Strategia evaluării finale integrează în structura sa de funcţionare anumite componente ale activităţii de instruire, necesare sau preferate ca urmare a funcţiei sale, cumulativă sau sumativă, cu caracter obiectiv: a) metode clasice de examinare bazate predominant pe probe orale (conversaţia, dezbaterea), scrise (lucrările scrise) sau practice (lucrările practice); b) forme de organizare frontală, care nu exclud însă organizarea microgrupală şi individuală; c) un stil docimologic autoritar, impus prin criteriile de măsurare şi apreciere, expuse din momentul anunţării obiectivelor activităţii, care nu exclude, ci presupune un stil docimologic democratic – probat prin modul transparent de comunicare a rezultatelor şi de îndrumare metodică a elevului – şi chiar un stil docimologic permisiv, care poate fi exersat prin negocierea mijloacelor de perfecţionare a unor operaţii docimologice subordonate acţiunii de evaluare.
În contextul deschis al procesului de învăţământ, evaluarea finală/sumativă, cumulativă, este realizată în cadrul unor tipuri
specifice, determinate în funcţie de criteriul de referinţă valorificat/valorificabil în plan docimologic: I) etapa temporală; II) modul de realizare a funcţiei sociale de certificare a rezultatelor evaluate (vezi Marin Manolescu, Teoria şi metodologia evaluării, Editura Universitară, 2010, p. 65).

1. I) În raport de etapa temporală vizată, care generează o anumită relaţie cu strategia de evaluare continuă/formativă, identificăm două tipuri de evaluare sumativă/cumulativă:

1) Evaluarea sumativă/cumulativă realizată la finalul lecţiei, unităţii de instruire, capitolului sau modulului de studiu, semestrului şi anului şcolar, în cadrul clasei de elevi, în mod: a-1) curent, prin metode bazate prioritar pe probe orale, dar şi scrise şi practice; a-2) special, prin teze semestriale susţinute, de regulă, prin lucrări scrise, dar şi prin lucrări practice (în cazul anumitor discipline de învăţământ). Acest tip de evaluare finală sumativă/cumulativă are deschidere spre strategia de evaluare continuă/formativă care permite reglarea-autoreglarea imediată a activităţii de instruire, în funcţie de rezultatele obţinute care pot fi corectate, completate, perfecţionate etc. prin intervenţia şi îndrumarea oportună, eficientă a fiecărui profesor de specialitate.
2) Evaluarea sumativă/cumulativă realizată la finalul unei trepte de învăţământ şi al unui nivel de învăţământ, prin colocvii şi examene. Acest tip de evaluare finală sumativă/cumulativă consemnează nivelul atins de elev la sfârşitul unei etape de evoluţie şcolară în perspectiva trecerii la o nouă etapă şcolară sau postşcolară, valorificând resursele docimologice ale metodelor de evaluare alternative (vezi, în special, proiectul şi portofoliul), complementare examenului formal (oral, scris, practic). Problema critică este
generată de faptul că, „în acest caz, cadrul didactic nu mai poate interveni pentru a regla procesul de învăţământ care deja şi-a produs efectele“. Rezolvarea sa solicită oficializarea fişei de caracterizare pedagogică a absolventului, validată social ca premisă necesară pentru depăşirea limitelor şi perfecţionarea reuşitelor în noua etapă şcolară sau postşcolară.

1. II) În raport de modul de realizare a funcţiei sociale de certificare a rezultatelor, identificăm două tipuri de evaluare sumativă/cumulativă:

1) Evaluarea sumativă/cumulativă realizată la nivel de absolvire, prin documente formale, care confirmă nivelul atins de elev, la finalul treptei sau nivelului de învăţământ, în termeni de competenţe şi conţinuturi de bază, exprimat prin nota şcolară sau calificativ.
2) Evaluarea sumativă/cumulativă realizată la nivel de promovare şcolară, universitară, profesională, comunitară etc., bazate pe criterii de clasificare, ierarhizare, selectare, validare pedagogică şi socială.
Perfecţionarea strategiei de evaluare finală este realizată permanent în perspectiva îndeplinirii optime a funcţiei sale, cu caracter obiectiv, sumativă/cumulativă. Resursa principală o constituie relaţia cu celelalte două strategii de evaluare: iniţială/diagnostică şi predictivă; continuă/formativă.
Prof. univ. dr. Sorin CRISTEA