Orice reformă şcolară produce o schimbare la nivelul finalităţilor şi obiectivelor educaţionale, ce urmează să vină în întâmpinarea nevoilor şi resurselor societăţii şi, ca urmare, creează nevoia de formare a cadrelor didactice, susţinerea de examene, schimbarea structurilor şcolare.
Această schimbare implică o abordare sistemică, metodă care angajează pe cel care o aplică să stăpânească transformările pe care le generează şi să măsoare efectele, să coreleze obiectivele cu conţinuturile, strategiile didactice şi modurile de evaluare.
Obiectivele fiind exprimate în termeni de capacitate (respectiv comportamente, la nivel preşcolar), în consecinţă şi strategiile de evaluare se impun adaptate metodei respective, pentru a da precizie, logică, eficacitate, eficienţă, coerenţă metodologiei actuale.
Proiectarea şi realizarea învăţământului dintr-o perspectivă sistemică impune construirea clară a obiectivelor, subordonate nevoilor societăţii, elaborarea unor structuri organizatorice potrivite procesului instructiv-educativ, elaborarea instrumentelor de evaluare a randamentului acestui sistem, instalarea sistemului şi reglarea lui pe baza datelor obţinute.
Obiectivele educaţiei trebuie să vizeze formarea de competenţe cu valoare pentru societate, trebuinţele individului din punct de vedere intelectual, fizic, afectiv, cunoştinţele necesare membrilor societăţii, specialiştilor, rezultanta lor fiind exprimată prin sintagma „dezvoltare plenară a personalităţii”.
Potrivit diferitelor concepte ale specialiştilor în domeniu, obiectivele educaţionale conferă o mare diversitate: obiective pe termen lung şi scurt, obiective generale şi obiective concrete, obiective de stăpânire, transfer şi exprimare, dar cel mai promovat de specialişti este tipologia trinivelară, care le conferă un caracter exhaustiv la nivel de proiectare didactică: obiective generale (scopuri); obiective intermediare (specifice); obiective concrete, comportamentale (operaţionale).
Scopul are o semnificaţie la nivel superior şi la nivelul lecţiei, în strânsă legătură cu titlul lecţiei, cum ar fi: cunoaşterea caracteristicilor anotimpurilor; însuşirea normelor de conduită civilizată; deprinderea rezolvării de probleme în concentrul 1-10; deprinderea de a efectua adunări şi scăderi cu una, două unităţi, concentrul 1-10.
Toate aceste concepte formează un continuum, cu condiţia să realizăm trecerea progresivă de la nivelul finalităţilor, scopurilor şi obiectivelor generale sau specifice la formularea obiectivelor operaţionale.
La nivel intermediar, cu un grad mai mic de generalitate, se poziţionează obiectivele-cadru şi obiectivele de referinţă, mai concrete faţă de nivelul anterior, dar mai puţin structurate faţă de obiectivele operaţionale, la nivelul domeniilor experienţiale, învăţământ preşcolar (Domeniul Ştiinţe, Domeniul Limbă şi Comunicare, Domeniul Estetic Creativ, Domeniul Psiho-motric).
Ex.: Domeniul Ştiinţe: O.C. – dezvoltarea capacităţii de a înţelege şi a utiliza numerele şi cifrele; O.R . – să numere de la 1 la 10, recunoscând grupele de obiecte; O.Op. – să realizeze corespondenţa de unu la unu pentru a arăta că un şir este mai mare sau mai mic, tot atâtea; să recunoască cifrele…; să pună în corespondenţă cifra cu numărul de obiecte; să traseze cifre peste linii deja trasate.
Domeniul Limbă şi Comunicare: O.C. – dezvoltarea exprimării orale, înţelegerea şi utilizarea corectă a semnificaţiilor structurilor verbalo-orale; O.R. – să participe la activităţile de grup, inclusiv la activităţile de joc, atât în calitate de vorbitor, cât şi în calitate de auditor.
La nivelul învăţământului primar, conceptul de „arie curricu­lară” oferă o viziune interdisciplinară, structurat pe şapte arii curriculare: Limbă şi comunicare; Matematică şi ştiinţe ale naturii; Om şi societate; Arte; Educaţie fizică şi sport; Tehnologii; Consiliere şi orientare.
Ex.: Comunicare în Limba Română (clasa pregătitoare): O.C. – receptare de mesaje orale în contexte de comunicare cunoscute; O.R. – să sesizeze semnificaţia globală a unui mesaj scurt, pe teme familiare, rostit clar şi rar; O.Op – să realizeze un desen pentru a indica despre ce este vorba în mesaj.
