Lectura este o activitate de descifrare integrativă a unui text, de înţelegere a textului citit, de examinare şi apreciere a calităţii unui text, o primă treaptă a gândirii şi comunicării. Ca tehnică fundamentală de muncă intelectuală, lectura îndeplineşte funcţii multiple: a) de culturalizare; b) de învăţare propriu-zisă; c) de informare şi documentare. Lectura are o importanţă excepţională în viaţa omului modern, oferindu-i o metodă esenţială de cultivare continuă şi de perfecţionare profesională.
A citi, în sensul efectiv al cuvântului, constituie o activitate personală şi formativă, care implică şi dezvoltă în acelaşi timp o inteligenţă asimilatoare şi o judecată critică. Pe bună dreptate se spune că dacă n-ar exista cartea, ea ar trebui inventată. Din fericire, cartea există în biblioteci, în librării, în casele oamenilor interesaţi de cultură şi civilizaţie, dar, din păcate, nu este citită, nu este răsfoită, este ignorată şi rămâne undeva, prăfuită. Există o anumită dezamăgire legată de felul cum este practicată lectura şi de efectele ei. Mai concret, se constată o adevărată prăpastie care apare la unii elevi între a şti să citeşti şi a şti să explorezi ceea ce citeşti, adică o incapacitate din partea acestora de a extrage maximum de foloase de pe urma lecturării textului scris, slabe deprinderi de a folosi tehnici raţionale şi eficiente de lectură.
Pentru aceasta, am încercat o modestă cercetare, având ca obiectiv investigarea interesului elevilor din ciclul primar, gimnazial şi liceal pentru lectură.
Lotul de subiecţi: – 71 elevi din clasele a III-a şi a IV-a de la Şcoala Mihai Eminescu din Brăila; – 76 elevi din clasele a VI-a şi a VII-a de la Şcoala Mihai Eminescu din Brăila; – 46 elevi din clasele a IX-a şi a XI-a de la Liceul D. P. Perpessicius, viitori învăţători. În total, au fost supuşi testului 193 de elevi.
Proba administrată: Pentru investigarea interesului pentru lectură, am utilizat un număr de 16 itemi incluşi într-un chestionar. Elevii au avut sarcina de a răspunde prin Da sau Nu la anumiţi itemi, iar la alţi itemi să răspundă prin formulări de enunţuri.

1. Îţi place să citeşti? Ce fel de cărţi?
2. Îţi folosesc cărţile citite? La ce îţi folosesc?
3. Cine ţi-a dezvoltat gustul pentru lectură?
4. Ai o bibliotecă acasă?
5. Câte cărţi ai în bibliotecă? (un număr cu aproximaţie);
6. De câte ori pe săptămână îţi faci timp pentru lectură?
7. Există în familia ta persoane care au preocupări pentru lectură? (cine?);
8. Cui îţi place să povesteşti ce ai citit?
9. Câţi ani aveai când ai citit prima lectură?
10. Consideri că lectura este o activitate plictisitoare sau atractivă?
11. Ţi-ar fi mai uşor să citeşti pe internet sau să mergi la bibliotecă?
