Trăim într-o lume în care timpul nu ne mai ajunge, prietenii dispar încet, goana după mai mult începe să ne stăpânească și tot ce era frumos se pierde pe zi ce trece. În acest context, peste puțin timp va începe un nou an școlar: 2014-2015. În pragul ușii se hlizește hidos iluzia. Ceea ce este normal de ceva ani alunecase grotesc în capitolul dorințelor neînsemnate pentru cei care ne guvernează. Aleatoriu, exemplific doar câteva dintre acestea: în iulie 2011, salariile bugetarilor s-au tăiat cu 25%. Așa s-au tăiat (furat!). Nu cu „lingurița”, așa cum ni s-au dat o parte din drepturile salariale, și vârful acesteia de fiecare dată fiind slinos și umil. Nu avem suficiente școli speciale, clase pentru integrarea copiilor cu grade diferite de retard și atunci suntem obligați să-i cuprindem în învățământul normal, laolaltă cu ceilalți elevi, dar nu suntem remunerați pentru munca depusă diferențiat, așa cum se întâmplă în celelalte țări din UE. Legi și ordonanțe absurde, aberante îngreunează sistemul de învățământ: din cauza numărului scăzut de elevi, în unele școli din mediul rural s-a trecut la clase simultane. Această formă de învățământ în țările civilizate a fost eradicată demult, iar noi în mileniul trei ne zbatem neputincioși ani la rând pentru că cineva iresponsabil a hotărât astfel. Ce vină au copiii din mediul rural într-un univers închis să urmeze cursuri în clase simultane? Cei care au implementat această formă de învățământ cu siguranță că nu și-ar da odraslele lor să frecventeze o școală cu clase simultane. No comment.
Cadrele didactice sunt sufocate de birocrația cu care se confruntă în ultimii ani: strângerea dosarelor pentru rechizite școlare, raportarea absențelor pe un tabel tipizat în fiecare lună, deși acestea există în catalog, kilograme de hârtie consumate aiurea pentru calcularea itemilor în urma evaluărilor testelor inițiale plus munca asiduă în două-trei nopți până la primul cântat al cocoșilor etc. Întâlnirile derizorii cu părinții elevilor clasei a VIII-a pentru informarea cu privire la examenul de admitere, metodologie etc. Meseria de dascăl este una dintre meseriile nobile, vocaționale, native. Am îmbrățișat meseria aceasta urmând ani de studii, susținând examene de specialitate, efectuând practică pedagogică, obținând grade didactice în urma examenelor, astfel încât nu suntem și secretare/secretari. Când vom fi scutiți de așa-zisele obligații birocratice pe care firesc ar fi să le efectueze secretarul și directorul școlii? Să fim lăsați să ne facem conștiincios și responsabil doar meseria de dascăl. Atât! Nu am urmat studii superioare, nu am muncit pentru obținerea gradelor didactice pentru a face și muncă de secretariat. Altfel optam să fiu secretară într-o instituție oarecare.
Suntem într-o stare de mizerie morală și financiară înlemnită într-un sistem în care varii funcții ale celor care ne reprezintă, ne conduc nu sunt ocupate conform criteriilor competenței, ci de panglicari ai clasei politice net inferiori pregătirii noastre.
Examenul de admitere în clasa a IX-a de liceu să fie sub semnul competenței, concurenței și al calității. Când elevii vor susține un examen real, iar notele de 1, 2, 3, 4 nu vor fi adunate în vederea obținerii mediei de admitere în liceu, doar atunci marea majoritate a elevilor vor avea motivația învățării pentru continuarea studiilor. Și astfel exemplele curg pe panta abruptă a sistemului de învățământ românesc.
Revenind în pragul începutului de an școlar, unde cultura este din ce în ce mai marginalizată, ne confruntăm cu „un război” al editurilor, al manualelor, în timp ce elevii noștri sunt obligați (excepție clasa I și clasa a II-a) să învețe după niște manuale vechi și soioase. Aceeași birocrație ușor cosmetizată ne va întâmpina din prima zi a anului școlar. Se uită sistematic faptul că inteligența a fost dată omului pentru a se îndoi, nu pentru a repeta niște clișee. Școlile mici din mediul rural se confruntă cu unele lipsuri elementare, nefiind dotate cu obiecte, lucruri necesare unui învățământ calitativ, interesant și captivant. În unele școli încă există table vechi, roase de patina timpului și care îngreunează atât munca elevului, cât și a cadrului didactic în timpul orelor de curs. Absența psihologului în școală constituie o problemă majoră. Învățătorul, profesorul, respectiv profesorul-diriginte trebuie să suplinească și un părinte plecat la muncă în străinătate, să fie și mediator între elev și părinte, să-i corecteze pe părinții indisciplinați etc. Multe dintre aceste probleme sunt de competența unui psiholog. De asemenea, și prezența unui portar atât în timpul zilei, cât și al nopții este mai mult decât necesară. Unii părinți frustrați de lipsa unui loc de muncă, alții, adepții lui Bachus, pătrund în incinta școlii, îi ceartă pe copii, îi atacă verbal pe dascăli. Disciplina în școală trebuie să atingă alte conotații decât cele inexistente sau vagi. Indiferent de culoarea politică, un sistem de învățământ fără disciplină este zero. Nu se poate face carte fără disciplină, iar acest aspect a fost ignorat în ultimii ani. Copiem tot felul de proiecte derizorii, metode, planuri, referate, serbări etc. din școlile altor țări europene, dar care s-au dovedit neadecvate sistemului nostru de învățământ, `nsă noțiunea de disciplină a acelor școli n-o invocăm și n-o asimilăm. Oare de ce?
Ca un instrument al destinului, exilată într-un realism banal, îmi doresc mult ca acest an școlar să fie animat în totalitate pe aceste coordonate: disciplină, respect și competență. Animatorii din sistem, că sunt și dintr-aceștia, să se retragă cu bun-simț pe ușa din dos, iar alții de seama lor să nu ocupe posturile neocupate cu note mici și foarte mici. Formele de subcultură inundă astăzi prin toate mass-media. Trebuie să ne implicăm ca acest fenomen să nu pătrundă în sistemul de învățământ deoarece are breșe prin care pătrunde cu nonșalanță, cum ar fi în școlile din mediul rural aflate departe de oraș, undeva prin bogatele bălării și hățișuri de la marginea țării și unde un cadru calificat nu se încumetă să se prezinte la post deoarece, distanța fiind prea mare, nu are un mijloc de transport cu care să facă naveta sau, dacă are mașină proprie cu care se deplasează, drumul nu i se decontează sau doar în preajma Crăciunului sau a Sfintelor Paști și atunci aceste posturi se ocupă de unii amatori ai locului foarte slab pregătiți profesional. No comment.
Dacă disciplină nu e într-un sistem, într-o școală, nimic nu e!
Prof. Diana GLÜCK,
Școala Gimnazială Giera, jud. Timiș