Proiectarea curriculară a conținutului programelor școlare depinde de calitatea planului de învăţământ, conceput ca document curricular fundamental. Programele şcolare curriculare reflectă, la nivel specific, caracterul global şi deschis al planului de învăţământ.
Caracterul global al programelor şcolare curriculare este probat prin valorile pedagogice generale (binele moral, adevărul ştiinţific, utilitatea adevărului ştiinţific, frumosul, sănătatea psihofizică), echilibrate pedagogic în construcţia oricărei discipline de învăţământ fundamentată la nivelul corespondenţei dintre obiectivele/competenţele specifice urmărite (pe an, semestru, capitole etc.) – raportate la obiectivele/competenţele generale (ale treptei de învăţământ) şi conţinuturile de bază intergrate, exprimate în termeni de cunoştinţe de bază: a) declarative (concepte, modele, legi, principii, reguli, formule; fapte, date, personalităţi etc. esenţiale; b) procedurale (deprinderi intelectuale şi priceperi/strategii cognitive de rezolvare de probleme şi situaţii-problemă); c) condiţionale (atitudini faţă de cunoaştere, instruire, învăţare care orientează şi susţin afectiv, motivaţional, caracterial, procesul de interiorizare şi valorificare a cunoştinţelor de bază declarative şi procedurale).
Caracterul deschis al programelor şcolare curriculare este probat prin capacitatea acestora de valorificare a tuturor formelor de organizare a instruirii, generale (de tip formal şi nonformal, cu deschideri şi spre experienţa elevului de tip informal) particulare (de tip frontal, microgrupal şi individual) şi concrete (deschise spre numeroase  tipuri şi variante de activităţi de instruire/lecţii etc.).
Calitatea programelor şcolare curriculare este fundamentată: a) psihologic, prin valorificarea tuturor resurselor elevilor, cognitive (empirice/senzoriale; logice/raţionale, intelectuale) şi noncognitive (afective, motivaţionale, volitive, caracteriale), realizată în funcţie de specificul fiecărei trepte şi discipline de învăţământ, al fiecărei vârste psihologice şi şcolare; b) epistemologic, prin selectarea şi fixarea conţinuturilor de bază (selectate şi procesate pedagogic, în raport  de specificul fiecărei trepte şi vârste şcolare) care constituie cultura generală a domeniului, cu efecte formative pozitive durabile, premisă necesară a culturii de profil şi a culturii de specialitate, profesională, dezvoltată la nivel mediu, extins, aprofundat, de vârf.
Funcţia generală a programelor şcolare curriculare angajează activitatea profesorului de proiectare la disciplina de specialitate, în cadrul treptei de învăţământ, al anului şi semestrului de învăţământ, la nivelul corespondenţei pedagogice dintre obiectivele/competenţele generale şi specifice vizate şi conţinuturile de bază necesare pentru formarea-dezvoltarea optimă a elevilor.
Structura generală a programelor școlare anuale, elaborate curricular, include:
1) Partea introductivă care prezintă statutul pedagogic şi social al disciplinei de învăţământ în contextul treptei de învăţământ şi al ariei curriculare de referinţă;
2) Obiectivele generale ale disciplinei de învăţământ, valabile pe parcursul anului de învăţământ,  specificate pe semestre școlare, capitole, module de studiu, teme, unităţi de instruire/învăţare – exprimate psihologic la nivel de competențe, realizabile pe termen mediu şi lung;
3) Conținuturile de bază (cunoştinţe: declarative, procedurale, condiţionale) corespunzătoare obiectivelor specifice – valabile pe semestre, capitole, teme etc. – realizabile prin performanțe concrete în cadrul activităților concrete (lecție de diferite tipuri şi variante etc.);  
4) Soluţiile metodologice sugerate pentru realizarea acțiunilor de predare-învățare-evaluare, integrate în activitatea de instruire, în context pedagogic deschis, referitoare la operaţionalizarea obiectivelor specifice la nivel de obiective concrete, definite în termeni de performanţe observabile; extinderea/aprofundarea conţinuturilor de bază, inclusiv prin promovarea unor conţinuturi particulare; alegerea tipului şi a variantei de lecţie, a metodei de bază, a modalităţilor de evaluare iniţială, continuă şi finală etc.
Prof. univ. dr. Sorin CRISTEA