Lumea şcolii – de la mic, la mare – s‑a aşezat în această perioadă în bănci şi „a dat lucrare“. Imaginea este clasică şi simbolică, ilustrând verificare individuală – ştiinţa de carte a fiecăruia pentru sine la un moment dat, verificare la nivel de promoţie – cunoaşterea cumulată şi valorificabilă, ca şi verificare la scara sistemului – testarea reformei în sine. Au fost evaluare naţională cu rol de control la clasa a II‑a, simulare cu rol de pregătire a unor evaluări care vor veni la clasele a VIII‑a, a XI‑a şi a XII‑a şi evaluare de‑adevăratelea pentru cadre didactice la început de drum profesional. Este de remarcat cuprinderea unei părţi însemnate a scării devenirii în spaţiul educaţional: de la ciclul primar abia ajuns la mijlocul lui, la sfârşitul gimnaziului, la ultima parte a liceului, până la clarificarea pornirii în carieră. Elementul comun l‑a dat forma de verificare – cu mijloacele de bază ale şcolii dintotdeauna şi de oriunde, adică răspunsuri pe baza a ceva transmis, preluat, învăţat şi rezultate stabilite conform unor criterii care să obiectiveze ceea ce s‑a transmis, s‑a preluat, s‑a învăţat. Este acesta un semn încurajator că încă nu e totul pierdut, că, dincolo de inovaţii şi afirmări, circulaţia învăţăturii rămâne fundamentală. Şcoala – oameni şi sistem – încă are „domiciliul stabil“ chiar în şcoală.
Testare la zi (pentru viitor), cu subiect ca în trecut
Între 10 aprilie şi 11 mai 2017 se desfăşoară obişnuitele evaluări naţionale la sfârşitul claselor a II‑a, a IV‑a şi a VI‑a; este al patrulea an de când se aplică. O noutate a apărut în ordinea desfăşurării. Primii au fost evaluaţi, de data aceasta, elevii din clasa a II‑a. Pe 10 aprilie, au susţinut proba scrisă la limba română şi, unde a fost cazul, la limba maternă. A doua zi, au avut proba de citire, de asemenea, la limba romană (limba maternă). Pe 12 aprilie a urmat matematica. Pentru minorităţi naţionale, în 13 aprilie 2017, a existat şi o probă combinată, de scris şi citit, la limba română. Fiecare probă scrisă a durat câte 30 de minute – durata teoretică, pentru că practic distanţa a fost mare între ritmul de lucru (şi de pornire la lucru) cu care sunt învăţaţi elevii în mod curent şi cerinţele unei evaluări serioase. În contextul discuţiei despre testarea reformei, este de observat că dintre subiecte, câte unul, cum a fost, de exemplu, la limba română, a lăsat impresia că vine din alte vremuri, din moment ce avea drept cerinţă scrierea unui bilet către un coleg care a lipsit de la şcoală şi nu a avut cum să se informeze asupra plecării într‑o excursie cu clasa. Cine‑şi închipuie că informaţiile curente circulă între puştii de azi prin bilete probabil că nu a depăşit în propria informare nivelul subiectelor rămase până acum câţiva ani prin manuale şi pe la examene în care cereau scrierea unei cărţi poştale. Tot referitor la rolul unor astfel de evaluări nu numai asupra şcolarilor, ci şi asupra stării reformei sistemului educaţional, se cuvine repetată întrebarea asupra rostului unor asemenea evaluări, în condiţiile în care ele se aplică de câţiva ani, iar scopul cu care sunt date este tocmai acela de a urmări evoluţii, de a face comparaţii. Informaţiile de acest fel la nivel de sistem lipsesc sau, în orice caz, nu circulă. Or, elevii care au susţinut în timp evaluările în discuţie ajung acum să le reia la niveluri superioare. Cei din clasa a IV‑a vor susţine evaluarea naţională în 3 mai (limba română), 4 mai (matematica) şi eventual 5 mai (limba maternă). La clasa a VI‑a, evaluarea naţională va fi în 10 mai (limbă şi comunicare, probă formată din limba şi literatura română şi limba modernă) şi în 11 mai (matematică şi ştiinţe, cu matematică, fizică, biologie). Pentru un viitor ceva mai îndepărtat (la anul?) se vorbeşte despre renunţarea la evaluarea de la clasa a II‑a. Judecând după agitaţia pe care o provoacă evaluările (în special, „ca să iasă totul bine, să n‑avem probleme“) şi după starea incipientă în formare a elevilor evaluaţi, solicitarea căreia ei sunt supuşi se justifică într‑adevăr greu. Ca ocazie de verificare în condiţii diferite de cele pe care şcoala de fiecare zi le prilejuieşte, aceste evaluări sunt bine‑venite.
