Universitatea Titu Maiorescu din Bucureşti a acordat titlul de DOCTOR HONORIS CAUSA Preafericitului Părinte Daniel, Patriarhul Bisericii Ortodoxe Române. Ceremonia de conferire a titlului a avut loc joi, 10 decembrie 2015, în Aula Magna a Universităţii. La eveniment au participat oficiali ai Preşedinţiei şi ai Guvernului României, reprezentanţi ai cultelor, academicieni, personalităţi ale vieţii publice, universitari, studenţi, mass-media.
Înaltul titlu academic a fost acordat Preafericitului Patriarh, după cum stă scris pe diploma acordată: „pentru înţelepciunea dovedită în calitatea de Întâistătător al Bisericii Ortodoxe Române, pentru misiunea asumată de Păstor şi Îndrumător spiritual al credincioşilor români, pentru contribuţia excepţională la dezvoltarea Bisericii şi asumarea rolului şi importanţei ei în viaţa societăţii, pentru activitatea complexă în plan social, educaţional, misionar, filantropic şi caritabil, pentru valoarea de teolog, profesor universitar şi cărturar, exprimate printr-o operă prodigioasă pusă în slujirea şi afirmarea identităţii poporului român prin credinţă şi demnitate în lumea de azi”.
Rectorul Universităţii Titu Maiorescu, prof. univ. dr. Smaranda Angheni, a rostit cuvântul de deschidere, intitulat: Simbol al credinţei în Dumnezeu, în oameni, conducător şi slujitor al Bisericii Ortodoxe Române – Preafericitul Părinte Daniel. Preşedintele Senatului Universităţii, prof. univ. dr. Dan Florin Ungureanu, a dat citire Hotărârii Senatului de acordare a titlului Preafericirii Sale.
Preşedintele Universităţii, prof. univ. dr. Iosif Urs, a citit LAUDATIO, intitulată O CĂLĂUZĂ SPIRITUALĂ PENTRU IDENTITATEA, DEMNITATEA ŞI AFIRMAREA ROMÂNILOR ÎN LUMEA DE AZI, în care a prezentat activitatea complexă şi deosebit de bogată, meritele de Păstor al Bisericii, de Îndrumător spiritual al poporului român, de teolog, profesor şi cărturar al Ortodoxiei ale Preafericirii Sale. La primirea titlului, Preafericitul Părinte Patriarh a ţinut un erudit DISCURS DE RECEPŢIE intitulat: ORIGINEA RELIGIOASĂ A DREPTULUI, SECULARIZAREA LUI ŞI NEVOIA ACTUALĂ DE DIALOG INTERDISCIPLINAR.
În cadrul ceremoniei, personalităţile prezente au rostit mesaje de apreciere la adresa Întâistătătorului Bisericii Ortodoxe Române. Între acestea: Sergiu Nistor, consilier prezidenţial, Preşedinţia Rom@niei, Victor Opaschi, secretar de stat, Secretariatul de Stat pentru Culte, reprezentantul IPS Ioan Robu, Arhiepiscop Mitropolit al Arhiepiscopiei Romano-Catolice de Bucureşti, Episcop PS Datev Agopian, Arhiepiscopia Bisericii Armene din Bucureşti, Dr. Aurel Vainer, Preşedintele Federaţiei Comunităţilor Evreieşti din România, Cultul Mozaic, Iusuf Murat, Muftiul Cultului Musulman din România. Mesajele rostite, alături de altele, au fost integrate în Broşura editată cu acest prilej. Iată lista acestora: PATRIARHUL ŞI ADEVĂRATUL CONDUCĂTOR, de acad. Alexandru Surdu; CEVA DESPRE CUM ESTE CU PUTINŢĂ „OMUL DESĂVÂRŞIT ŞI ÎNTREG”, de acad. Eugen Simion; RESPECT ŞI SUSŢINERE PENTRU PREAFERICITUL PĂRINTE PATRIARH DANIEL, de acad. Dan Berindei; UN PATRIARH PENTRU VREMURILE NOASTRE, de acad. Constantin Bălăceanu-Stolnici; PREAFERICITUL PATRIARH DANIEL – O PERSONALITATE DE REFERINŢĂ A ANILOR NOŞTRI, de acad. Răzvan Theodorescu; UN IERARH ERUDIT ÎN SLUJBA BISERICII ORTODOXE ROMÂNE, de acad. Mugur Isărescu; BISERICA NE-A ÎNTĂRIT ŞI CONSERVAT IDENTITATEA, de acad. Ioan-Aurel Pop; PREAFERICITUL PĂRINTE DANIEL – PROMOTOR AL PĂCII, AL DIALOGULUI RELIGIOS ŞI AL ÎNŢELEGERII ÎNTRE POPOARE, de Dr. DHC Aurel Vainer, Preşedintele Federaţiei Comunităţilor Evreieşti din România; PATRIARHUL UNEI BISERICI