Taxonomia obiectivelor noncognitivedin „domeniul afectiv“ (II)

27

Prof. univ. dr. Sorin CRISTEA

Taxonomia obiectivelor noncognitive, din „domeniul afectiv“, considerată cea mai reprezentativă, la nivelul pedagogiei, aplicabilă în cadrul didacticii generale (teoriei generale a instruirii) este cea elaborată de D.R. Krathwohl (vezi D.R. Krathwohl, B.S. Bloom, B.B Masia,  Taxonomy of educational objectives. The classification of educational goals. Handbook II: affective domain, David McKay, New York, 1964).
Această taxonomie fixează gradual cinci categorii de „obiective afective“, definite în termeni de competențe noncognitive/atitudinale generale şi specifice, interpretabile psihologic la nivel de competenţe noncognitive-afective, motivaţionale, volitive, atitudinale – angajate în mod implicit (posibil şi în mod explicit prin „arta pedagogică“ a profesorului) în formarea-dezvoltarea şi perfecţionarea permanentă a competenţelor cognitive, în special a celor superioare, de analiză, de sinteză şi de evaluare critică (susţinută prin gândire critică).
Atitudinile reprezintă dimensiunea psihologică a obiectivelor noncognitive, exprimată şi angajată în termeni de competenţe afective, motivaţionale, volitive, caracteriale care dinamizează şi direcţionează activitatea de instruire a elevului în raport de valorile pedagogice generale (binele, adevărul, utilitatea, frumosul, sănătatea psihofizică) aflate la baza conţinuturilor generale ale educaţiei (morale, intelectuale, tehnologice, estetice, psihofizice).
În această perspectivă, putem identifica mai multe categorii de atitudini, determinate la nivelul structurii de funcţionare a sistemului psihic uman. Avem în vedere: a) atitudinile afective, susţinute gradual la nivel de emoţii, sentimente, pasiuni; b) atitudinile motivaţionale, susţinute gradual la nivel de trebuinţe, interese, convingeri, idealuri; c) atitudinile volitive, angajate în funcţie  de gradul de conştientizare a obstacolului – care apare în instruire/învăţare – şi de realizare consecventă, conştientă a efortului voluntar; d) atitudinile caracteriale, angajate în funcţie de gradul de optimizare a relaţiei elevului cu societatea (cu şcoala, familia, comunitatea locală etc.) şi cu sine (raportare echilibrată – dezechilibrată prin tendinţe de supraestimare – subestimare).
„Taxonomia obiectivelor din domeniul afectiv“ (elaborată de Krathwohl –  vezi Viviane De Landsheere; Gilbert De Landsheere, 1979, op.cit.) defineşte cinci competenţe noncognitive generale din care sunt derivate mai multe competenţe noncognitive specifice la care fiecare profesor se poate raporta pe parcursul oricărei activităţi de instruire:
1) Receptarea noncognitivă a mesajului pedagogic, prin: a) conştientizare afectiv-motivaţională; b) angajare volitivă; c) dirijare a atenţiei, integrată la nivel atitudinal caracterial;
2) Răspunsul noncognitiv la mesajul pedagogic interiorizat, prin: a) asumare motivaţională; b) angajare volitiv-caracterială; c) implicare afectivă pozitivă;
3) Valorizarea noncognitivă a mesajului pedagogic receptat şi interiorizat, prin: a) asumare afectivă; b) susţinere motivaţională; c) acceptare la nivel caracterial;
4) Organizarea noncognitivă a mesajului pedagogic receptat, interiorizat şi valorizat, prin: a) asumarea unei valori dominante a mesajului pedagogic la nivel caracterial; b) ordonarea valorilor esenţiale ale mesajului pedagogic la nivel caracterial;
5) Caracterizarea noncognitivă a mesajului pedagogic, receptat, interiorizat, valorizat, organizat, prin: a) stabilirea valorilor  mesajului pedagogic la nivel de atitudine caracterială; b) generalizarea valorilor mesajelor pedagogice la nivel de concepţie despre lume, interiorizată deplin, în plan cognitiv (logic, raţional) şi noncognitiv (caracterial).
Această taxonomie poate fi valorificată în contextul specific fiecărei discipline şi trepte de învăţământ, fiecărei vârste psihologice şi şcolare. Chiar dacă obiectivele/competenţele specifice afective“ nu pot fi operaţionalizate la fel ca cele cognitive şi psihomotorii, acestea oferă profesorului un cadru metodologic deschis pentru exersarea empatiei sale afective şi motivaţionale, necesară în construcţia oricărui mesaj pedagogic eficient.
Prof. univ. dr. Sorin CRISTEA