Reportaj de șantier. Pe urmele Colegiului Tehnic Miron Nicolescu

8

FLORIN ANTONESCU

Cască de protecție, vestă reflectorizantă. Mi le-ntinde cineva dintr-o baracă de șantier și mă trece-ntr-un registru. Urmez benzile marcajelor, chit că nu-s întinse pentru vizitatori. N-are lumea chef aici de-așa ceva. Șantierul e-n margine de București, pe Metalurgiei, cam pe unde iese metroul la suprafață. Organizare de șantier la milimetru. Schele de jur împrejur. Platformă care urcă și coboară. Materiale-n așteptare. Treabă vizibilă, dar fără forfotă. Răspundere intuită. Construcții în facere, bănuite după structura deja ridicată și construcții pe ducă, dezgolite până la cenușiul prefabricatelor și la tocurile ferestrelor oarbe. Din ce se poate păstra și din ce se ridică (evident, se și sapă), va ieși unul dintre cele mai moderne centre educaționale din țară. În corpuri de clădire distincte, se va învăța de la grădiniță până la liceu și școală profesională. În termenii șantierului, într-un regim de înălține de S+P+3E, pe 1.245 mp, vor fi săli de clasă, laboratoare, ateliere, cabinete, birouri, spații administrative. De asemenea, se prefigurează două cămine, P+3E și P+1E, fete, băieți, 75 de camera în total (51 de 4 persoane, 20 de 6 persoane, 4 de 4 locuri dimensionate pentru persoane cu dizabilități), fiecare cameră cu loc special amenjat pentru studiu și cu baia ei. În același complex, cantină cu bucătărie. Sală multifuncțională pentru o mie și una de activități. Sala de sport existentă dă semne că iese din starea de abandon în care o adusese degradarea. Va fi de recunoscut numai după așezare, de către cei care au mai trecut pe-acolo. În rest, va arăta cu totul altfel. Cu teren din material special, va fi nu numai pentru orele curente de educație fizică, ci și pentru competiții. Afară vor exista alte două terenuri de sport, de 1590 mp și de 521 mp.

Deocamdată, convențional, locului încă i se zice Colegiul Tehnic Miron Nicolescu. Firma decolorată abia se mai ține pe-un zid pe după o schelă. Școala e de tradiție pe locul ăsta. Creștere, glorie și decădere. Școală profesională acum 50 de ani, pentru UMGB, uzina vecină care începuse să aducă la nivel de top mondial pentru acea vreme o industrie grea existentă la noi mai dinainte decât o arătau manualele vremii. Apoi, liceu de mecanică și imediat, grup școlar al IMGB, unitate de învățământ de referință pentru ce putea să ofere școala românească acelei părți a industriei care punea la un loc finețea și forța și primea certificare internațională în mod real, de la instanțe ale științei și economiei globale. Legată prin definiție și scop de marea întreprindere, unitatea de învățământ a urmat soarta acesteia. S-a stins. Asocierea cu numele marelui matematician a ilustrat (ca și în alte locuri) elanul onomastic al anilor ’90 și atât. „Aici era de câțiva ani zero, zero, zero la bac”, îmi zice-ntr-o doară cineva-n șantier și-mi sugerează modul elegant, eficient și rezonabil de ieșire dintr-o stare cu aspect de fenomen, căreia în general i se cere sentința capitală de felul „să se desființeze, să se termine”. Aici e refacere. Întâi, ca mediu, ca atmosferă, ca aspect. Implicit, altele vor fi pretențiile, nivelul, performanța școlară. Cu totul altă unitate de învățământ, probabil chiar altele, la plural, într-un campus. Va fi o contribuție la ceea ce se cere demult și a devenit stringent în condițiile de acum: descongestionarea unor colective școlare. Vor fi relocări din alte școli ale zonei. Începutul se prevede pentru semestrul al doilea al anului școlar viitor.   

Uite-l pe șantier și pe primarul sectorului 4, Daniel Băluță. Confirmă nevoia de spațiu și de trai civilizat într-o parte a Bucureștilor în expansiune, trecută cu vederea până acum ceva timp. Spune că în sine, cu toate câte le va avea, complexul educațional va fi pentru comunitate. Și contribuția la tot ce se construiește acolo e într-o măsură a comunității: 15 milioane lei de la bugetul local, din valoarea investiției de 54 milioane de lei, fonduri europene, prin POR – Programul Operațional Regional. Un semn că „școala, centru al comunității” poate trece de nivelul unui stereotip care dă bine în referate și portofolii.

Foto PS4