La clasa I, la Limba şi literatura română, programa prevede următoarele obiective-cadru: dezvoltarea capacităţii de receptare a limbajului oral; dezvoltarea capacităţii de exprimare orală; dezvoltarea capacităţii de receptare a limbajului scris; dezvoltarea capacităţii de exprimare scrisă. O.R. – să construiască propoziţii; să despartă în silabe etc.
Obiectivele operaţionale se exprimă în transpunerea unui obiectiv în termeni de operaţii observabile şi în enunţarea obiectivului sub forma comportamentelor observabile şi măsurabile, se utilizează verbe de acţiune, fiecare obiectiv trebuie să vizeze o operaţie singulară, pentru a facilita măsurarea şi evaluarea gradului său de realizare, să fie elaborat în cât mai puţine cuvinte. Caracterul măsurabil va fi adecvat domeniului cognitiv, psiho-motor, nu şi domeniului afectiv.
Voi exemplifica verbe dezirabile obiectivelor operaţionale, făcând menţiunea să se folosească un singur verb: a identifica, a analiza, a calcula, a argumenta, a enumera, a clasifica, a preciza, a defini, a descrie, a relata, a structura, a extrage etc. Verbe accesibile preşcolarilor: a aduna, a grupa, a aminti, a alege, a ordona, a desena, a compara, a aşeza, a aduna, a alerga, a cânta, a depăşi, a denumi, a desena, a dezlipi, a lipi, a forma, a fugi, a înlocui, a modela, a număra, a numi, a plia, a povesti, a realiza, a sări, a separa, a trasa, a observa, a uni, a încercui, a trage învăţăminte etc.
De regulă, sunt menţionate două criterii de elaborare şi apreciere a operaţionalităţii unui obiectiv: performanţă (criteriul comportamental), expresia nivelului de realizare a unei sarcini de învăţare, progres şi capacitatea intelectuală (criteriul competenţei, capacităţii intelectuale de a realiza transfer, aplicabilitate şi operare cu conţinuturi diverse, la intervale de timp mai lungi, bazate pe operaţii mentale), considerate complementare, şi nu reciproc exclusive.
La nivel preşcolar, respectiv clasa pregătitoare, se vor stabili nivelurile de performanţă numai pe criteriul comportamental, evoluţia comportamentului exprimându-se prin grad de dificultate, aflat în evoluţie, într-un mod gradat (iniţial, în formare, final).
Aceleaşi verbe pot fi folosite şi în construirea itemilor, ca urmare a construirii tabelului de specificaţii. Algoritmul elaborării unei probe de evaluare se prezintă astfel: obiectiv operaţional; conţinut; criteriul de optimalitate (câţi copii apreciezi că vor atinge nivelul de dificultate al obiectivului, potrivit aşteptărilor tale); descriptori de performanţă (niveluri de performanţă raportate la obiectiv, în termeni calitativi); itemi; barem de corectare şi apreciere (niveluri de performanţă exprimate în termeni cantitativi, respectiv calificative; interpretarea rezultatelor (se vor descrie nivelurile de performanţă, individual şi pe domenii experienţiale, cantitativ şi calitativ potrivit descriptorilor de performanţă, diagnoza şi prognoza activităţii ulterioare); măsuri de ameliorare; plan de dezvoltare.
La nivel preşcolar, evaluarea nivelurilor de performanţă nu va fi normativă, se vor face aprecieri estimative: A. (atins-însuşit) – rezolvă integral; D. (în dezvoltare) – rezolvă parţial; N.S. (necesită sprijin acei copii cu deficienţe de învăţare).
Expresii stimulatoare potrivit nivelurilor de performanţă rămân la latitudinea educatoarei: felicitări, poţi mai mult etc.
Recomand colegelor mele educatoare să identifice calitatea auxiliarelor, menţionând câteva criterii: respectarea succesiunii obiectivelor pe domenii; prezenţa fişei cu dificultate sporită pentru copiii cu ritm de lucru rapid; fişe cu imagini, nu cu desene; un singur verb în componenţa itemului; nu mai mult de trei itemi pe fişa de lucru; la DLC să predomine sarcinile orale, chiar şi patru itemi; fiecare fişă conţine un singur obiectiv, respectiv conţinut; dificultatea obiectivului să fie de nivel mediu; să se respecte gradul de dificultate potrivit vârstei copiilor.
Judecăţile de valoare ale copiilor, produsul evaluării sumative sau finale le vom raporta la obiectivele propuse, criteriul de optimalitate, descriptorii de performanţă, şi astfel vom afla dacă ne-am atins obiectivele.
Prof. înv. preşc. Elena BOLÂNU, Şcoala Gimnazială Ferdinand I, Movila, Jud. Ialomiţa