Interviu cu prof. Mihai Obreja, directorul Colegiului Naţional Petru Rareş, din Piatra Neamţ
Stimate domnule director, din 2003, conduceţi Colegiul Naţional Petru Rareş. Despre dvs. se spune că sunteţi un perfecţionist al cărui motto e „~ntotdeauna este loc de mai bine”. Este adevărat?
Perfecţionist, cred, este un pic cam mult, chiar dacă aceasta ar fi percepţia publică, şi nu ar fi prea bine. Perfecţioniştii sunt uşor condamnaţi la încremenire în proiect. Întotdeauna este loc de mai bine, asta îmi spun mereu, în condiţiile în care se pare că sistemul de educaţie este, în raport cu celelalte subsisteme sociale, mai rigid, mai puţin deschis la schimbare. În această situaţie, preocuparea noastră, conducere administrativă, profesori, elevi şi părinţi deopotrivă, este pentru lucrul bine făcut, pentru valoare adăugată, încât să putem rezista nu atât în competiţia locală, judeţeană, cât mai ales în cea naţională şi, de ce nu, în cea internaţională.
Care este secretul renumelui de care se bucură astăzi CN Petru Rareş, din Piatra Neamţ? Este această şcoală nemţeană un brand real al valorii în Educaţie?
Colegiul Naţional Petru Rareş este, credem noi, o şcoală care cu adevărat şi-a construit un renume, lucru care ne bucură, ne stimulează, dar ne şi responsabilizează. Există, oare, un secret al renumelui, al popularităţii? Greu de dat un răspuns care să reziste într-un demers raţional, argumentativ. Dar sigur există ceva care face ca astfel de unităţi şcolare să treacă prin timp, să dăinuiască, să devină, fără teama de a greşi, adevărate centre de excelenţă, de cultură ale învăţământului românesc. Şcoala noastră, dintot­deauna, a atras ca un magnet pe cei mai buni elevi, cei mai buni profesori, a dat şi dă absolvenţi care se bucură de apreciere în mediile universitare sau în cele socio-profesionale. Dacă am admite totuşi existenţa unui secret al renumelui, acesta ţine de tradiţie, de istoria de 145 de ani de existenţă a şcolii noastre, dar poate cel mai mult de faptul că rareşiştii, elevi şi părinţi ai acestora, profesori, absolvenţi, fie şi directori, şi-au dorit să fie cei mai buni. Cred că suntem cu adevărat un brand real al valorii în educaţie. Şi nu suntem singurii. Într-un clasament informal, pe baza a patru indicatori, rezultate la evaluare naţională, la bacalaureat, olimpiade şcolare şi admitere în clasa a IX-a, ne-am plasat în mod constant în primele 60 de licee din cele peste 1.500 existente în România. Dacă majoritatea şcolilor ar fi ca acestea, ce s-ar întâmpla cu toate demersurile privind reforma în educaţie?
Cât de veche este această frumoasă instituţie de învăţământ românesc? Care este povestea Colegiului Naţional Petru Rareş?
