Întregind contextul normativ care reglementează activitatea din domeniul învăţământului preuniversitar, alături de Legea educaţiei naţionale nr. 1/2011, actualizată în 2016, Codul de etică pentru învăţământul preuniversitar, aflat în dezbatere publică, include în structura sa repere etice recomandate tuturor persoanelor care muncesc în sfera respectivă de activitate. Acestea se referă la relaţiile cu instituţiile şi reprezentanţii comunităţii locale, la raporturile ierarhice aplicabile în conduita managerială, pentru personalul didactic ce îndeplineşte funcţii de îndrumare şi control, apoi coordonate referitoare la conduita colegială a cadrelor didactice, urmate de recomandări atitudinal comportamentale în relaţiile cu părinţii/tutorii legali şi, desigur, de o importanţă aparte, cele articulate în relaţiile cu educabilii. De aici putem deduce intenţia tacită de a contura pentru cei care activează în educaţie o conduită morală de ansamblu, fiind de neimaginat ca cineva să se comporte în parametrii dezirabili moral în raporturile cu elevii, dar imoral în raport cu un coleg sau altul. De exemplu, pentru că vom considera centrul de greutate dat fiind de activitatea didactică desfăşurată cu elevii, iar față de unii colegi invidia, competiţia acerbă sau orice alt motiv ar admite abateri de la moralitate. Desigur, regulile de bun-simţ, probitatea morală, asociată meseriei de educator, ar exclude din capul locului astfel de situaţii. Totuşi, codurile de etică sunt bine-venite tocmai pentru că prin respectarea lor se creează o garanţie suplimentară prin care se reafirmă necesitatea de a păstra bunul mers al lucrurilor în limitele unei moralităţi unanim acceptate.
În Codul analizat sunt precizate, la articolul 4, „Valori şi principii“. Printre acestea remarc trimiterile la independenţa şi libertatea profesională, respectarea şi promovarea interesului superior al educabilului, respectarea autonomiei personale. Pentru educaţie însă, valoarea obligatoriu de avut în atenţie este aceea referitoare la dezvoltarea persoanei, aspect pe care proiectul analizat nu îl include.
Consider că se plasează în zona problemelor potenţiale menţiunile referitoare, pe de o parte, la confidenţialitate şi respectul pentru sfera privată, iar pe de alta, la primatul interesului public. Chiar dacă înţelegem primatul interesului binelui public, o posibilă contradicţie care pare să opună sfera privată celei publice, binele individual celui colectiv.
Comisia judeţeană/a municipiului Bucureşti de etică poate fi sesizată în scris privind abaterile de la etica profesională ale celor care îşi desfăşoară activitatea în sistemul de învăţământ preuniversitar. La aceste sesizări, comisia o să dea un răspuns oficial în termen de treizeci de zile. Ce conţinut o să aibă acest răspuns oficial, oare o să fie doar unul de factură simbolică, sau o să presupună sancţiuni de diferite amplitudini, de la mustrare la desfacerea contractului de muncă? Nu ştim încă. Aflăm doar că sancţiunile specifice vor fi stabilite ulterior de către Consiliul naţional de etică. Ştim însă, din modul cum funcţionează alte instanţe cu un caracter etic, faptul că la capitolul dispoziţii procedurale şi sancţiuni prevederile pot să devină exagerat de constrângătoare sau, dimpotrivă, să dilueze până la anulare anumite aspecte stipulate în mod expres.
Codul va funcţiona ca un ghid care orientează de principiu activitatea în domeniul educaţiei sau va avea o aplicabilitate mult mai directă şi va fi însoţit de sancţiuni ferme, operaţionabile, ca, de exemplu, cele din bine cunoscutul cod rutier. Prin analogie, aşa cum ştim, pentru încălcarea reglementărilor prevăzute de Codul rutier, amenzile sunt calculate prin raportare la punctul-amendă, care reprezintă valoric 10% din salariul minim brut pe economie şi care creşte de fiecare dată când acest salariu minim brut creşte şi el.
Se vor aplica prin noul cod de etică vechile proceduri de la concilierea amiabilă a părţilor, atenţionarea colegială, includerea în programe de remediere comportamentală, consiliere, monitorizare etc., până la sancţionarea disciplinară? Cea mai severă sancţiune asociată unei abateri etico-disciplinare este cu siguranţă eliminarea din comunitatea profesională, retragerea dreptului de a practica meseria respectivă.
Care este rolul Comisiei de etică din respectiva unitate şcolară în raport cu abaterile posibile de la Codul de etică?
Care sunt noutăţile aduse de noul cod față de cel anterior? Noul cod aduce noutăţi printr-o structurare mai bună şi prin evitarea unor aspecte ambigue. De pildă, în vechiul cod apărea o distincţie privind încălcarea intenţionată față de încălcarea neintenţionată a prevederilor codului. Stabilirea intenţionalităţii este un fapt deosebit de dificil, dar invocarea lipsei de cunoaştere a reglementărilor, insuficienta conştientizare a consecinţelor faptelor nu constituie modalităţi de declinare a responsabilităţii.
Care o să fie raportul între acest cod de etică şi altele similare? De pildă, cu Codul de etică şi norme de conduită în activităţile desfăşurate de ARACIP şi ARACIS pentru asigurarea calităţii în învăţământul preuniversitar şi superior şi de evaluare periodică în vederea acreditării?
Articolul 5 prevede, la punctul b, punctul b, prevede eliminarea oricăror activităţi care generează corupţie, cum ar fi, de pildă, fraudarea examenelor, traficul de influenţă şi favoritismul (menţiunea era prevăzută şi în vechiul cod etic). Care este scopul prevederii? Desfăşurarea corectă a examenelor. În mod corelativ, dar secundar, se exclude şi corupţia. Cum se articulează raportul de tip cauză-efect: fraudarea examenelor generează corupţie, sau corupţia generează fraudarea examenelor? O variantă plauzibilă ar fi: cauza este dată de intenţia de a frauda examenul, efectul determină forme de corupţie. Aceasta este doar un mijloc de atingere a unui scop, în situaţia de faţă, promovarea examenului, eventual cu note mari. Eliminarea unor activităţi (activităţi care generează corupţie) presupune că acestea există deja, iar mai apoi ne străduim să scăpăm de ele. Or, ideea de fond este tocmai aceea ca ele să nu fie posibile încă din capul locului, cum se poate spune cu o formulă populară.
La articolul 7 se menţionează că în relaţiile profesionale colegiale se va asigura respectul reciproc. Oare cum se poate asigura respectul reciproc? Respectul față de oameni este diferit de cel acordat legilor, reglementărilor normative. În acelaşi articol se face referire la toleranţa diferenţelor şi la evitarea denigrării. Unde ne vom plasa atitudinal fiecare dintre noi pe acest continuu între toleranţă şi respect?
Este acest cod etic unul profesional (termenul respectiv nu apare în titlul proiectului de cod discutat)? Adică se referă la comportamentul manifestat în calitate de profesionist al cadrului didactic sau al oricărui alt om care lucrează în învăţământ? Aşteptarea comună poate fi aceea că lucrătorii din educaţie vor respecta prevederile Codului etic în măsura în care sunt profesionişti ai domeniului.
Prof. dr. Cristina ŞTEFAN,
Colegiul Naţional Spiru Haret, Bucureşti