În probleme referitoare la condiții de educație și creștere a copiilor, România ocupă un loc de top sub aspectul concediului parental și un loc de nivel scăzut sub aspectul îngrijirii și educației timpurii, la nivelul Organizației pentru Cooperare și Dezvoltare Economică (OCDE) și al Uniunii Europene (UE). Reiese asta din studiul Where do rich countries stand on childcare?/ „Care este situația serviciilor de îngrijire a copilului în țările bogate?”, realizat de Biroului de Cercetare al UNICEF – Innocenti la nivelul a 41 de state cu venituri ridicate din (OCDE) și din (UE). Situarea României la o serie de indicatori:

• cel mai lung concediu de maternitate, ca și Estonia
• locul doi la durata concediului parental – 92 de săptămâni de concediu plătit integral, după Japonia, urmată de Estonia și Republica Coreea
• locul 39, în ultima treime a clasamentului, la indicatorii copii de 3-5 ani care au beneficiat de servicii de îngrijire și educație timpurie cel puțin o oră pe săptămână în 2019 și copii cuprinși într-o formă organizată de învățământ cu un an înainte de începerea școlii în 2018
• locul 27, împreună cu Polonia, în treimea din mijlocul clasamentului, la indicatorul accesibilitatea financiară a serviciilor de îngrijire a copilului

Pieter Bult, reprezentantul UNICEF în România: „Concluziile raportului arată în mod clar faptul că trebuie să sporim accesul la serviciile de îngrijire a copilului pentru toți copiii români și în special pentru cei vulnerabili, în vederea asigurării dezvoltării lor, pentru aceasta fiind esențial ca serviciile de îngrijire și educație timpurie a copilului să fie unele de calitate și accesibile financiar. Garanția europeană pentru copii va avea un rol cheie în ceea ce privește obținerea de rezultate în acest domeniu”.

Raportul arară că „unii părinți depind de sprijinul informal sau neremunerat oferit de rude, prieteni sau vecini pentru îngrijirea copilului. În țările înstărite, 27% dintre copiii sub trei ani și 29% dintre copiii a căror vârstă este cuprinsă între trei ani și vârsta școlară depind de acest tip de îngrijire cel puțin o oră pe săptămână. Însă procentul variază între aproape 0% în țările nordice și peste 50% în România. O pondere redusă a îngrijirii informale reflectă existența unor măsuri cuprinzătoare în domeniul îngrijirii și educației timpurii a copilului (IETC), în special garanții pentru îngrijirea copilului sau dreptul legal la servicii formale de îngrijire a copilului”.

De asemenea, raportul semnalează:

• Luxemburg, Islanda și Suedia ocupă primele locuri din clasament. Acestea reușesc să ofere servicii de îngrijire a copilului accesibile financiar și de calitate, acestea acordând, de asemenea, un concediu generos atât mamelor, cât și taților, dând părinților posibilitatea de a alege modul în care doresc să aibă grijă de copiii lor
• Slovacia, Statele Unite ale Americii și Cipru ocupă ultimele poziții ale clasamentului. Investițiile limitate în concediul parental și serviciile de îngrijire a copilului par să indice percepția potrivit căreia responsabilitatea pentru îngrijirea copiilor revine mai degrabă sectorului privat decât celui public
• Statele Unite ale Americii este singura țară bogată fără un concediu de maternitate, un concediu de paternitate sau un concediu parental reglementat la nivel național
• Islanda, Letonia, Noua Zeelandă, Finlanda și Danemarca asigură cel mai înalt nivel de calitate în cazul serviciilor de îngrijire a copilului

Provocări ale pandemiei Covid-19 pentru educația, îngrijirea și bunăstarea copiilor

Raportul UNICEF semnalează că „pandemia de Covid-19 a prezentat o serie de provocări și în ceea ce privește educația, îngrijirea și bunăstarea copiilor, în eforturile părinților de a găsi un echilibru între responsabilitățile profesionale și cele legate de îngrijirea copilului, povara căzând în mod disproporțional pe umerii femeilor. În contextul măsurilor de carantină și al închiderii școlilor, serviciile de îngrijire a copilului au fost printre cele mai afectate servicii adresate familiilor și au avut un puternic efect de domino.

În prima jumătate a anului 2020, 12 state bogate au introdus politici privind îngrijirea copilului cu scopul de a reduce impactul crizei asupra familiilor cu copii. Acestea au inclus beneficii pentru îngrijirea copilului (Canada, Italia, Republica Coreea, Polonia), concediu plătit (Grecia, Ungaria, Norvegia, România) sau proceduri simplificate de accesare a beneficiilor pentru îngrijirea copilului (Austria)”.

Ca îndrumări la subiect pentru guverne și sectorul privat, raportul indică:

• O combinație care să includă concediu de maternitate, concediu de paternitate și concediu parental plătite și acordate mamelor și taților în perioada prenatală și în primul an de viață al copilului
• Un concediu parental care integrează dimensiunea de gen și este echitabil din perspectiva genului pentru a asigura că niciunul dintre părinți nu este suprasolicitat de responsabilitățile legate de îngrijirea la domiciliu
• Un concediu disponibil angajaților cu normă întreagă și celor încadrați în forme de angajare atipice, precum cei care lucrează cu program parțial, și un sprijin care să acopere costurile aferente nașterii copilului și îngrijirilor parentale în cazul părinților aflați în alte situații, precum persoanele neasigurate
• Servicii de îngrijire a copilului accesibile financiar, care sunt disponibile la finalul concediului parental, astfel încât să nu apară nicio sincopă la nivelul sprijinului disponibil
• Servicii de îngrijire a copilului de calitate, flexibile și accesibile fizic și financiar, care sunt disponibile tuturor copiilor, indiferent de situația familială
• Servicii de îngrijire a copilului furnizate și reglementate de stat pentru a facilita accesul familiilor cu venituri mici și pentru a asigura standarde de furnizare
• Investiții în personalul responsabil de îngrijirea copiilor, în calificarea și condițiile de muncă ale acestuia, în vederea promovării celor mai înalte standarde
• Încurajarea angajatorilor să acorde concediu plătit într-o manieră incluzivă și adaptată la dimensiunea de gen, program de lucru flexibil și sprijin pentru îngrijirea copiilor
• Alinierea serviciilor de îngrijire a copilului la alte politici de susținere a familiei, precum alocațiile de stat pentru copii, astfel încât să se reducă riscul replicării la nivelul serviciilor publice de îngrijire a copilului a inegalităților existente între copii.