CARE LUCREAZĂ PENTRU BINELE COMUN AL SOCIETĂŢII, de Victor Opaschi, Secretarul de stat pentru Culte; CATEDRALA NEAMULUI – ISTORIE ŞI SIMBOL, de prof. univ. dr. Mircea Duţu; UN ATLET AL CREDINŢEI ÎN ECUMENISM ŞI ÎN VALORILE NEAMULUI ROMÂNESC, de prof. univ. dr. Adrian Severin; PATRIARHUL DANIEL ŞI LUPTA ÎN GROAPA CU LEI A LUMII DE AZI, de prof. univ. dr. Sorin Ivan, Decanul Facultăţii de Ştiinţe Sociale, Politice şi Umaniste a Universităţii Titu Maiorescu; GÂNDURILE UNUI DIPLOMAT PENTRU PREAFERICITUL PĂRINTE DANIEL, de ambasador prof. univ. dr. Dan Mihai Bârliba.
În cele ce urmează, reproducem un fragment din LAUDATIO, rostită de preşedintele Universităţii, profesorul Iosif Urs (S.I.).
***
Activitatea ca ierarh şi întâistătător al Bisericii Ortodoxe Române a Prefericitului Părinte Daniel este una de o deosebită complexitate, ramificată pe mai multe coordonate: activităţi educaţionale şi culturale; activitate misionară şi socială; activităţi social-filantropice; activităţi liturgice şi misionare; activitate academică şi de cercetare; activitate ştiinţifică şi publicistică.
O primă contribuţie de importanţă majoră o are, imediat după căderea comunismului, în 1990, la re-legarea (în sensul etimologic religare) Educaţiei de Cuvântul lui Dumnezeu. În calitate de preşedinte al Grupului de Reflecţie pentru Înnoirea Bisericii (din care mai făceau parte: arhimandritul Bartolomeu Anania, pr. prof. dr. Constantin Galeriu, pr. prof. dr. Dumitru Stăniloae şi alţii), Protosinghelul Daniel Ciobotea a militat pentru reintroducerea religiei în şcoli, după o jumătate de secol de ideologie ateistă, lucru realizat cu sprijinul ministerului învăţământului, pe vremea ministeriatului lui Mihail Şora.
Teologul, Profesorul, Cărturarul din fruntea Bisericii
O latură fundamentală a personalităţii Preafericitului Părinte Patriarh Daniel o constituie aceea de teolog, profesor, cărturar şi autor. În această calitate complexă, este iniţiatorul unor proiecte sau lucrări colective de cercetare, între care se află: Istoria Învăţământului Teologic Superior din Moldova şi Bucovina, Ed. Trinitas, Iaşi, 2007; Florilegii patristice: Lumina din inimi, Ed. Trinitas, Iaşi, 2003; Lumina Sfintelor Scripturi, Ed. Trinitas, Iaşi, 2007, vol. I, vol. II; Părinţii Bisericii, învăţătorii noştri (vol. I), E.I.B.M.O., Bucureşti, 2009; Studia Basiliana, colecţie dedicată Anului comemorativ omagial al Sfântului Vasile cel Mare şi al tuturor Sfinţilor Capadocieni, a Editurii Basilica a Patriarhiei Române, Bucureşti, 2009; Mănăstiri şi schituri din Arhiepiscopia Bucureştilor – Pridvoare ale Cerului, Ed. Basilica, Bucureşti, 2009; Domnitorii şi Ierarhii Ţării Româneşti – Ctitoriile şi mormintele lor, Ed. Cuvântul Vieţii, Bucureşti, 2009; Enciclopedia Ortodoxiei Româneşti, E.I.B.M.O., Bucureşti, 2010; Teologia Ortodoxă în secolul al XX-lea şi la începutul secolului al XXI-lea, Ed. Basilica, Bucureşti, 2011; Sfântul Voievod Neagoe Basarab – ctitor de biserici şi cultură românească, Ed. Cuvântul Vieţii, Bucureşti, 2012; Proiectul Cateheze pentru viaţă (2012), adresat copiilor, tinerilor, adulţilor şi vârstnicilor; Istoria monahismului ortodox român de la origini până astăzi (3 volume) în colaborare cu Academia Română, în curs de apariţie; Istoria parohiilor din Biserica Ortodoxă Română (12 volume), în curs de elaborare; Dicţionar de Muzică Bisericească, în curs de apariţie; Dicţionar Biblic Ortodox, în curs de redactare; Dicţionar de Teologie Ortodoxă, în curs de redactare; Dicţionar de Istoria Religiilor, în curs de redactare; Istoria Bisericii Ortodoxe Române în context internaţional, în curs de redactare.
