Vom avea, din nou, ghinion?

Nu am fost și nu suntem un popor războinic. De luptat am luptat doar pentru a apăra ceea ce ne aparține.
„Nu vrem să închinăm popoare sub mândru sceptru românesc,Ci să trăim din viața noastră și dreptul nostru strămoșesc.” (Voința neamului, de Ioan Nenițescu, 1877)
Nu am reușit întotdeauna. Când am fost învinși ne-am acceptat destinul. Am așteptat prilejul pentru a renaște. Balada Miorița vorbește despre mentalitatea unui popor care a suferit prea mult.
Nu știu dacă această atitudine e bună sau e rea. Unii ne critică, alții ne apreciază. Nu avem nici certitudini legate de continuitatea noastră surprinzătoare pe aceste meleaguri. S-o fi datorând unui original melanj de atitudini? O fi fost șansă sau ghinion?
Dacă ar fi să condensăm acest raționament într-o propoziție, similară cu abordările unor candidați la bacalaureat, am putea spune că: românii nu au tupeu.
Evident că afirmația are legătură doar cu filonul sănătos al nației noastre. Cocalarii cu lanțuri de aur groase și mașini „bengoase” parcate aiurea sunt excluși. Deși extrem de vizibili și deranjanți, nu pun încă în pericol capacitatea de reacție a națiunii. Nu încă!
Ar fi utopic să credem că tupeul lipsește cu desăvârșire din societatea românească. Se întâmplă însă ca limitele la care acesta se manifestă să fie mult sub cele întâlnite în alte țări. Nici distribuția manifestărilor tupeiste nu este omogenă. Diferențele sunt generate de vârstă, de educație, de mediul social, de apartenența la un grup profesional etc.
Cum educația de bază se face încă în școală (fie că ne place sau nu), profesorii nu sunt nici mai buni, nici mai răi decât societatea în care își desfășoară activitatea.
Adică nu au pretenții care să depășească normalitatea, nu au tupeu și acceptă, cu exagerat de multă răbdare, un moment al renașterii.
Păstrând parametrii raționamentului, excludem intrușii. Șpaga și impostura nu sunt specifice sistemului național de educație.
Ultimele decenii, caracterizate de o slabă capacitate de reacție a societății civile, au adus această categorie socială în pragul disperării. Colac peste pupăză, au aflat din cea mai autorizată sursă că cei care nu s-au îmbogățit în timp de criză au avut ghinion! Incontestabil! Nu cred că s-a mai întâmplat în vreo țară ca după ce Parlamentul a votat o lege (în unanimitate) și președintele a promulgat-o, legea să nu fi fost aplicată niciodată!!! S-a întâmplat în România zilelor noastre și nimeni nu a reacționat. Nicio categorie socială nu și-a manifestat solidaritatea cu cadrele didac­tice. Fiecare și-a văzut de ale lui. În paralel, medicilor le-au fost majorate salariile. Creșterile salariale ce urmau să fie acordate profesorilor, în baza legii, puneau în pericol economia țării. Majorările operate „pe șest” pentru alte categorii nu au creat nicio problemă.
Șmecheriile nu s-au încheiat aici. Parlamentarii, cadre didactice universitare, au reușit să facă un lobby eficient pe lângă colegii lor și au obținut o majorare a propriilor salarii. Pentru cadrele didactice din învățământul preuniversitar majorarea urma să se producă mai târziu… Nu s-a mai produs niciodată!
Marea lehamite a pus stăpânire pe sute de mii de contribuabili. Reacția lor fermă a venit, democratic, abia la alegeri. De atunci au trecut trei ani și lucrurile s-au mișcat extrem de încet. Am înțeles. Dezastrul lăsat de precedenta guvernare era evident.
Se întâmplă însă să ne apropiem din ce în ce mai mult de o altă etapă în care dascălii au programată o nouă întâlnire cu ghinionul.
Pe scurt. S-au triplat salariile unor demnitari. În întregul sistem de sănătate s-au operat creșteri salariale de 25%. Ni s-a spus că educația va beneficia de majorări similare, numai că… Noul cod fiscal s-a plimbat de la Parlament la Președinte și înapoi. Deficitul propus a ajuns de la 3% la 2%, ceea ce pune guvernul în imposibili­tatea de a-și respecta toate promisiunile. Nu îți trebuie cine știe ce expertiză, nici foarte multă perspicacitate pentru a identifica ce măsuri nu pot fi realizate. Care sunt sectoarele care pun în pericol economia națională… etc. Vom avea, din nou, ghinion?
Aflăm în curând.
Ar mai fi ceva. Se lucrează la o lege care să permită pacienților să acorde recompense suplimentare medicilor. Foarte interesant! Acestea ar trebui să fie acordate doar după tratament și să fie fiscalizate. Nu va fi nicio diferență de tratament între bolnavii care oferă ceva și cei care nu oferă nimic? Dar dacă pacientul revine la tratament după ce nu a oferit nimic?
Unde discutăm asta? Într-o țară în care o floare oferită unui profesor se consideră mită? Hai să ne imaginăm că putem avea o lege similară în Educație. Că profesorii pot primi „recompense” doar după examene!!! Cu condiția să fie fiscalizate…
Ioan ARDELEANU