Desigur, anii noştri de şcoală de acum câteva decenii ne-au lăsat felurite amintiri. Bineînţeles că mă pasiona, în primul rând, istoria şi lectura. Dedicam acestor discipline foarte mult din timpul meu. Studiam cu pasiune istoria patriei şi istoria universală. Dar cu aceeaşi pasiune şi astăzi sunt gata să las totul atunci când pot şi mai am timp pentru lectura odihnitoare şi înaltă a poeziei lui Eminescu. Toţi elevii din clasă citeau foarte mult. Dar uneori citeam la întâmplare, ce ne cădea în mână. Cu timpul, maturizându-ne, ne-am format şi acel spirit de discernământ, am învăţat, cu ajutorul profesorilor, să alegem cu grijă din tot ce s-a scris, ceea ce este mai util pentru dezvoltarea noastră intelectuală.
Lectura ne-a îmbogăţit imaginaţia, ne-a satisfăcut marea curiozitate de a cunoaşte multilateral viaţa, oamenii, ne-a ascuţit spiritul de observaţie, ne-a îmbogăţit posibilitatea de exprimare.
Sigur, tot ce-ţi dă şcoala trebuie învăţat, totul este important. Aş spune chiar că nu este de ajuns să înveţi numai ce-ţi oferă şcoala, ci mult mai mult. Eu aş încerca să vă spun câteva lucruri despre lectură. De ce? Elevii de astăzi nu mai citesc. Gustul pentru lectură se formează în şcoală. Acolo mi-am început şi eu prietenia adâncă, trainică, cu cea care mi-a devenit prietenă pe viaţă – cartea.
În zilele noastre, toate comorile culturii sunt la dispoziţia elevului (tânărului). Le spun mereu elevilor că, fără poezie şi fără muzică, viaţa mi s-ar părea pustie şi stearpă.
Acel elev care nu este încă destul de conştient de necesitatea absolută a unei lecturi variate şi chibzuite cât timp este în şcoală este sortit rămânerii în urmă la învăţătură. El va fi mereu un om depăşit de realitate, căruia sufletul nu-i este suficient de puternic pentru a-şi ajunge din urmă colegii, pentru că nu are antrenamentul necesar.
În faţa bibliotecii înţesate cu cărţi, în faţa librăriilor, în care zilnic apar alte cărţi, pentru un moment, elevul se poate înspăimânta şi poate exprima: ,,Sunt atât de multe cărţi, oare am să pot vreodată să le citesc pe toate?“ E normal ca elevul fără experienţă să-şi pună asemenea probleme. Doar nu poate citi totul.
Lectura nu trebuie făcută la voia întâmplării. Nu o să începem în niciun caz să-l citim pe Goethe în original câtă vreme nu-i cunoaştem temeinic pe Eminescu, Creangă, Sadoveanu, Arghezi, care sunt mai legaţi de sufletul nostru, ne deschid ochii şi inima către celelalte piscuri ale artei literare mai bine decât oricine. Cultura literară nu ţi-o poţi însuşi în grabă, în salturi, superficialitatea şi dezordinea în învăţătură sunt, poate, duşmanul cel mai mare al tinereţii. Nu este deloc uşor să fii elev. A învăţa înseamnă, în primul rând, a fi profund, iar această profunzime cere efort tenace. De aceea vreau să răspund la întrebarea pe care o pun unii elevi: dacă este util sau nu să înveţi la toate disciplinele sau e de ajuns să aibă pasiune pentru o anumită disciplină. Cerinţa de a-ţi forma o cultură generală nu exclude pasiunea pentru anumite discipline, dar obligă la un studiu profund care pregăteşte terenul individului pentru mai târziu.
Cine vede copacul şi uită pădurea, cum spune o veche zicală, nu va cunoaşte temeinic nimic. Până şi istoricul, dacă vrea să fie un bun specialist, are nevoie să fie iniţiat în matematică, fizică, chimie – în toate disciplinele.
Elevii, la încheierea studiilor gimnaziale, trebuie să cunoască tot ceea ce este esenţial din fiecare obiect de studiu, paralel cu acestea, elevul are nevoie să parcurgă literatura noastră nouă, contemporană. Este foarte important să-i îndemnăm pe elevi să citească, dar şi cum să citească.
Anii de şcoală sunt anii cei mai buni ai vieţii, anii marelui avânt intelectual, anii marii generozităţi ai adolescenţei, în care setea de a trăi şi de a cunoaşte este în chip firesc foarte mare.
Folosiţi aceşti ani minunaţi ca să dobândiţi cunoştinţele cele mai vaste, comoara de preţ pe care prezentul vostru o dăruieşte minunatului vostru viitor.
Anton Pann a spus un mare adevăr afirmând că ,,ştiinţele sunt uşi, iar cheile lor sunt cercetările“. Cheia pentru munca de cercetător ţi-o dau de la bun început disciplinele studiate în şcoală.
Acum, aş vrea să fiu din nou elev, să am carnet de note şi în carnet numai note de 10 la toate disciplinele!
Prof. înv. primar Constantin OANCEA
Bibliotecar, Minodora ZAMFIR
Şcoala Movila, judeţul Iamoniţa