Povestea Colegiului Naţional Petru Rareş începe la 27 noiem­brie 1869 când, urmare a Ordinului nr. 13797, din 8 noiembrie, al Ministerului Învăţământului, prin care au fost numiţi profesori Calistrat Hogaş şi Ion Negre, se deschid cursurile gimnaziului clasic al Comunei Piatra. După 8 ani de existenţă, gimnaziul clasic se transformă în gimnaziu real, trecând în întreţinerea statului. În 1887 începe construirea unui local propriu, pe locul fostei Curţi Domneşti a lui Ştefan cel Mare, inaugurarea noului local având loc pe 8 noiembrie 1892. Un moment deosebit în istoria acestei şcoli are loc în 1983, când Ministerul Cultelor şi Instrucţiunii acordă gimnaziului denumirea de Petru Rareş, denumire pe care o poartă şi astăzi. Din 1897, 1 septembrie, gimnaziul real se transformă în liceu real, iar de la 1 septembrie 1898, potrivit Legii Spiru Haret, Liceul Petru Rareş devine liceu de 8 ani, cu secţiile modernă şi reală. Între anii 1902-1903, profesorii liceului, împreună cu alţi intelectuali din oraş, înfiinţează Ateneul Cultural Vasile Conta. Anul 1919 avea să devină important pentru istoria şcolii şi a oraşului, atunci înfiinţându-se la „Petru Rareş” Asociaţia Sportivă Ceahlăul Piatra Neamţ, asociaţie care funcţionează şi astăzi. Prezenţa manifestă a şcolii noastre în viaţa culturală a urbei este marcată în 1920 de înfiinţarea Muzeului Regional Cozla, cu sediul în clădirea liceului, muzeu care funcţionează şi în prezent în cadrul Complexului Muzeal Neamţ. Trecând cu bine anii războiului, unii dintre profesori şi absolvenţi plătind cu viaţa pentru împlinirea idealurilor naţionale, Liceul Petru Rareş a rezistat tuturor încercărilor din anii de după război, o rezistenţă prin cultură, ceea ce a făcut ca la aniversarea a 100 de ani, la 27 noiembrie 1969, să intre în percepţia publică ca liceu real, de matematică-fizică, de altfel printre puţinele din ţară care au rămas licee teoretice, în mijlocul unei campanii de transformare a liceelor teoretice în licee industriale. Din anul 1987 se reînfiinţează gimnaziul, care funcţionează de atunci fără întrerupere. După 1989 funcţionăm ca liceu – filiera teoretică, cu profilul real şi cel umanist, fiind reprezentate toate specializările. Prin ordin al ministrului educaţiei, la 27 noiembrie 2000, după 131 de ani de existenţă, Liceul Petru Rareş devine Colegiul Naţional Petru Rareş. Ulterior, într-un entuziasm general, multe licee devin colegii, încât şi astăzi noi, cei din „Rareş”, ne întrebăm: De ce? Care este raţiunea?
Care sunt rezultatele şi performanţele care vă recomandă ca liceu de elită? Care este, în opinia dvs. de director şi cadru didactic, formula calităţii în Educaţie, aşa cum se vede din perspectiva CN Petru Rareş?
De regulă, când vorbim de rezultate şi performanţe, primul gând se duce spre examenele finale şi olimpiade, admiterea în actuala formă fiind parţial străină de liceu. Faptul că promovabilitatea la examenul de bacalaureat a fost dintotdeauna la noi între 98 şi 100%, sau la evaluare naţională de 100% de fiecare dată, sau că asigurăm aproximativ 60% din componenţa loturilor care reprezintă judeţul la naţională ne-ar recomanda ca liceu de elită. Dar nu este suficient. Noi credem că, dincolo de statistici, care într-adevăr ne avantajează, importantă este misiunea acestei şcoli, valorile şi principiile, fie ele şi europene, pe care le promovează, asigurarea unui învăţământ individualizat, pentru fiecare, dezvoltarea şi promovarea de proiecte şi programe şcolare şi extraşcolare locale, naţionale, europene. O şcoală trăieşte cu adevărat, este vie atunci când se vorbeşte despre ea în spaţiul public, chiar dacă nu întotdeauna în termeni laudativi. Ne bucură faptul că la fiecare început de an şcolar primim scrisori de mulţumire de la universităţile din ţară, dar şi de la unele din străinătate, prin care se remarcă pregătirea deosebită a absolvenţilor noştri sau faptul că unii dintre ei se întorc în şcoală cu diferite prilejuri şi le împărtăşesc elevilor din seriile curente bucuria şi mândria de a fi absolvit Colegiul Naţional Petru Rareş. Formula calităţii nu stă numai în standarde şi proceduri, cum vor să ne convingă specialiştii în domeniu, controlorii, cum îi numesc eu. Există, vreau să cred, un mix al calităţii în educaţie, în care trebuie să se regăsească în egală măsură profesionalismul, imaginaţia, autoexigenţa, credinţa în valorile autentice ale educaţiei, omenia, respectul faţă de semeni, elevi, profesori, părinţi, colaboratori. Credinţa în valorile naţionale. Credinţa în ceea ce eu numesc tot timpul lucrul bine făcut.
