Foto: dreamstime

Biblioteca Centrală Universitară „Carol I“ (BCU) a reprezentat dintotdeauna o instituție pilot în sistemul de biblioteci din România. Încă de la însăși înființarea sa de către Carol I, ea a reprezentat un element de noutate în Țara Românească, iar obiectivul ei era circumscris nevoilor naționale și, deopotrivă, tendințelor internaționale în domeniul biblioteconomiei.

Într-o arhitectură de sfârșit de secol XIX, în centrul capitalei, BCU a apărut ca un templu al cunoașterii pentru studenți, profesori, intelectuali în drumul ei european. S-a scris mult despre istoria bibliotecii și Fundației Universitare „Carol I“ și probabil se va mai scrie și despre cei care au condus-o, începând cu Dem Teodorescu (1895-1899), Alexandru Tzigara-Samurcaș (1899-1946) și terminând cu generația celei de-a doua părți a secolului XX – Mircea Tomescu, profesor Ion Stoica și alții, care – fiecare în felul lor – au contribuit la imaginea-simbol a bibliotecii.

BCU n-a fost bibliotecă națională. Înainte de 1989, funcțiile de bibliotecă națională le realiza Biblioteca Centrală de Stat – bibliografia națională a cărților, a articolelor, cataloagele colective ale publicațiilor străine intrate în România –, iar Biblioteca Academiei realiza bibliografia națională a cărților până în 1918. BCU, însă, a promovat primele proceduri moderne privind normele de descriere bibliografică (ISBD – International Standard Bibliographic Description) apărute după Conferința de la Paris din 1961. Era primul pas spre trecerea la formalizarea datelor bibliografice, astfel încât să se poată trece la informatizarea bibliotecilor, să poată fi introduse și preluate într-un sistem informatic.

Normele de descriere ISBD au fost traduse, implementate și apoi făcute cunoscute altor biblioteci de către profesioniștii din Biblioteca Centrală Universitară. Biblioteca avea un important rol metodologic.

Într-o istorie a modernizării bibliotecilor, poate ar trebui menționat că abia apoi Biblioteca Academiei și Biblioteca Națională au trecut la descrierea modernă a publicațiilor (fișele bibliografice conform ISBD).

Tragedia din 1989 a însemnat o pierdere de nemăsurat pentru valoarea publicațiilor distruse, dar și un pas obligatoriu spre modernitate, spre biblioteca secolului XXI. Am participat la regândirea fluxurilor bibliotecii, pentru reconstrucția ei, împreună cu profesorul Ion Stoica, dar și la crearea primului proiect de informatizare integrată a bibliotecii.

În cei peste 30 de ani trecuți de atunci, Biblioteca – alături de reconstrucție – a continuat să aducă elemente de modernitate în activitatea sa, spre folosul comunității bibliotecilor, al specialiștilor în biblioteconomie și al publicului larg.

Informatizarea bibliotecii, începută cu peste 25 de ani în urmă prin adoptarea unui software dedicat, includerea în proiectul de conectare a bibliotecilor Rolinest într-o rețea, implicarea bibliotecii în proiecte de cercetare, digitizarea unor documente importante, conectarea cu diverse instituții, dar și serviciile oferite au făcut ca BCU să rămână permanent în topul bibliotecilor moderne. Dacă fo­­losim sintagma „biblioteca în stradă“, ea însăși se potrivește în egală măsură alteia: „biblioteca pe magistrala digitală“. În fapt, biblioteca pe calea digitală a internetului înspre toate destinațiile lumii și, deopotrivă, către fiecare cetățean.

Proiectele de cercetare realizate împreună cu Institutul Național de Cercetare-Dezvoltare în Informatică – ICI București și Universitatea Națională de Știință și Tehnologie Politehnica București (UPB) au creat și adus o nouă dimensiune procesului de transformare digitală atât a BCU, cât și a altor biblioteci. Inițiat de ICI prin proiectele finanțate de Agenția Guvernamentală pentru Societatea Informațională din Coreea de Sud (N.I.A. – National Information Agency), procesul de testare a unor sisteme moderne de prelucrare și regăsire a informației a contribuit la păstrarea rolului instituției ca lider în sistemul de biblioteci din România.

Academia Oamenilor de Știință din România (AOSR) – încă de la înființarea ei din 1935 ca Academia de Științe din România – a încurajat cunoașterea și accesul la știință. În ultimii ani, relația cu bibliotecile a fost extrem de strânsă, fie prin intermediul unor întâlniri profesionale internaționale (cele 17 ediții ale evenimentului anual „Slove Muscelene“), fie prin participarea la proiecte de cercetare sau prin inițierea unor programe care să sprijine modernizarea bibliotecilor. Transformarea bibliotecilor în hub-uri de cultură digitală este susținută de AOSR, iar primul proiect semnat pentru această devenire s-a realizat sub consultanța AOSR. În particular, parteneriatul dintre BCU și AOSR s-a concretizat în multe proiecte lansate de Academie (precum programele „Ambasadorii Științei“, „Ro­mânia Cunoașterii“ și RO SCUD – „Știință-Cultură-Diplomație pentru România“) sau de BCU (Strada de C’Arte, Restitutio) și alte manifestări științifice de largă deschidere.

130 de ani nu reprezintă o vârstă înaintată pentru o instituție care păstrează tradiția prin modernitate, dar într-o lume în continuă schimbare cu cititori care sunt mai degrabă atenți la informația de pe telefon decât la cea din cărți, într-o lume care parcă se dorește a începe azi, 130 de ani pare o vârstă matusalemică.

Chiar dacă informația digitală ne invadează, chiar dacă gustul lecturii s-a diminuat, dacă roboții și inteligența artificială furnizează informația oriunde, oricând și despre orice, o persoană poate fi complet pierdută, incorect informată, de ce nu… manipulată?, dacă nu are nici cunoștințele proprii necesare, nici un specialist aproape care să-l îndrume.

Biblioteca și bibliotecarii sunt un suport pe care ne sprijinim pentru a înțelege informația digitală furnizată de IA, atâta timp cât dorim să fim informați corect și consistent.

Șirul manifestărilor prilejuite de aniversarea a 130 de ani de la înființarea Bibliotecii va continua pe întreg parcursul acestui an. Sunt multe de spus și de consemnat, pentru că Biblioteca Centrală Universitară – prin existența ei centenară – este mărturia vie a evoluției culturii naționale scrise, transmise prin cu­vânt, clasic sau digital.

Vor apărea multe alte scrieri – pe hârtie sau digital – despre Biblioteca Centrală Universitară „Carol I“, fie ale unor istorici, filologi, fie mărturii ale celor care au fost contemporani cu reconstrucția bibliotecii după 1989 precum Pasărea Phoenix.

Firește, orice document care contribuie la istoria existenței noastre culturale va fi o pagină în plus la enciclopedia culturii naționale.

LA MULȚI ANI, Biblioteca Centrală Universitară „Carol I“ București!

LA MULȚI ANI bibliotecarilor de ieri și de azi, care au construit-o și o construiesc, pentru noi, cititorii mai vârstnici și mai tineri!

Prof. univ. dr. ing. Doina Banciu – Președintele Academiei Oamenilor de Știință din România

Articol publicat în nr. 63-64-65 al revistei Tribuna Învățământului