Obiectivele concrete ale activităţii de instruire sunt proiectate curricular la nivelul procesului de învăţământ, la toate treptele şi disciplinele de învăţământ, prin acţiunea de operaţionalizare a obiectivelor specifice. Această acţiune pedagogică, necesară în cadrul oricărei activităţi concrete (lecţie etc.), este realizată de fiecare profesor în context deschis, în raport de resursele pedagogice (informaţionale, umane, didactico-materiale, financiare) existente sau disponibile în cadrul clasei de elevi, organizaţiei şcolare, comunităţii educaţionale locale.
Obiectivele concrete sunt elaborate în urma acţiunii pedagogice de operaţionalizare a obiectivelor specifice, incluse în programele şcolare. Din această perspectivă, obiectivele concrete sunt definite şi prezentate deseori sub formula de obiective operaţionale.
„Operaţionalizarea obiectivelor” vizează, în mod explicit, deducerea obiectivelor concrete din obiectivele specifice definite în cadrul programelor şcolare în termeni de  competenţe specifice şi de conţinuturi de bază care trebuie dobândite anual, semestrial, pe capitole, module de studiu, unităţi de instruire. Facem această precizare în condiţiile în care, în limitele unui limbaj pedagogic caracterizat prin „imprecizie notorie” (Dictionnaire actuel de l’éducation, 1993, 2005), operaţionalizarea obiectivelor este raportată uneori şi la obiectivele generale şi chiar la scopurile generale ale educaţiei, indivizibile la nivelul dimensiunii lor teleologice, axiologice şi prospective, afirmată la nivel de finalităţi macrostructurale ale sistemului de învăţământ.
Obiectivele concrete/operaţionale  sunt elaborate de fiecare profesor prin acţiunea de operaţionalizare a obiectivelor specifice, definite şi oficializate în programele şcolare, în termeni de:

1. a) competenţe specifice ariei curriculare respective şi disciplinei de învăţământ respective, integrată (intradisciplinar, interdisciplinar etc.) în aria curriculară respectivă, în context pedagogic determinat (treaptă şi an de învăţământ);
2. b) conţinuturi de bază – aflate în concordonaţă cu competenţele vizate – care includ cunoştinţe de bază, declarative (concepte, legi, principii, reguli, formule, personalităţi/literare, istorice etc.; date esenţiale) şi procedurale (deprinderi şi strategii cognitive de rezolvare de probleme şi situaţii-problemă), distribuite pedagogic anual, pe semestre, pe capitole, pe module de studiu, pe unităţi de instruire.

Creativitatea pedagogică a profesorului, angajată la nivel superior (inventiv, inovator) poate fi probată zilnic în activitatea de proiectare curriculară a obiectivelor concrete, construite prin acţiunea de operaţionalizare a obiectivelor specifice capitolului, unităţii de instruire etc. – care pot fi concentrate la nivel de scop general al lecţiei – definite în termeni de performanţe concrete ale elevului, observabile şi evaluabile, pe tot parcursul lecţiei, până la sfârşitul lecţiei, pe baza criteriilor de măsurare cantitativă şi de apreciere calitativă, integrate în structura scopului general şi a obiectivelor concrete ale lecţiei anunţate la începutul lecţiei.
Calitatea obiectivelor concrete/operaţionale, proiectate de profesor la fiecare lecţie, realizabile de elevi în termeni de performanţe concrete, depinde de capacitatea acestora de raportare permanentă la competenţele specifice şi generale care reprezintă dimensiunea psihologică a obiectivelor specifice – aflate la baza programelor şcolare curriculare – şi a obiectivelor generale, aflate la baza construcţiei curriculare a planului de învăţământ.
O astfel de viziune curriculară permite: a) eliminarea tendinţei de fărâmiţare şi de atomizare a materiei prin multiplicarea birocratică a obiectivelor concrete; b) integrarea performanţelor concrete, realizate la fiecare lecţie conform obiectivelor concrete, în sistemul conţinuturilor de bază care trebuie însuşite conform obiectivelor specifice – angajate anual, semestrial, pe capitole etc. – şi generale, angajate pe trepte de învăţământ, care reflectă dimensiunea teleologică superioară a finalităţilor macrostructurale ale sistemului de învăţământ (vezi idealul educaţiei şi scopurile generale ale educaţiei).
Prof. univ. dr. Sorin CRISTEA