Limba română, limba oficială a statului român, reprezintă elementul fundamental de identitate și mijlocul principal de comunicare între semeni. Caracterizarea limbii române de la „limba noastră-i o comoară”, „limba noastră-i numai cântec” sau limba dulce „ca un fagure de miere”, cum spunea Mihai Eminescu, și până la „Limba noastră cea română”, sub care se desfășoară diverse manifestări ale Societății pentru Cultură Românească „Mihai Eminescu”, din regiunea Cernăuți, este și omagiu, și apartenență și istorie. Despre limba română s-au spus și s-au scris admirabile aprecieri. Reținem aici ceea ce spunea Petre Țuțea: „Limba română are toate premisele valorice pentru a deveni o limbă universală, dar nu știu dacă e posibil acest marș istoric…” În evoluția sa, limba română a ajuns la peste 120.000 de termeni în circuitul viu al comunicării.
Dinamica vieții economice, sociale și culturale, multiplicarea formelor de comunicare cu persoane din țările vecine și nu numai provoacă, cum este firesc, schimbarea și evoluția continuă și a limbii române ca organism viu. Așa se explică faptul că tranziția în care ne aflăm acum cuprinde și limba română. Alături de aceste realități, asistăm sau participăm astăzi la coborârea „limbii românești și-a patriei cinstire” pe mai multe căi, ajungând să avem acum „o limbă stâlcită”, cum spunea recent academicianul Dinu C. Giurescu. „Dulcea limbă românească/ A-nceput să se pocească…./ Vom citi și scrie bine/ În «pocite» limbi străine” (Constantin Enescu). Cu alte cuvinte, constatăm cu mare regret cum limba română devine treptat agramată, vulgarizată, urâtă. Fără a detalia, voi face doar câteva enunțuri care pot fi comentate ori combătute cu argumente, ceea ce m-ar bucura mult, mai ales dacă n-aș avea dreptate! Utilizarea cu un sens sau într-un context inadecvat a unor cuvinte fie din dorința unor vorbitori de a „inova” limba română sau din necunoașterea ei reprezintă realități frecvente în comunicarea multor semeni. Prima realitate constă în aducerea în vorbirea curentă și apoi în scris a unor cuvinte ori sintagme străine limbii române sau greșite, de felul: complet, antecameră, locație, monstră, celălant, wekent, on-line, președinție, OK, marea ieșeală, brandul de țară, branconaj, cărțile care le-am cumpărat, și-a adus aportul, un giob, super, chestie, fiță, mișto, nașpa, ca și… începerea propoziției sau a frazei cu „deci” etc. O fac oamenii care au lucrat sau lucrează în afara țării sau care călătoresc prin diferite țări europene și nu numai. O mai fac cei care vor să demonstreze că au devenit intelectuali și cunoscători de limbi străine sau cei care vor să fie ironici (dar care nu sunt percepuți astfel).
Dacă te oprești în fața unor societăți comerciale din municipiul Rădăuți, mai mari sau mai mici, cu mare frecvență vei observa firme care ar trebui să aibă scrisă și traducerea: „SC Real Tour SRL”; „Violand deutsche mode”; „Ma Cherie”; „Lido Shoes”; „Western union”; „All Shoes”; „Speed transpet”; „Club Jack”; „Trendy”; „Stanleybet”; „Cetebe”; „SC Wikinana SRL”, „Rad” etc. Astfel de firme vom întâlni și în multe localități rurale din Bucovina. Multe mașini au scris pe ele tot felul de cuvinte care ar necesita, de asemenea, traducere. În orașele mari, după firme și diverse comunicate cu caracter permanent, nu mai suntem demult în România! Ne supărăm, pe bună dreptate, doar când sunt arborate steagurile secuiești! Dar astfel de afișe în limbi străine și cu simboluri străine nu înseamnă tot înstrăinare și renunțarea la elementele de identitate românească? Mă surprinde lipsa de reacție a autorităților locale și centrale, deoarece nu cunosc nicio reglementare din obligațiile asumate de români privind integrarea europeană în domeniul limbii române! În mass-media se exprimă frecvent și mulți oameni politici, și persoane publice. Este firesc deoarece ne reprezintă și ne (își) promovează interesele. De multe ori însă unii dintre ei se exprimă agramat, fără acordul corect între subiect și predicat și cu tot felul de cuvinte „înțelepte” sau „prețioase”. Cele mai multe dificultăți în exprimare le provoacă unora pluralul cuvintelor, începând cu pluralul substantivului neutru „succes” (succesuri), care a devenit simbolul deteriorării limbii române, și tot frecvente mai sunt formele de plural: chitări, festivale, coperți, orarii, la toate nivelele etc.
Școlile și cu deosebire școlile gimnaziale au datoria cultivării și promovării până la detalii a limbii române. Odată cu învățarea corectă a limbii și literaturii române avem datoria interiorizării limbii române, care trebuie să devină parte a lăuntricității fiecărui cetățean român, iar cetățenii minorităților naționale: maghiari, ucraineni, bulgari, germani, poloni, ruși, chinezi etc., trebuie să fie îndemnați și determinați să cunoască limba oficială a statului în care muncesc și trăiesc. Instituțiile de cultură – biblioteci, case de cultură, cămine culturale, muzee, teatre etc. – au importante datorii privind cultivarea și promovarea limbii române. Readucerea copiilor și tinerilor în bibliotecile școlare, comunale și orășenești și stimularea pe căi specifice a cititului cărții, alături de citirea internetului, reprezintă una din direcțiile prin care putem promova limba și literatura română. Conlucrarea școlilor și a instituțiilor culturale cu organizațiile culturale neguvernamentale este o altă direcție pe care o putem pune în valoare. Dăm drept exemplu Societatea pentru Cultura și Literatura Română în Bucovina, care pregătește și desfășoară activități de interes, atractive și cu o bună participare, inclusiv cu și pentru tinerii din Bucovina istorică.
Rămâne de actualitate ceea ce spunea Ienăchiță Văcărescu: „Las vouă moștenire/ Creșterea limbii românești/ Ș-a patriei cinstire/”, și tot de mare actualitate este învățarea, respectarea și interiorizarea limbii române.
Petru Bejinariu