Dacă am încerca să citim printre litere cuvântul „şcoală”, i-am descoperi rădăcini mult mai profunde decât semnificaţia simplei instituţii în care elevii merg pentru a acumula noi cunoştinţe. Şcoala se identifică înainte de toate cu educaţia, cu comunicarea, colaborarea, dorinţa de a forma noi deprinderi, de a deveni o entitate de sine stătătoare, care să se poată integra cu succes societăţii moderne. Şcoala reprezintă transformare, dezvoltare, progres.
Însă câteva întrebări dezbătute tot mai des de mulţi dintre noi au tendinţa de a pune în discuţie aceste afirmaţii: Este şcoala zilelor noastre cu adevărat eficientă? Formează ea caractere solide care să asigure un real progres al societăţii actuale? Există o relaţie între cu­noş­tinţele învăţate în şcoală şi gradul lor de aplicabilitate în viaţa de zi cu zi? Ce s-ar putea face într-un viitor apropiat pentru a spori efica­ci­tatea şi dura­bilitatea cunoştinţelor acumulate? Eu consider că soluţia acestor probleme se regăseşte în schim­barea mentalităţii câtorva gene­raţii. Eficacitatea şcolii de mai târziu va trebui să se concretizeze în îmbinarea armo­nioasă dintre metodele de predare tradiţionale, cele specifice elevului dirijat în totalitate de către profesor cu cele interactive, moderne, bazate pe co­mu­nicare, colaborare, dezba­tere, muncă în echipă, com­pe­tiţie, accep­tare, determinare, liber­tatea de a alege, curajul de a exprima liber opinii, puncte de vedere. Chiar dacă metodele tradiţionale, printr-o oarecare rigiditate, prezintă anumite avantaje, precum sistematizarea efici­entă a cunoştinţelor, cheltuieli mai reduse, dozarea corectă a timpului sau rezultate dovedite de-a lungul timpului, ele trebuie însă să se limiteze în a constitui doar o bază în vederea acumulării noilor cunoştinţe.
Metodele interactive cu toate aspectele pe care le presupun reprezintă un factor cu rol major în lărgirea orizontului elevilor, deter­minând o motivare sporită a dorinţei de a învăţa şi, prin ur­mare, o dezvoltare a societăţii. În egală măsură, folosirea unor tehnologii moderne precum internetul, PowerPointul, flip-chartul va da frâu liber ima­ginaţiei şi acumu­lării de informaţii noi şi inedite.
Consumul excesiv de spaţiu şi timp, folosirea unor materiale diverse sau incapacitatea de a te adapta întotdeauna nivelului cla­sei pot constitui adesea minu­suri ale metodelor interac­tive, acestea trebuind să fie totuşi folosite în funcţie de posibilităţile intelec­tuale ale clasei. În egală măsură profesorul trebuie să aibă rolul de manager al clasei, să stimuleze relaţiile constructive între elevi, să încu­rajeze comuni­carea şi colaborarea la nivel de clasă, având astfel ca rezultat integrarea tuturor co­piilor în colectiv, cât şi dezvoltarea capacităţii de decizie şi de iniţiativă. Cred că această problemă, a copiilor timizi sau marginalizaţi, trebuie să constituie un real interes pentru noi toţi, deoarece odată cu trecerea timpului numărul acestor copii creşte, atingând o cotă îngrijo­rătoare. Una dintre priorităţile şcolii moderne ar fi să găsească metode care să ducă la reducerea acestor cazuri, care să stimuleze integrarea copiilor în colectivul clasei şi mai târziu în societate. Se impune astfel nevoia tot mai acută a psihologilor, care ar trebui să fie prezenţi în fiecare şcoală pentru a preveni unele compor­tamente deviante.
Trebuie să recunoaştem însă că în prezent cele mai multe probleme ale copiilor îşi au rădăcinile tocmai în mediul din care provin, un mediu care de multe ori determină numeroasele comportamente inadecvate ale elevilor (margi­na­lizare, timiditate, lipsa integrării în colectiv, absenteism, violenţă etc.). O metodă de creştere a eficacităţii şcolii ar trebui să stimuleze o relaţie cât mai strânsă între părinţi şi profesori, întâlniri cât mai dese între părinţi şi cadrele didactice, şedinţe cu părinţii, implicarea activă a părinţilor în diverse activităţi, o comunicare mult mai eficientă între părinţi şi copii etc. Prin urmare, consider că învăţarea eficientă cere dăruire şi efort, interes şi conştiinciozitate, dorinţă de cunoaştere şi de autodepăşire, toate acestea regăsindu-se în îmbinarea conştientă a meto­delor de predare clasice cu cele interactive.
Prof. drd. Raluca COVACI,
Şcoala Gimnazială Anghel Saligny, Banloc, Şcoala Gimnazială Livezile