Linia subţire dintre simulare şi simulacru
Evaluări susţinute acum cu atenţia îndreptată spre perspectivă au fost şi cele în vederea evaluării naţionale, pentru elevii claselor a VIII‑a, şi a bacalaureatului, pentru elevii din ultima clasă de liceu, precum şi pentru cei din clasa a XI‑a. La ceva timp după desfăşurarea probelor, în atenţia publică au fost aduse rezultatele. Senzaţia percepută a fost aceea a unui succes general – ponderi superioare ale promovării, ale mediilor bune (sau, într‑un caz izolat, pe aproape) faţă de simulările din aceeaşi perioadă şi de la aceleaşi clase ale anului trecut. La simularea de la clasa a VIII‑a, s‑a comunicat un veritabil triumf – 51,47 la sută dintre elevii prezenţi au obţinut medii mai mari sau egale cu 5, faţă de 30,58 la sută, anul trecut. În Bucureşti şi în judeţele Cluj şi Brăila, promovarea a fost peste 60%. La simularea bacalaureatului de la clasa a XII‑a, promovarea (medii de 6 şi peste 6) s‑a menţinut, practic, la nivelul anului trecut pe vremea aceasta – 38,23 la sută, faţă de 38,39% la sută. Promovarea părţii de bacalaureat posibile la clasa a XI‑a a înregistrat o creştere de aproape patru procente faţă de 2016 – 29,85 la sută, 25,76 la sută. Compararea rezultatelor unei simulări cu rezultatele unei alte simulări, şi nu cu rezultatele unui bacalaureatului real, poate îndemna uşor la considerarea actualei simulări drept simulacru. De interes de la un an la altul ar fi fost compararea rezultatelor celor care au susţinut simulare acum un an în calitate de elevi în clasa a XI‑a şi acum, ca elevi în clasa a XII‑a. Comparând rezultatele de etapă cu nişte rezultate finale, s‑ar putea vedea nivelul la zi şi distanţa rămasă până la un reper, cu atât mai mult cu cât Ministerul Educaţiei Naţionale recomandă simularea ca „mecanism reglator, în sensul identificării de către elevi, profesori şi părinţi a nivelului real de pregătire atins până la momentul susţinerii testelor pentru ca, mai apoi, să se poată stabili planuri remediale adecvate. Mai precis, rezultatele trebuie analizate la nivelul fiecărei unităţi de învăţământ, prin discuţii individuale cu elevii şi şedinţe cu părinţii, precum şi la nivelul consiliului profesoral, în vederea adoptării unor măsuri care să genereze optimizarea performanţelor şcolare“.
Examen cu noutăţi şi aparente facilităţi
Încă în derulare este examenul naţional de definitivare în învăţământ, a cărui probă scrisă a avut loc, iar primele rezultate sunt aşteptate pe 25 aprilie. Vor urma fireştile contestaţii, apoi anunţarea rezultatelor finale pe 30 aprilie şi transmiterea la nivel central a tabelelor nominale cu candidaţii admişi şi validarea rezultatelor prin ordin al ministrului, până la 22 mai. Definitivatul 2016, la care au îndeplinit condiţiile prevăzute de legislaţie pentru participare 6.417 candidaţi, a adus câteva noutăţi. Una este momentul desfăşurării – în cursul anului şcolar, nu în toiul verii, mutarea fiind bună de apreciat, mai ales în condiţiile vacanţei extinse din această perioadă. Tot nouă este şi evaluarea nivelului de competenţă didactică, inclusiv printr‑un portofoliu profesional care cuprinde curriculum vitae, autoevaluarea activităţii/experienţei câştigate pe parcursul semestrului, raport de progres şcolar, minimum zece proiecte didactice, catalogul profesorului şi resursele didactice adaptate nivelului clasei, evaluarea propriului portofoliu şi scrisoare de intenţie asupra motivaţiei participării la examenul de definitivat, obiectivelor şi aşteptărilor în formarea personală ca profesor, propuneri de ameliorare. Examenul a fost organizat la 90 de discipline. S‑a dat o probă scrisă, cu itemi din domeniul disciplinei de specialitate şi al metodicii predării/didacticii acesteia. Subiectele, ca primă impresie, au fost accesibile, amintind chiar de nivelul bacalaureatului, prin cerinţe de felul „motivaţi utilizarea virgulei“ sau menţionarea unor forme de relief.
În ansamblu, şcoala se vede că‑şi pregăteşte viitorul cu precauţie. În perspectiva unei existenţe socio‑profesionale tot mai solicitante, pregătirile arată mai degrabă grijă pentru frecvent invocata evitare a suprasolicitării.
F.IONESCU