După examenele elevilor, apar în mass-media și tradiționalele perle. De fiecare dată, eram sigură că sunt „făcături”. Acum, după ce am corectat lucrări ale profesorilor, pentru titularizarea în învățământ, am înțeles că totul e posibil. Poate unii dintre candidați sunt chiar autorii perlelor de la bacalaureat din anii trecuți. Sau poate nu. Oricum, nu contează. Important este că ei se visează la catedră, pentru a (de)forma societatea de mâine.
Citind lucrările, am aflat, în premieră, lucruri de care nu auzisem. Am aflat că elevii din ciclul primar „învață limba și literatura română timpurie”, pentru că „scopul studierii limbii și literaturii române în perioada școlarității obligatorii este acela de a forma progresiv un tânăr”.
„Răspunderea la întrebări” s-a dovedit a fi o treabă destul de complicată pentru cei mai mulți. Dintr-o lucrare am înțeles că „elevul alege două forme de adevăr”, iar răspunsurile unor concurenți au fost pur și simplu incredibile. La un moment dat, chiar mi-a trecut prin cap că cineva a ales pentru mine toate lucrările cu perle, ca să am sursă de inspirație pentru epigrame. La sfârșit, am aflat că toți colegii corectori pescuiseră diverse „greșeli ortografice și ortopedice”.
Subiectele examenului au vizat lucruri practice, pe care orice dascăl ar trebui să le știe. Cu toate acestea, modalitățile de formare a grupelor de elevi le-au dat mari bătăi de cap concurenților. Nu voi încerca să pun în aplicare aceste sugestii, dar voi enumera câteva. Un concurent e de părere că „elevii pot fi împărțiți în perechi de câte cinci”. Altul consideră că „elevul se grupează câte unul în bancă, pentru a nu se inspira unul de la celălalt”. Am întâlnit chiar și o sugestie îndrăzneață. Cică „elevii care pierd trebuie să îl mimeze pe Nică în montul în care s-a văzut fără haine forma de organizare pe grupe”. Am înțeles că „montul” înseamnă „momentul”, dar nu e clar dacă elevii care pierd mimează cu haine sau fără haine. În orice caz, concluzia este că „elevii se simte mult mai bine în grupe”, unde pot „să interacționeze plăcut cu colegii, în combaterea ideilor”.
Despre metodele alternative am aflat lucruri pe care nu le-aș fi bănuit vreodată. Metoda cubului s-a dovedit a fi preferata multor concurenți. Am aflat că „putem suci un cub care de regulă are șase fețe”. Dintr-o altă lucrare am aflat că, „fiind și un mijloc didactic complex, cubul are șase laturi, fiecare latură ajutând la mai buna activitate a elevilor”. Alții au ales spre exemplificare metoda ciorchinelui, care este „o metodă grafică”.
Altul, mai conservator, consideră că metoda scrisului la tablă este eficientă, deoarece „tabla neagră din clasă ne ajută să vizualizeze tot colectivul”.
Dacă folosim ambele metode, este și mai bine, pentru că „îmbinarea metodelor alternative cu cele tradiționale reușesc foarte bine să vedem cât de bine stăpânesc aceste noțiuni”.
Cu un scris citeț și caligrafic, un concurent a notat formula de acordare a notelor: „n = R ex – R gr supra N-1”. Nu numai scrisul frumos, dar și explicațiile m-au făcut pentru o clipă să cred că poate am eu o problemă. Recitesc explicațiile: „R ex = răspunsuri exacte, R gr = răspunsuri greșite, N-1 = răspunsuri posibile”. Și cum – vorba unui alt candidat – „captarea atenției nu poate să aibă loc dacă elevul nu este atent”, m-am concentrat pentru a înțelege. Și n-am înțeles.  Matematica n-a fost punctul meu forte, dar am crezut că problemele de gramatică nu au pentru mine secrete. N-a fost așa… Deși un alt candidat a scris foarte clar că „se explică să aleagă două cuvinte și vor aplica explicarea lor”, n-am priceput și pace! Nici măcar după ce candidatul a dat un exemplu concret de… aplicare a explicației: „a năvăli = a intra (a năvă+li)”.
În viziunea candidaților, este important ca elevii „să se exprime corect și concis respectând semnele de ortografie”.
Nu aduc vorba despre greșelile impardonabile de ortografie, prezente din belșug. Oricum, „niciodată n-o să știm în totalitate limba și literatura română, pentru că se află într-o continuă schimbare”.
Aș fi fost foarte curioasă cine sunt acei dușmani ai limbii române și ai logicii, dar nu voi afla niciodată. Pentru mine, vor rămâne niște numere scrise pe foile de examen. Poate îi voi întâlni, poate vor fi colegii mei, poate vor fi dascălii nepoților mei. Cine știe?… Vorba unui candidat, doar „încheierea finalului ne arată cum se sfârșește întâmplarea povestită”…
 
Vali SLAVU