Nu ştiu alţii cum sunt, dar eu când îmi aduc aminte de perioada în care luam loc în băncile de lemn, fixate în podea, când începeam orele cu intonarea imnului, când tovarăşa învăţătoare, apoi tovarăşele profesoare şi tovarăşii profesori ne explicau înţelesurile ascunse ale realităţii, mă simt profund afectat. Dar cel mai important lucru este că, datorită dedicaţiei cu care aceştia îşi făceau datoria, afectarea a indus infectarea cu microbul respectului faţă de educaţie. Am încercat aplicarea a fel de fel de tratamente, însă acestea nu au făcut decât să favorizeze incubarea şi mai profundă a acestui microb.

Prof. Gabriel VRÎNCEANU,  Colegiul Naţional Iulia Haşdeu, Bucureşti