Din poziţia de înalt ierarh şi Patriarh al Bisericii, în aceeaşi calitate de teolog şi învăţător, a organizat simpozioane, colocvii, congrese şi expoziţii. Lista manifestărilor organizate sub egidă teologică, academică şi culturală în calitate de întâistătător al Bisericii este, la rândul ei, foarte lungă. Iată câteva dintre acestea: Simpozionul „Sfântul Apostol Pavel, autor de scrieri biblice citite în Sfânta Liturghie”, Palatul Patriarhiei (23 octombrie 2008); Simpozionul „Violenţa în familie şi consecinţele ei sociale”, în parteneriat cu Ministerul Muncii, Familiei şi Egalităţii de Şanse, Palatul Patriarhiei (11-12 decembrie 2008); Simpozionul internaţional „Demnitate şi justiţie pentru toţi”, Palatul Patriarhiei (13 decembrie 2008); Simpozionul aniversar „Întâlnire în lumina Învierii”, desfăşurat cu ocazia împlinirii a 10 ani de la vizita Papei Ioan Paul al II-lea în România, Palatul Patriarhiei (7 mai 2009); A III-a ediţie a Simpozionului „Dialogul dintre teologie şi filozofie”, cu tema „Semnificaţia universului şi valoarea vieţii umane – o cale necesară de a înţelege viaţa”, Bucureşti (14-15 mai 2009); Simpozionul interreligios „Diaspora – o realitate a societăţii actuale”, Palatul Patriarhiei (29-30 mai 2012); Al II-lea Congres naţional „Hristos împărtăşit copiilor”, Mănăstirea Brâncoveanu – Sâmbăta de Sus, judeţul Braşov (1-3 septembrie 2009); Congresul internaţional de teologie „Familia creştină, o binecuvântare pentru Biserică şi societate”, Palatul Patriarhiei (1-3 noiembrie 2011); Conferinţa cu tema „Medicină şi spiritualitate – o abordare multidisciplinară a pacientului vârstnic”, Palatul Patriarhiei (19-20 aprilie 2012); Concursul „Icoana Ortodoxă – lumina credinţei”, Palatul Patriarhiei (21 mai 2012); Conferinţa „Renaşterea spiritului de întrajutorare şi solidaritate – către o dezvoltare rurală durabilă”, Palatul Patriarhiei (31 octombrie şi1 noiembrie 2012).
Preafericitul Părinte Daniel desfăşoară o substanţială activitate ştiinţifică şi publicistică, în cadrul căreia a edificat, ca autor, o importantă operă teologică. Aceasta cuprinde lucrări fundamentale pentru teologia şi învăţătura ortodoxă, unele dintre ele fiind titluri esenţiale în bibliografia ortodoxiei. Până în prezent, au apărut în volum: Atât de mult a iubit Dumnezeu lumea… 12 Scrisori pastorale de Crăciun şi Paşti, Ed. Trinitas, Iaşi, 1996; Confessing the Truth in Love: Orthodox Perceptions on Life, Mission and Unity, Ed. Trinitas, Iaşi, 2001; Făclii de Înviere – Înţelesuri ale Sfintelor Paşti, Ed. Trinitas, Iaşi, 2005; Dăruire şi dăinuire. Raze şi chipuri de lumină din istoria şi spiritualitatea românilor, Ed. Trinitas, Iaşi, 2005; Daruri de Crăciun – înţelesuri ale sărbătorii Naşterii Domnului, Ed. Trinitas, Iaşi, 2005; Brâncuşi. Sculptor