democratice și spre întărirea dimensiunii europene în educație. Proiectele din cadrul programului Erasmus+, proiectele realizate în parteneriat cu alte instituții europene (Parlamentul European, Ambasada Franței, Organizația Internațională a Francofoniei, British Council etc.), precum și parteneriatele bilaterale și multilaterale cu școli europene au avut un rol formativ deosebit. Prin aceste activități, colegiul promovează valori incontesta­bile la nivel județean, național și european, contribuind la dezvoltarea dimensiunii europene în școală. Activitățile derulate în cadrul proiectelor/programelor europene sunt corelate cu politica generală a unității de învățământ, cu misiunea și viziunea acesteia.

„În fiecare an, încă de la debutul perioadei interbelice, sărbătorim Zilele Liceului, cu multe activități și momente festive, dar fără festivism. Anul acesta am inaugurat, printre altele, la intrarea în școala noastră, un stâlp pe care am pus plăcuțe indicatoare cu toate școlile pe care le-am avut partenere, de-a lungul anilor, în proiectele noastre europene. Greu am găsit loc pentru toate, pentru că avem o mulțime de parteneri și colaborări. Geografic, Botoșaniul este destul de izolat, dar noi am dorit, întotdeauna, să ieșim din această izolare și să vedem și imaginea celuilalt, de aceea, din 2002 și până astăzi, am avut o mare diversitate de proiecte europene, elevii și profesorii noștri ajungând din sudul Turciei până în Anglia, din Por­tugalia până în Suedia și Lituania. De acolo ne-am întors cu idei și nu numai, încercând să ne dirijăm școala spre mo­­dernitate. De altfel, Laurianul este un loc al noutăților și al pilotărilor, fiind definit, în istoria orașului nostru, ca nava amiral a învățământului botoșănean, un exemplu fiind platforma educațională a școlii – catalogul electronic, introdusă încă din 2014, primii din județul nostru“, spune Ioan Onofrei.

„Reîntâlnirea promoției 1963 a fost o victorie a vieții, a școlii și a camaraderiei“

Care este, însă, cea mai frumoasă po­veste legată de Laurian? „Laurianul are o mulțime de povești și dacă ar fi să le rememorăm, cred că aș fi persoana potrivită, răspunde, zâmbind cu înțeles, profesorul de istorie I. Onofrei: în primul rând, pentru că aici am făcut liceul între 1978 și 1982, în al doilea rând, pentru că aici sunt profesor din 1992 și până astăzi și în al treilea rând, pentru că sunt profesor de istorie, așa încât am ajuns un fel de păstrător al unor fragmente din memoria Laurianului. Celor care doresc să ne cunoască mai bine le recomandăm, dacă timpul le permite, să intre pe site-ul nostru: www.laurian.ro, acolo unde vor găsi chiar la început și deviza noastră pe care o menționăm cu mândrie: Laurianul nu este doar un liceu, Laurianul este o familie!

Avem și o lucrare de referință pentru informații oficiale, Istoria Liceului Lau­rian din Botoșani, la care sunt coordonator, scrisă împreună cu colegii mei de is­torie în 1999 și reeditată de atunci de trei ori datorită interesului manifestat în comunitatea noastră.

Alte povești din Laurian pot fi relatate de colegii mei sau de absolvenții care se reîntorc, în număr mare, pentru a realiza reîntâlnirile noastre tradiționale, menționate încă din 1909. De fapt, aș putea spu­ne că poate cea mai frumoasă poveste a Laurianului este reîntoarcerea absolvenților. Aici, credem, suntem un fel de campioni naționali; anul acesta, spre exemplu, am avut reîntâlniri (mai puține ca anul trecut!) ale promoțiilor de acum 10, 20, 30, 40, 45, 50 și 61 de ani! de la terminarea liceului.

Le povestim elevilor, care sunt acum pe băncile școlii, despre aceste reîntâlniri, întrebându-i de ce cred ei că se reîntorc acești oameni, la atâția ani după terminarea școlii, la noi, la Laurian. Uneori le dăm și răspunsul ca o pildă pentru viitor: se întorc aici pentru că ei consideră că această școală a însemnat ceva în viața lor matură, așa încât și ei, elevii de astăzi, nu trebuie doar să treacă prin școală, ci trebuie să-și pună bazele personalității și implicării lor în societatea viitoare, folosind cât mai mult din expertiza și oferta școlii.

Reîntâlnirea promoției 1963 a fost o victorie a vieții, a școlii și a camaraderiei, pe care o au încă de pe băncile școlii. Este cel mai bun feedback pentru noi, cei din Colegiul Național A.T. Laurian“.

Articol publicat în nr. 63-64-65 al revistei Tribuna Învățământului