„Ne temem de ceea ce va deveni un copil mâine, dar uităm că el este cineva astăzi“
 (Stacia Tauscher)
An de an mă bucur că elevi şcolii noastre care devin absolvenţi ai ciclului gimnazial reuşesc să ajungă la liceu, şcoli profesionale, şcoli postliceale sau facultăţi. Această bucurie îmi este spulberată de câţiva elevi care după două-trei luni renunţă la şcoală, abandonează şcoala.
Este adevărat că fenomenul abandonului şcolar nu este nou, de-a lungul timpului au fost realizate multiple cercetări, statistici pentru identificarea şi prevenirea lui. Abandonul şcolar este în creştere în ultimi ani în România şi afectează în special patru categorii de copii: cei de etnie romă, cei care au crescut în familii sărace, cei din mediul rural şi cei cu dizabilităţi. Aşa arată un raport realizat de experţii români cu susţinerea UNICEF România. Pentru a continua demersul meu, doresc să vă prezint o statistică privind abandonul şcolar după clasa a VIII-a.
 

Anul şcolar      Rata abandonului şcolar în funcţie de ciclul de învăţământ (%)
Primar          Gimnazial          Liceal        Profesional      Postliceal
2006-2007            1,7                  2,3                        3,3              8,2                        7,5
2007-2008            1,8                  2,2                        2,9              8,5                        4,8
2008-2009            1,4                  1,9                        2,4              8,3                        5,9
2009-2010            1,4                  1,7                        2,2              8,6                        5,5
2010-2011            1,6                  2,0                        3,2              19,8                      6,3
Institutul National de Statistică
 

Pornind de la aceste date statistice se poate observa că rata abandonului şcolar este ridicată la ciclul profesional şi postliceal. Este de ştiut că majoritatea elevilor înscrişi la ciclul profesional provin din mediul rural. Rata mai mare a abandonului şcolar în mediul rural se explică prin distanţa mare domiciliu-şcoală, dublată de condiţiile inadecvate de transport, lipsa de flexibilitate a orarelor şi structura anului şcolar, care nu ţine cont de calendarul lucrărilor agricole, precum şi lipsa de opţiuni educative în cadrul şcolii.
Un raport UNICEF România ne arată că 20% dintre adolescenţii români renunţă să mai meargă la liceu şi şcoli profesionale. Circa 183.000 de tineri în anul şcolar 2010-2011 şi 174.000 în 2011-2012 au renunţat să meargă la liceu şi şcoli profesionale. Raportul ne arată că cea mai mare problemă e la ţară, în rândul băieţilor. Cumva explicabil dacă ne gândim la numărul mare de familii sărace din mediul rural care nu-şi permit să-şi trimită copiii la şcoală şi îi pun la muncă. În nord-estul ţării sunt cei mai mulţi copii care abandonează şcoala, iar în Bucureşti şi Ilfov cei mai puţini.
Între cauzele abandonului şcolar regăsim cauze economice, social-culturale, religioase, psihologice şi pedagogice. În continuare doresc să dezbat cauza economică.
Copiii care trăiesc în familii sărace au şanse mai mici de a-şi însuşi o educaţie şcolară completă. Statutul economic corelat cu abandonul şcolar este evaluat prin variabile precum gradul de instruire şi educaţie al părinţilor, profesia tatălui, veniturile familiei şi nivelul de viaţă al acestuia. Anumite familii nu au resurse financiare necesare pentru a plăti rechizitele şcolare, taxele de transport la şcoală, uniforma. Alte familii îşi pot permite să plătească şcolarizarea copilului, dar aceasta presupune o reducere drastică a resurselor familiale, mai ales în situaţia în care elevul avea intenţia responsabilităţii productive alături de părinţii săi. Mulţi dintre cititori ştiu că statul îi subvenţionează pe elevi cu un ajutor de şcolarizare, în sensul că acordă rechizite şcolare gratuite elevilor săraci sau că asigură transportul elevilor la şcoală, dar aceste lucruri sunt valabile doar pentru ciclurile primar şi gimnazial. Şi la ciclurile liceal şi profesional statul le acordă elevilor bani de liceu, decontarea navetei.
Eu văd o măsură de reducere a abandonului şcolar din rândul adolescenţilor care vor să frecventeze cursurile liceale şi profesionale prin introducerea în marile oraşe ale ţării, unde există mai multe colegii, licee industriale şi şcolii profesionale, autobuze şcolare care să fie achiziţionate de autoritatea judeţeană (Consiliul Judeţean). Aceste autobuze şcolare cu 50 de locuri ar putea să-i transporte pe elevii din mediul rural pe o rază de 30-50 de kilometri. O astfel de măsură îi va scuti pe părinţi de cheltuiala de transport (naveta), o problemă importantă pentru majoritatea familiilor din mediul rural. Această măsură ar putea scuti statul de a mai deconta naveta elevilor de liceu sau de şcoală profesională.
Putem stopa abandonul şcolar? Eu spun, ca şi alţii care profesează în sistemul educaţional, că se poate stopa sau se poate reduce rata abandonului şcolar la 5-6%, aşa cum aveau cehii şi slovacii în 2005, sau sub 10%, aşa cum prevedea o directivă a Uniunii Europene. Noi, cadrele didactice, părinţii, autorităţile locale, judeţene şi naţionale, trebuie să facem un front comun pentru a stopa acest fenomen, pe care îl consider o ameninţare la educaţia naţiunii noastre. Ca obiective în cadrul unui program de prevenire a abandonului şcolar ar putea fi:

• Extinderea programului „autobuzul şcolar“ de la nivelul comunelor la nivelul judeţelor;
• Identificarea elevilor aflaţi în abandon sau risc de abandon şcolar în vederea menţinerii acestora în sistemul învăţământului guvernamental de zi;
• Implicarea sistemului familiar în reabilitarea şcolară şi socială a elevului cu risc de abandon şcolar;
• Creşterea gradului de implicare a comunităţii locale, judeţene, naţionale în soluţionarea situaţiilor de abandon sau risc de abandon şcolar.

 
Prof. Todea ŞTEFAN,
Şcoala Gimnazială Ogra,
judeţul Mureş