creştin ortodox, Ed. Trinitas, Iaşi, 2007; Comori ale Ortodoxiei. Explorări în spiritualitatea liturgică şi filocalică, Ed. Trinitas, Iaşi, 2007; Făclii de Înviere – Înţelesuri ale Sfintelor Paşti, Ed. Basilica, Bucureşti, 2008; Foame şi sete după Dumnezeu. Înţelesul şi folosul postului, Ed. Basilica, Bucureşti, 2008; La joie de la fidélité, Ed. Cerf, Paris, 2009; Teologie şi spiritualitate, Bucureşti, Ed. Basilica, 2009; Misiune pentru mântuire. Lucrarea Bisericii în societate, Ed. Basilica, Bucureşti, 2009; Libertate pentru comuniune. Lucrarea Bisericii în societate în anul 2009, Ed. Basilica, Bucureşti, 2010; Credinţă pentru fapte bune. Lucrarea Bisericii în societate în anul 2010, Ed. Basilica, Bucureşti, 2011; Lumina Botezului şi bucuria familiei. Lucrarea Bisericii în societate în anul 2011, Ed. Basilica, Bucureşti, 2012. Alte lucrări sunt în curs de apariţie: Ştiinţa mântuirii – Vocaţia mistică şi misionară a teologiei, Ed. Basilica; Arvuna vieţii veşnice – Lucrarea Bisericii în lume, Ed. Basilica; Evanghelia slavei lui Hristos – Predici duminicale, Ed. Basilica. Opera teologică a Preafericitului Părinte mai cuprinde: traducerea Dumitru Stăniloae – Le génie de l’Orthodoxie. Introduction, Ed. Desclée de Brouwer, Paris, 1985, col. Théophanie, 52 de broşuri, peste 900 de articole, studii, cuvântări, prefeţe în limba română, 45 de studii şi articole în limba franceză, 35 de studii şi articole în limba engleză, 19 studii şi articole în limba germană, 14 studii şi articole apărute în alte limbi. Pe aceeaşi coordonată ştiinţifică, Întâistătătorul Bisericii a participat la peste 120 de simpozioane, congrese, conferinţe, colocvii sau întruniri naţionale şi internaţionale.
Patriarhul Daniel – întemeietor, ziditor şi înnoitor, călăuză spirituală pentru neamul românesc
Toate cele de mai sus sunt numai o parte dintr-o operă administrativă, socială, misionară, teologică şi ştiinţifică de mare cuprindere. Activitatea substanţială şi comprehensivă, făcută cu har, competenţă şi autoritate ştiinţifică, atestă vrednicia şi dăruirea Întâistătătorului Bisericii Ortodoxe Române. Prin prodigioasa operă desfăşurată până în prezent, Patriarhul Daniel mărturiseşte că şi-a făcut din întreaga viaţă un mod de slujire a lui Dumnezeu, a Bisericii şi a poporului român.
Pentru aceasta, Preafericitul Daniel, al şaselea patriarh al României, a venit cu un suflu nou în fruntea Bisericii, cu gândul de a o întări şi de a o înnoi, de a o creşte, de a o face mai solidă şi mai puternică pentru astăzi şi pentru viitor. Întemeietor, ziditor şi înnoitor, a adus în fruntea Bisericii noastre o viziune nouă, construită pe conştiinţa şi demnitatea credinţei strămoşeşti, prin care a oferit un cadru nou de dezvoltare şi de evoluţie ortodoxiei româneşti.
