Raporturile dintre strategiile – metodele – procedeele – mijloacele de evaluare şi strategiile – metodele – procedeele – mijloacele de instruire pot fi reconsiderate din perspectiva paradigmei curriculumului. Astfel, în măsura în care paradigma curriculumului impune abordarea oricărei activităţi de instruire la nivelul interdependenţei dintre acţiunile de predare-învăţare-evaluare, strategiile – metodele – procedeele – mijloacele de instruire pot fi valorificate, în mod implicit şi explicit, şi ca potenţiale strategii – metode – procedee – mijloace de evaluare.
Teoria evaluării, construită intradisciplinar ca subteorie a teoriei generale a instruirii, a promovat o metodologie specifică în cadrul căreia a promovat un set de strategii – metode – procedee – mijloace proprii, raportate exclusiv la acţiunea de evaluare. La nivelul strategiilor, a avansat un model de clasificare bazat pe două criterii complementare: a) momentul temporal în care acţiunea de evaluare este integrată în structura activităţii de instruire, pe tot parcursul procesului de învăţământ (lecţiei, capitolului; semestrului, anului, treptei de învăţământ); b) funcţia specifică îndeplinită. În raport de aceste două criterii complementare sunt fixate, definite şi analizate strategiile de evaluare: a) iniţială/diagnostică şi predictivă; b) continuă/formativă; c) finală/sumativă, cumulativă.
Teoria generală a instruirii/didactica generală abordează problematica strategiei la nivelul tehnologiei procesului de învăţământ. O defineşte ca acţiune eficientă, angajată pe termen scurt, dar mai ales mediu şi lung, care integrează în structura sa, de funcţionare pedagogică, un ansamblu de metode, forme de organizare, stiluri (manageriale, de predare-învăţare-evaluare, cognitive, atitudinale), asamblate, într-o combinaţie specifică, în jurul unei metode de bază. Nu avansează o clasificare coerentă pe măsura celei propuse de teoria evaluării. Dar permite identificarea unor modele care au în vedere: a) obiectivele specifice activităţii de instruire, definite
în termeni psihologici, în raport de care pot fi proiectate strategii de formare-dezvoltare a competenţei de cunoaştere-înţelegere, aplicare a cunoştinţelor (pentru rezolvarea de probleme); analiză; sinteză (a problemelor rezolvate); rezolvare creativă a situaţiilor-problemă (strategia problematizării); b) experienţa de învăţare valorificată la nivel de strategie a instruirii prin expunere, conversaţie euristică, dezbatere, descoperire (învăţare prin observaţie, experiment, modelare); algoritmizare, problematizare, programare specială (învăţare asistată de calculator), cooperare (învăţare interactivă, în grup) etc.
Abordarea instruirii din perspectivă globală, proprie paradigmei curriculumului, susţine integrarea strategiilor de evaluare în structura de funcţionare a oricărei strategii de instruire. De exemplu, la nivelul lecţiei mixte, bazate pe strategia combinării optime a acţiunilor de predare-învăţare-evaluare, strategiile de evaluare, subordonate scopului general şi obiectivelor concrete ale activităţii, sunt integrate funcţional, din punct de vedere pedagogic:

1. a) la începutul activităţii (strategia evaluării iniţiale/diagnostice şi predictive), pentru verificarea rezultatelor lecţiei anterioare, la scară socială (cât mai mulţi elevi) şi în timp intensiv (10-15 minute), utilizând resursele docimologice ale unor metode didactice orale (conversaţia, expunerea), aplicate frontal şi scrise (lucrările scrise) şi practice (lucrările practice, studiul de caz), aplicate pe microgrupe şi individual;
2. b) pe tot parcursul activităţii (strategia evaluării continue/formative), pentru stimularea învăţării în clasă, utilizând resursele docimologice ale unor metode bazate pe descoperire (prin reactualizarea şi valorificarea ideilor-ancoră), pe investigaţie (prin observare, experiment), pe proiect, pe lectură dirijată, pe analiză de text, realizate în timp extensiv (30-35 de minute);
3. c) la sfârşitul activităţii (strategia evaluării finale/sumative, cumulative), utilizând resursele docimologice ale unor metode bazate pe expunere, demonstraţie, analiza produselor, portofoliu etc., realizate în timp intensiv, foarte scurt.

 Prof. univ. dr. Sorin CRISTEA