12. Când ai fost ultima dată la bibliotecă?
13. Care este ultima lectură citită?
14. Enumeră cel puţin 5 titluri de cărţi;
15. Enumeră cel puţin 5 scriitori români;
16. Cum se numeşte biblioteca judeţeană din Brăila?

Iată concluziile testului: la clasele III-IV: 1) – 69 elevi citesc: poveşti, basme, poezii, lecturi de groază, lecturi cu acţine; – 1 elev citeşte Biblia; – 1 elev nu citeşte (spune că nu-i place). 2) – 31 elevi: cărţile folosesc la: compuneri, povestit, expresii, îmbogăţirea vocabularului, să citească mai bine; – 38 elevi nu au capacitatea de a motiva importanţa lecturii pentru ei; – 2 elevi spun că nu le folosesc la nimic. 3) – 28 elevi spun: învăţătorul mi-a dezvoltat gustul pentru lectură – 39,4%; – 17 elevi spun: mama – 23,9%; – 6 elevi spun: cărţile – 8,4%; – 20 elevi spun: alte persoane (tata, bunica, fratele). 4) – 62 elevi au bibliotecă – 87,3%; – 9 elevi nu au bibliotecă – 12,7%. 5) – numărul de cărţi în bibliotecă – între 20 şi 300 cărţi. 6) răspunsuri sincere: – când au timp; – o dată, de două opri pe săptămână; – o dată pe lună; – citesc mai mult seara. 7) – 40 elevi – mama citeşte – 56,3%; – 13 elevi – tata citeşte – 18,3%; – 13 elevi – nimeni – 18,3%; – 5 elevi – bunica – 7,04%. 8) – 43 elevi povestesc mamelor şi bunicilor – 60,5%; – 6 elevi nu povestesc – 8,4%; – 22 elevi povestesc altor persoane – 30,9%. 9) – între 6-8 ani au citit prima lectură. 10) – 65 elevi spun că lectura este atractivă – 91,5%; – 4 elevi spun că lectura este plictisitoare – 5,63%; – 2 elevi spun: depinde de carte – 2,8%. 11) – 52 elevi spun – la bibliotecă – 73,2%; – 19 elevi spun – pe internet – 26,7%. 12) – toţi merg la bibliotecă – alţii mai des, alţii mai rar. 13) – toţi spun că au citit câte o carte. 14) – mai greu le-a fost să scrie titluri de cărţi, dar mult mai repede au scris titluri de lecturi citite. 15) – mai mult de jumătate au scris cel puţin 5 scriitori români, ceilalţi au scris 2-3 nume de scriitori. 16) – 30 elevi au ştiut numele Bibliotecii judeţene; – 41 elevi nu au ştiut.
La clasele VI-VII – 76 elevi: 1) – 74 elevi citesc – 97,3% – poveşti de dragoste, aventuri, lecturi cu acţiune, poliţiste, cărţi pentru adolescenţi, cărţi palpitante, cărţi recomandate de şcoală, Jules Verne, cărţi de groază; – 2 elevi nu citesc. 2) cărţile folosesc la: dezvoltarea vocabularului, lărgirea orizontului cultural, dezvoltarea imaginaţiei, a creativităţii, cultură generală, dezvoltare personală, modele de viaţă, morala desprinsă. Am observat o anumită maturitate în argumentare. 3) – 35 elevi spun: învăţătorii şi profesorii – 46,05%; – 13 elevi spun: singuri – 17%; – 28 elevi spun: alte persoane – 36,8%. 4) – 75 elevi au bibliotecă; – 1 elev nu are o bibliotecă. 5) numărul de cărţi din bibliotecă – între 20-4500 volume.
Existenţa bibliotecilor în familie demonstrează preocupare pentru culturalizarea familiei: 6) – unii copii merg foarte des la bibliotecă şi citesc mai mult seara; – unii spun că merg când pot din cauza volumului mare de teme pentru ziua următoare; – alţii citesc la sfârşit de săptămână. 7) – 59 elevi spun că sunt persoane în familie care citesc cărţi – 77,6%; – 17 elevi spun că nimeni nu citeşte în familie – 22,3%. 8) – 26 elevi citesc mamelor – 36,8%; – 20 elevi citesc prietenilor – 26,3%; – 4 elevi – nimănui; – 26 elevi – altor persoane. 9) între 6-9 ani au citit prima lectură. 10) – 46 elevi spun că lectura este atractivă – 60,5%; – 37 elevi spun că depinde de carte – 35,5%; – 3 elevi spun că lectura nu este atractivă. 11) – 46 elevi – e mai uşor la bibliotecă – 60,5%; – 19 elevi – e mai uşor pe internet – 24,2%. 12) – spun că merg frecvent la bibliotecă: – unii 1-2 ori pe săptămână; – alţii la 2-3 luni o dată. 13) toţi dau exemple de lecturi citite. 14) majoritatea enumeră titluri de cărţi. 15) toţi ştiu cel puţin 5 scriitori români. 16) – 73 elevi ştiu numele bibliotecii; – 3 elevi nu ştiu.
Dovezi de sinceritate: – 2 elevi spun – nu-mi place să citesc; – 1 elev – îmi place să citesc, dar nu mereu am plăcerea s-o fac; – 1 elev – uneori nu mă pot desprinde de ceea ce încep să citesc; – 1 elev – nu merg des la bibliotecă, dar când ajung acolo stau 3-4 ore.