Viziunea şi fapta Patriarhului se întemeiază pe conştiinţa că Biserica şi credinţa reprezintă un factor esenţial al identităţii spirituale a individului şi a societăţii. Întărirea şi dezvoltarea Bisericii înseamnă consolidarea identităţii şi conştiinţei de sine a poporului. De aceea a construit biserici, de aceea a vrut ca fiecare sat din România să aibă un lăcaş de rugăciune, laudă şi mulţumire către Dumnezeu. Dezvoltând Biserica, a întărit structura de rezistenţă a acestei naţiuni. Proiectul patriarhului, care a devenit un riguros program de acţiune, desfăşurat temeinic, cu răspundere, pricepere şi suflet, a fost ca, prin Biserică, să întărească neamul. Iar neamul nostru are nevoie mai mare decât oricând de sprijinul moral şi duhovnicesc al Bisericii, ca reazem şi cale a comunicării cu Dumnezeu. Lovit de istorie, de-a lungul mileniilor, lovit de comunism cu ideologia lui ateistă, poporul român este astăzi, cum a fost, de altfel, în toată istoria sa, la răscrucea timpurilor, tendinţelor, curentelor şi provocărilor, pe nisipurile mişcătoare ale globalizării. Astăzi, sub pretextul libertăţii de conştiinţă, în numele liberului-arbitru şi al emancipării individului, sunt vehiculate şi promovate idei şi atitudini împotriva religiei, împotriva legăturii omului cu Dumnezeu. Dar, poate, mai mult decât oricând, împotriva creştinismului şi a ortodoxiei. Se vorbeşte, în unele cercuri, de „Europa postcreştină”, de o lume fără religie, ca de o lume eliberată de dogme, în care indivizii vor fi liberi şi fericiţi. Dar aceasta nu este nimic altceva decât o formă gravă de manipulare, care deschide calea nu spre „eliberare” şi „libertate”, ci către înrobirea omului. Nemaiavând pe Dumnezeu cu el şi în el, omul cade în robia unei libertăţi iluzorii care nu conduce decât la alienare şi rătăcire. Pentru că Dumnezeu este libertatea individului, iar credinţa, calea către această libertate. Cei care lovesc astăzi în Biserica Ortodoxă şi în slujitorii ei lovesc, cu argumente dintre cele mai diverse, deghizate în haina „europeană” sau globalizantă a valorilor, drepturilor şi libertăţilor, lovesc, cu viclenie şi ură, în poporul român, în însăşi fiinţa şi identitatea acestuia. Prin ceea ce face, prin apărarea Bisericii şi a Ortodoxiei româneşti, prin opera administrativă, socială, misionară şi teologică, Patriarhul Daniel luptă pentru apărarea fiinţei şi identităţii naţionale.
Un simbol al acestei lupte şi afirmări este Catedrala Mântuirii Neamului, proiect grandios, nu spre slavă deşartă, ca Turnul Babel din ţinutul Shinnar, ci ca un Templu al Logosului Creştin, ca un lăcaş de rugăciune cu valoare simbolică, prin care se exprimă puterea şi măreţia ortodoxiei româneşti. O măreţie smerită, o apologie a credinţei şi bucuriei întru Cel de Sus, care aduce slavă lui Dumnezeu. Catedrala Mântuirii Neamului pe care Părintele Patriarh o ctitoreşte este Biserica pe care Poporul român şi Ortodoxia românească o merită şi, prin osârdia Întâistătătorului şi celor ataşaţi credinţei strămoşeşti, se înfăptuieşte astăzi.
Înţelegând rolul pe care îl are învăţătura religioasă în educaţia copiilor şi tinerilor, Părintele Patriarh Daniel a refăcut legătura şi îngemănarea dintre şcoală şi Religie, prin recuperarea acesteia din urmă, din întunericul ateismului comunist, şi aşezarea ei în programa şcolară ca disciplină obligatorie. În spiritul acestei viziuni, Preafericitul militează şi duce o luptă susţinută pentru menţinerea Religiei în şcoală, pentru prezenţa icoanelor în unităţile de învăţământ. Este o luptă cu forţe care se îndreaptă cu ură şi furie împotriva Religiei, împotriva Bisericii şi a Ortodoxiei, dusă prin organizaţii şi indivizi. Întoarcerea Religiei în şcoală este un act de normalitate, într-o lume care nu-şi uită rădăcinile, fiinţa şi identitatea, pentru un popor născut creştin, aflat sub semnul întâiul chemat, Apostolul Andrei. Învăţătura religioasă din şcoală oferă copiilor principii, valori şi repere pentru o viaţă curată, o morală creştină şi un program de existenţă sub auspiciile credinţei, bucuriei şi speranţei. Valori de care lumea de azi, aflată într-un galopant proces de secularizare, alienare şi rătăcire, are nevoie, poate, mai mult decât oricând.
