Concursul pentru ocuparea funcțiilor de director și director adjunct în unitățile de învățământ preuniversitar de stat s-a încheiat. Au zis sindicatele că nu e bine. Au zis unele partide politice același lucru. Au mai avertizat și diverse personalități ale vieții publice asupra modului în care concursul va perturba funcționarea sistemului național de educație.
Ministrul a ținut-o pe-a lui. Proba scrisă, națională, s-a desfășurat în 12 octombrie. Așa cum s-a desfășurat! A urmat etapa a doua. Evaluarea CV-ului și susținerea ofertei manageriale. Evenimentul a fost proiectat inițial în centre zonale. După care (nu se știe de ce) onor ministerul s-a răzgândit. Toată lumea a fost convocată în capitala județului. Păi! Pentru un candidat s-au deplasat șase persoane. Doi profesori din școală, doi reprezentanți ai autorității publice locale, un reprezentant al părinților și un reprezentant al Consiliului Elevilor. Cam atât! Admitem că pentru profesori s-a putut asigura suplinirea și au fost decontate cheltuielile de deplasare (evident, fără diurnă!). Și pentru elev. Pentru reprezentanții autorității publice s-au asigurat aceleași condiții, acolo unde primarul a fost interesat. Dar pentru reprezentantul Consiliului Părinților? Cine, cum și în baza căror pre­ve­deri legale i-a asigurat compensarea zilei de muncă și cheltuielile de deplasare? Ministerul în niciun caz! Și metodologia nu zice nimic în legătură cu acest aspect, preocuparea de bază a celor care au ela­borat-o fiind supravegherea audio video.
Ce a fost a fost! Din păcate! Nu s-a ținut cont de nicio observație. Nu a fost luată în seamă nicio propunere. Ministrul a făcut o de­monstrație de forță și a dus la sfârșit ceea ce și-a propus. Subliniez că nu am zis „la bun sfârșit”, așa cum ar fi fost normal.
Poveștile despre relevanța itemilor din testul prezentat candi­daților rămân în urmă. Concluzia – sugerată de unul dintre prietenii mei bihoreni – poate fi: „Directorul bun după copită se cunoaște!” Și nu e vorba de altceva decât de situațiile în care stupida întrebare despre atributele măgarului a făcut diferența dintre cei admiși și cei respinși.
Constatăm că în acest moment ne aflăm în situația în care aproximativ jumătate din școli vor rămâne fără director și/sau director adjunct. Pentru 20% din școli nu s-a înscris niciun candidat. Din start!
Anunțata cruciadă ce viza depolitizarea managementului în educație a fost de fapt o cacealma. În numele unei idei nobile, pe fondul absenței concursurilor pentru ocuparea funcțiilor – o perioadă mai îndelungată –, un set de aiureli a fost servit opiniei publice.
Metodologia (o putem numi așa?) a permis constituirea unor comisii de concurs în care membrii nu au și nu au avut nicio responsabilitate. Nu au fost instruiți în niciun fel. Nu și-au asumat deloc prestația din cadrul comisiei. Nu sunt prevăzute repercusiuni în cazul în care prevederi ale metodologiei au fost încălcate.
Exceptând președintele comisiei și secretarul – inspectori școlari –, alți membri ai comisiei nu aveau competența necesară pentru a evalua prestația candidaților.
Să vedem! În cazul evaluării CV-ului, nu ar trebui să existe diferențe între punctajele acordate de membrii comisiei. Dar… Da! Din păcate, există situații în care lucrurile au stat altfel. Unii membri ai comisiilor s-au exprimat destul de original: „Ce dacă nu are doctorat sau publicații? Eu îi acord 10 puncte!”
Nu sunt puține nici situațiile în care trei evaluatori au acordat punctaj maxim, iar reprezentanții autorității publice locale au acordat, fiecare, doar două puncte. În consecință, candidatul a acumulat 34 de puncte (sub minimul de 35) și a fost declarat respins.
Unul dintre membrii comisiei ar fi putut afirma: „Dacă pixul este în brânca mea, pot să fac ce vreau!” Mai grav este că, în contextul actual, și-a putut transpune în practică ideile. Fără probleme! Fără urmări! Fără responsabilitate!
Sigur, expunerile au fost înregistrate audio și video. Cei nemulțumiți pot să depună contestații. Se pot adresa instanței. Ei și? Instanța se va duce la metodologie, unde nu va găsi niciun răspuns! CV-ul, proba cea mai clară, nu poate fi contestat. Bravo!!!
Ca unul care a trecut prin patru examene de acest fel, pot să vă spun că nu am mai întâlnit așa ceva. Celelalte comisii au fost constituite la nivelul inspectoratelor școlare, din oameni care aveau habar de management. Știau ce înseamnă feedback, analiză SWOT sau PEST. Autoritatea locală și părinții au fost observatori.
Ce raporturi vor exista între conducerile școlilor, desemnate așa cum s-a văzut, și inspectoratele școlare (cu funcție de îndrumare și control)? Dar între directori și directorii adjuncți, care au parcurs aceleași etape în cadrul concursului și, în unele cazuri, au obținut punctaje superioare?
Păi, nu prea știm. Poate ne spune domnul ministru.
Concluziile sunt simple. Și evidente. În urma fantasticului concurs, jumătate din școli vor rămâne fără directori în mijlocul anului școlar. Revenirea la catedră a directorilor care nu au promovat concursul și numirea prin detașare a altor cadre didactice, care nu au participat la concurs și nu fac parte din corpul național al experților în management (discriminare!), va determina plecarea unor cadre didactice și încadrarea altora. De altă specialitate.
Poate gestiona ministrul așa ceva sau nu îi mai pasă pentru că și-a făcut deja bagajele?
Ioan ARDELEANU