La clasele IX-XI – 46 elevi, viitori învăţători: 1) 46 elevi citesc: romane de dragoste, aventură, comedie, teatru, romane poliţiste, romane de acţiune. 2) Citesc pentru: – capacitatea de comunicare; – îmbogăţirea vocabularului; – modul de exprimare; – dezvoltarea capacităţilor intelectuale; – dezvoltarea limbajului. 3) – 18 elevi spun: învăţătorul mi-a dezvoltat gustul pentru lectură – 39,1%; – 18 elevi spun: profesorul – 39,1%; – 6 elevi spun: singuri – 13%. 4) – 41 elevi au bibliotecă – 89,1%; – 5 elevi nu au – 10,8%. 5) au biblioteci modeste – între 10-150 volume. 6) merg la bibliotecă periodic, numai atunci când li se cere şi au timp. 7) – 16 elevi spun că nimeni nu citeşte în casă – 34,7%; – 18 elevi spun că mama citeşte – 39,1%; – 8 elevi spun – alte persoane – 17,3%. 8) – 14 elevi spun că povestesc prietenilor – 30,4%; – 10 elevi povestesc mamelor – 21,75; – 6 elevi nu povestesc altor persoane – 135. 9) au citit prima carte între 7-9 ani. 10) – 26 elevi – lectura este atractivă – 56,5%, – 20 elevi – depinde de carte – 43,4%. 11) – 26 elevi – mai uşor să mergi la bibliotecă – 56,5%; – 15 elevi – mai uşor pe internet – 32,6%. 12) aproape toţi merg săptămânal sau la două săptămâni la bibliotecă deoarece au de citit la limba română. 13) toţi au scris titlul lecturii citite. 14) toţi enumeră titluri de cărţi; 15) toţi enumeră scriitori români; 16) toţi ştiu numele Bibliotecii judeţene.
Concluzii finale: Aflându-se într-un procent de 97,9% numărul celor care citesc, şcoala Mihai Eminescu se poate mândri cu elevii săi. Doar 10 elevi din 147 nu au o bibliotecă, iar faptul că în familie se citeşte demonstrează că există preocupare pentru lectură.
Privind genul de lecturi citite, acesta este diferit de la un ciclu de învăţământ la altul. Dacă cei mai mici povestesc mamelor ceea ce au citit, iar cei mari povestesc prietenilor, acest lucru se explică prin psihologia vârstelor. Cei din învăţământul primar încă mai sunt dependenţi de mame, mai apropiaţi, stau mai mult cu mamele, îşi fac temele împreună cu mamele. Ceilalţi, la vârsta preadolescenţei, s-au desprins puţin de părinţi, găsindu-şi aprecierea, înţelegerea şi afecţiunea în cadrul grupului din care fac parte. De aceea, ceea ce citesc povestec prietenilor.
Faptul că aproximativ 25% din elevi folosesc internetul nu trebuie să ne îngrijoreze deoarece el constituie o alternativă modernă de informare; unii explicând că apelează la internet numai atunci când nu găsesc ceva anume la bibliotecă. Consider că această atitudine este un act de normalitate.
La cele două clase de liceu am putut constata o mai mare preocupare pentru lectură, pentru procurarea unei cărţi mai bune potrivit vârstei. Argumentele lor privind importanţa lecturii sunt mai inteligent formulate, mai elevate. Procentul celor din familie care nu citesc este de 34,7%, ceea ce este foarte trist, dar se explică prin faptul că unii elevi provin din mediul sătesc, iar acolo părinţii n-au timp de lectură.
Elevii de liceu, viitori învăţători, folosesc biblioteca pentru lectură într-un procent de 56,5%, iar 32,6% folosesc internetul.
Analizând cu atenţie răspunsurile la ultimele 7 întrebări, pot trage concluzia că aceşti elevi sunt deosebit de serioşi şi demonstrează un mare interes pentru lectură. Într-un procent de 39,1%, recunosc că le-a dezvoltat gustul pentru lectură învăţătorul, iar 39,1% profesorul, această recunoaştere fiind o expresie a aprecierii de care trebuie să ne bucurăm.
Apetitul pentru lectură, deprinderea de a merge cât mai des la bibliotecă spre informare se formează în timp şi în contextul în care se poate vorbi de o cultură a lecturii. Din păcate, astăzi sunt tot mai multe semne de diminuare a apetitului pentru citit în rândul copiilor şi adolescenţilor, ceea ce trezeşte o tulburătoare dezamăgire şi nelinişte în rândul profesorilor şi părinţilor.
Prof. Neculai CIUPERCĂ
Şcoala Gimnazială Mihai Eminescu, Brăila