Prin Preafericitul Părinte Patriarh Daniel, Biserica Ortodoxă şi-a dezvoltat şi îşi dezvoltă, în continuare, misiunea socială, apropiindu-se mai mult de oameni, nu numai în cadrul slujbelor şi serviciilor religioase, ci coborând în mijlocul poporului, care are nevoie de sprijin şi de îndrumare. Activităţile misionare, educaţionale, sociale, umanitare, filantropice, caritabile, serviciile, instituţiile şi aşezămintele gândite pentru asistenţă şi ajutorare, pentru hrană şi adăpost, pentru educaţie şi incluziune socială, centrele de tratament, toate acestea exprimă o viziune profund creştină, întemeiată pe iubire şi solidaritate, pe care Patriarhul o pune în lucrare în sensul menirii Bisericii Ortodoxe. Biserica de azi este, aşa cum a fost, de altminteri, mereu, chiar şi în epocile de restrişte, de la năvălirea hoardelor păgâne până la păgânismul ideologiei comuniste, aproape de popor, de naţiune şi de fiecare individ. În acest spirit, Patriarhul, conectat la evoluţiile lumii moderne, a creat Centrul de Presă Basilica, instituţie care cuprinde Ziarul Lumina, săptămânalul Lumina de Duminică, revista lunară Vestitorul Ortodoxiei, Postul de televiziune Trinitas TV, Radio Trinitas, Agenţia de Ştiri Basilica şi Biroul de Presă. Toate acestea sunt canale de comunicare cu societatea, mijloace de promovare a activităţii Bisericii şi a Cuvântului către oameni. Ca iniţiator al acestor modalităţi de exprimare publică, Părintele Patriarh are rolul de pionier într-un domeniu, prin excelenţă, conservator, în baza unui vizionarism reformator care deschide biserica spre lume, într-un proces de comunicare transparentă şi de dialog permanent.
Prin deschiderea ecumenică, Preafericitul Părinte se pune în slujba sensului primordial al Bisericii, de lăcaş al Cuvântului, de aşezământ al păcii, al comuniunii cu Dumnezeu şi al comuniunii între oameni, în spiritul învăţăturii creştine, al mesajului fundamental al Mântuitorului Iisus Hristos, care înseamnă iubire. Or, iubirea este incompatibilă cu schisma, cu discordia, cu lipsa de înţelegere. Spirit luminat prin credinţă şi învăţătură, Patriarhul nostru militează pentru unitatea creştinilor, pentru refacerea trupului rupt al Bisericii. Este o lucrare meritorie care vine în continuarea deschiderii create de vrednicul de pomenire Patriarh Teoctist, cel care, într-o întâlnire de mare intensitate şi vibraţie creştină cu nu mai puţin vrednicul de amintire Papă Ioan-Paul al II-lea, a refăcut, în chip simbolic, sub puterea şi puritatea iubirii înveşmântate în alb, unitatea creştinismului oriental cu cel occidental, sub auspiciile universalităţii Cuvântului lui Hristos. Lucrător pentru unitatea creştinilor, Preafericitul Daniel este un demn continuator al acestei opere, o datorie a tuturor spre împlinirea sensului dintâi al învăţăturii creştine.
Preafericitul Părinte Daniel este un cărturar al ortodoxiei de azi, care duce mai departe opera învăţătorului său, Părintele Profesor Dumitru Stăniloae, considerat cel mai mare gânditor şi teolog ortodox al secolului al XX-lea. Opera sa aduce contribuţii substanţiale la literatura teologică, îmbogăţind bibliografia Ortodoxiei, a Creştinismului în ansamblu şi a culturii româneşti. În felul acesta, Patriarhul Daniel este un demn continuator al marelui deschizător de drumuri în Taina Cuvântului, care a fost Părintele Stăniloae. Unul dintre cei mai învăţaţi patriarhi ai României, şcolit la universităţi de prestigiu, autor al unei opere de substanţă şi trăire teologică, în care intră cărţi, studii, lucrări, articole, Părintele Patriarh Daniel este un intelectual al Bisericii, un gânditor care îşi zideşte lucrarea pe temeiul de nezdruncinat al Cuvântului lui Dumnezeu.
Ucenic la mari teologi, profesori şi duhovnici – părintele profesor Dumitru Stăniloae,  părintele Ilie Cleopa –, teolog şi cărturar de mare valoare el însuşi, om de iniţiativă şi faptă, ctitor şi ziditor, Prefericitul Părinte Daniel este astăzi Păstorul spiritual al Bisericii şi poporului român, cel care are marea şi dificila misiune de a îndruma şi conduce naţiunea, mai departe, pe calea Cuvântului şi a Credinţei în Dumnezeu şi, prin aceasta, de a ajuta la păstrarea şi afirmarea identităţii noastre în concertul polifonic, deseori disonant şi dizarmonic, al lumii de azi. Cu o astfel de călăuză, poporul român are şansa de a renaşte în identitate şi demnitate, într-o Europă pe care o locuieşte, poate, de dinainte de începuturile ei, pe care a apărat-o sute de ani, cu preţul sângelui şi al jertfei de sine, păstrându-şi credinţa, încrederea şi dragostea în Dumnezeu.