Structura de bază a acţiunii de evaluare corespunde funcţiilor generale ale acţiunii de evaluare. Avem în vedere, în mod special, structura de bază a acţiunii de evaluare a oricărei activităţi de instruire (lecţie etc.), organizată în cadrul procesului de învăţământ, determinată de funcţiile principale ale evaluării pedagogice: funcţia de informare pedagogică – funcţia de diagnoză pedagogică – funcţia de prognoză pedagogică.
În analiza structurii de bază a acţiunii de evaluare sunt semnificative cerinţele axiomatice ale paradigmei curriculumului. Acestea evidenţiază necesitatea evaluării oricărei activităţi pedagogice în raport de obiectivele propuse (generale, specifice, concrete), valorificate permanent în perspectiva reglării-autoreglării activităţii evaluate (educaţia/instruirea etc.).
Structura de bază a acţiunii de evaluare este determinată de funcţia centrală a acţiunii de evaluare pedagogică angajată valoric în verificarea gradului de realizare a obiectivelor activităţii de instruire. Implică trei operaţii subordonate acţiunii de evaluare, aflate în raporturi de interdependenţă: a) măsurarea rezultatelor obţinute, bazată pe tehnici sau probe precise; b) diagnoza bazată pe aprecierea calitativă a rezultatelor obţinute, măsurate anterior; c) prognoza, bazată pe diagnoza realizată anterior, exprimată în termeni de decizie (nonformală, formală; parţială, finală) care anticipează reglarea-autoreglarea permanentă a activităţii evaluate.
Aceste trei operaţii necesare în realizarea oricărei acţiuni de evaluare sunt determinate pedagogic de cele trei funcţii principale ale evaluării.
1) Operaţia de măsurare a rezultatelor obţinute la un anumit moment dat de obiectul evaluat (elev, clasă de elevi, profesor, lecţie, metodologie didactică, programă şcolară, manual şcolar etc.) este determinată pedagogic de funcţia de informare, realizată în perspectiva paradigmei curriculumului. Avem în vedere faptul că orice activitate de instruire este proiectată curricular pe baza unor obiective care includ în structura lor de funcţionare criteriile de evaluare care permit observarea şi măsurarea rezultatelor obţinute în timp, gradualizate între standarde minime – medii – maxime.
2) Operaţia de apreciere a rezultatelor măsurate este determinată de funcţia de diagnoză. Vizează realizarea unei judecăţi valorice asupra informaţiei despre obiectul evaluat, obţinută prin măsurare. Implică interpretarea rezultatelor măsurate, evaluate doar cantitativ, pe baza unor criterii valorice specific pedagogice, prin care este realizată evaluarea calitativă în termeni de: a) eficacitate – prin raportare la obiectivele propuse de proiectant, care angajează responsabilitatea acestuia, pedagogică şi socială; b) eficienţa – prin raportare la resursele pedagogice (informaţionale, umane, didactico-materiale) existente şi valorificate la un anumit nivel; c) progres/regres înregistrat – prin raportare la rezultatele obţinute anterior, necesare pentru a sesiza tendinţa de evoluţie sau de involuţie a obiectului evaluat (elev, lecţie etc.); d) consistenţă – prin raportare la conţinuturile predate de profesor, însuşite de elev/clasa de elevi etc.; e) coerenţă – prin raportare la metodologia utilizată, în concordanţă cu obiectivele proiectate şi conţinuturile predate, însuşite, interiorizate şi aplicate în context deschis.
3) Operaţia de decizie este determinată de funcţia de prognoză care vizează anticiparea direcţiei de evoluţie pedagogică a obiectului evaluat anterior (prin diagnoză, valorificată la nivel de apreciere calitativă). Această operaţie poate fi realizată parţial şi final, nonformal şi formal, în raport de context. În orice context trebuie să aibă valoare de prognoză pedagogică pozitivă, care anticipează depăşirea situaţiei existente prin măsuri adecvate angajate în perfecţionarea, ameliorarea, corectarea, ajustarea structurală sau chiar restructurarea activităţii evaluate sau a obiectului evaluat (elev, clasă de elevi, lecţie etc.).
Prof. univ. dr. Sorin Cristea