Atunci când ne referim la condiţiile de muncă, ne aşteptăm ca acestea să fie uşor de realizat/optimizat în mediul şcolar, în comparaţie, de pildă, cu cele din domeniul industrial sau din cel agricol. Soarele nu te bate în cap la amiază, nu te plouă… Privind frigul, discuţia poate fi mai nuanţată dacă ne gândim la şcolile din zonele rurale. Oricum, este un mediu în care protecţia muncii nu trimite la a şti să manevrezi utilaje, să porţi echipament de protecţie, ambientul nu e toxic etc.
În şcoală însă, mediul de muncă este sensibil la relaţionare umană. Dacă, de exemplu, în pauză este un fond muzical agreabil, parcă se câştigă puțină bunăvoinţă. O melodie, o oră de curs, o altă melodie, o altă oră şi totul pare să se desfăşoare armonios zi după zi. Cine îndrăzneşte să tulbure colaborarea prietenoasă cu colegii, relaţiile bune cu elevii? Este important să protejăm mediul de muncă de influenţele perturbatoare, imixiunile toxice, influenţele negative?
Sentimentele profesorilor despre eficienţa personală sau cele privind satisfacţia muncii sunt subiecte de interes în Studiul Internaţional TALIS (OCDE) privind Procesul de Predare-Învăţare (Teaching and Learning International Study – TALIS), axat pe mediul educaţional şi condiţiile de lucru ale cadrelor didactice.
În acest an, investigaţiile sunt reluate, după ce, în 2008, Studiul respectiv a fost aplicat pentru 24 de ţări, iar în 2013 a fost reluat pentru 34 de ţări, la care s-au mai adăugat patru ţări în 2014.
TALIS şi-a câştigat reputaţia ca fiind cel mai important studiu internaţional centrat pe mediul de învăţare şi pe condiţiile de lucru asigurate profesorilor (edu.ro).
Ţara noastră participă prin aportul Centrului Naţional de Evaluare şi Examinare (CNEE, http://rocnee.eu/talis2018), care este desemnat cu administrarea cercetării. În acest an, cercetarea va avea loc în 200 de şcoli gimnaziale, alese în mod aleatoriu. Din fiecare şcoală vor răspunde unui chestionar de opinie on-line, în condiţii de anonimat, 20 de cadre didactice. Profesorii şi directorii vor constitui două categorii distincte de repondenţi, care vor avea grile de întrebări diferite. Se estimează că, pentru a completa chestionarul, o să fie necesare aproximativ 45 de minute. Apoi mai sunt de interes metodele de predare la clasă, observate printr-o înregistrare video, cu scopul de a obţine date comparative la nivel internaţional. Scopul este acela de a creşte eficiența actului educaţional, în urma unui schimb de experienţă între şcolile din diverse ţări.
În anul 2018, vor participa la constituirea bazei de date ale cercetării aproximativ 50 de ţări, de pe cinci continente. În cadrul proiectului, este facilitat schimbul de experienţă între diferitele ţări, mai ales între cele care îşi identifică probleme similare la nivelul politicilor educaţionale.  Analiza transnaţională va permite formularea unor concluzii comune, desprinse din analiza comparativă a stărilor de fapt din educaţie; identificarea unor strategii adecvate de rezolvare a problemelor întâmpinate va ocaziona schimbul de bune practici. Rezultatele obţinute vor fi date publicităţii într-un raport final în luna iunie 2019.
Derularea studiului şi în ţara noastră constituie un prilej pentru a atrage atenţia tuturor celor implicaţi în bunul mers al activităţii şcolare referitor la importanţa unui mediul de învăţare optim şi a unor condiţii de lucru adecvate asigurate profesorilor în şcoli.
Satisfacţia cu munca pentru dascăli poate fi evaluată în diferite feluri. O modalitate ar fi prin obţinerea unor rezultate bune de către elevi la examene, în concursuri şi olimpiade şcolare. Desigur, satisfacţia cu munca mai poate fi analizată şi la nivelul vieţii de fiecare zi, desprinsă din concluziile curente: cât am muncit de eficient, dacă obiectivele educaţionale au fost atinse etc.
Dacă vom fi puţin atenţi însă vom putea observa că una este să poţi desfăşura o muncă de calitate şi alta este să te declari mulţumit de ea. Pentru că mereu pândesc de nici nu ştii unde o mulţime de restricţii care pot întrerupe legătura între muncă şi satisfacţia resimţită. De pildă, rezultatele obţinute cu elevii să fie mai mult decât mulţumitoare, dar efortul depus de cadrul didactic să fie atât de mare şi desfăşurat aşa de anevoios încât oboseala instalată să umbrească bucuria reuşitei.
Un învăţământ de calitate poate fi observat şi cu referire la calitatea metodelor pedagogice utilizate în demersul didactic de către profesori, are o strânsă legătură şi cu formarea lor iniţială, dar şi cu cea continuă, cu convingerile pe care le au – sunt idei-cadru care se pot desprinde din Studiul TALIS.
Raportul dintre colegi, atitudinile celor din conducerea şcolii faţă de profesori, atmosfera de lucru sunt importante în stabilirea calităţii actului educativ.
Am putea chiar observa că satisfacţia cu munca în educaţie are legătură directă cu specificul organizaţiei, depinde de cultura organizaţională. La noi e altfel – ar putea să spună profesorii din oricare şcoală. Aşa cum este de aşteptat, relaţiile de muncă sunt dublate de relaţii personale. Unele de simpatie, altele, poate, nu chiar de antipatie, dar cu siguranţă de respingere, multe de indiferenţă. O adevărată hartă de interferenţe ce poate fi stabilită, cum ar propune
J. L. Moreno, printr-o sociogramă. Climatul optim de muncă este rezultatul unui efort continuu de armonizare a relaţiilor interpersonale. În şcoală, presiunile făcute de unii dintre părinţi, de unii dintre cei care se poziţionează ierarhic în funcţii de control pot destabiliza din mers starea de spirit a dascălilor, care, uneori, sunt prinşi la intersecţia unor cerinţe contradictorii. De exemplu, a sancţiona un elev pentru absenţele pe care le-a făcut sau a nu-l sancţiona, înţelegând din punct de vedere uman faptul că acesta parcurge o etapă de viaţă dificilă.
Studiul în cauză sugerează că satisfacţia resimţită în procesul muncii va creşte eficienţa acesteia. Un profesionist mulţumit într-un mediu prietenos de activitate va performa mai bine. Măcar pentru faptul că nu îşi va mai consuma energia pentru a face faţă disfuncţionalităţilor administrative, sincopelor relaţionale, frustrărilor acumulate inevitabil, negativităţii de un fel sau altul.
Sentimentele de eficienţă personală cresc dacă profesorii beneficiază de cursuri de formare, dacă au ocazia de a participa la luarea deciziilor în şcoală. Conform ideilor desprinse din studiul citat, eficienţa muncii dascălilor creşte, dacă există colaborare amiabilă cu colegii, relaţii bune cu elevii. Desigur, contează tipul de elevi. De asemenea, sunt importante relaţiile adecvate cu persoanele aflate la conducerea şcolii, sentimentul că practicile manageriale sunt corecte, bine intenţionate, echitabile.
Aşadar, natura relaţiilor umane influenţează în mod direct calitatea actului educaţional. Tocmai de aceea ar trebui să fim atenţi şi prudenţi în modul de a relaţiona în şcoală.