CN Petru Rareş este o pepinieră de olimpici. Vorbiţi-mi despre aceşti tineri, despre corpul profesoral care îi pregăteşte, despre drumul acestora din momentul în care absolvă acest colegiu?
Am folosit şi eu uneori expresia, uşor metaforică, pepinieră de olimpici. Cred că unitatea noastră reprezintă în mod real un centru de pregătire a olimpicilor, cel puţin la nivel de localitate sau judeţ, de când există olimpiade. Înainte de 1990, la Colegiul Naţional Petru Rareş se organiza pregătirea loturilor olimpice de la matematică şi fizică. La noi a funcţionat fie într-un cadru formal-instituţional, uneori informal, Centrul Judeţean de Excelenţă, focalizat în mod special pe identificarea elevilor capabili de performanţe şcolare superioare, viitori olimpici. Pregătirea pentru marea performanţă, în viziunea noastră, nu trebuie să afecteze pregătirea celor mulţi. Ne mândrim cu olimpicii naţionali şi internaţionali, dar şi cu cei 400-500 de elevi dintr-un efectiv de 860 de elevi care participă la fazele locale şi judeţene ale olimpiadelor şcolare. Nu toţi olimpicii pot fi ca Daniel Tătaru, multiplu medaliat cu aur la Olimpiada Internaţională de Matematică în 1986, la Helsinki, fiind apreciat ca cel mai bun tânăr matematician din lume, pentru ca astăzi să fie printre primii patru-cinci matematicieni ai lumii. Aici reţeta este simplă: aptitudini, talent, capacitate de efort prelungit, gândire atipică, divergentă, disponi­bilitate la efort, studiu fără măsură şi pentru elevi, şi pentru profesori. De rezultatele lor se bucură alţii, noi de la distanţă, cel puţin pentru faptul că „Rareşul” rămâne pentru ei reper consistent al devenirii.
Cât de variată este oferta de studii din Colegiul dvs.? După ce criteriu se ghidează CN Petru Rareş în stabilirea ofertei de studii?
De 15 ani identitatea noastră este clară: filieră teoretică, cu profilul real şi cel umanist, cu toate cele patru specializări. Răspundem astfel aşteptărilor absolvenţilor din urbea noastră, dar şi din alte localităţi. Mai în glumă, mai în serios, suntem percepuţi ca fiind, metaforic vorbind, fabrica de studenţi. De câţiva ani, elevii şi părinţii au un rol deosebit în alegerea disciplinelor opţionale. Din cele 180 de propuneri ale catedrelor şi elevilor, cei din urmă îşi aleg disciplinele opţionale în acord cu interesele devenirii lor şcolare şi profesionale, şi nu pentru a asigura normele profesorilor. De ce aleg şcoala noastră? Simplu: Aici au învăţat bunicii, părinţii şi poate vor avea şansa de a învăţa şi copiii. Filozofie de viaţă!
Un învăţământ de calitate porneşte de la temelie, adică de la baza materială, spuneaţi dvs. la un moment dat. Ce ne puteţi spune despre dotările CN Petru Rareş?
Nuanţăm de această dată. Baza didactico-materială reprezintă o condiţie necesară, dar nu suficientă. Principiul după care mă conduc este relativ simplu, de tipul cost-beneficiu: care sunt efectele în plan educaţional? Nu preţuiesc zidurile în sine, sau laboratoarele, sau instrumentarul folosit. Am investit peste 20.000 de euro într-un laborator de astronomie şi astrofizică după ce m-am convins că am profesor care doreşte să realizeze un opţional de astronomie, că există elevi care manifestă disponibilitate în acest sens. Rezultatele au apărut după doi ani: mai multe clase au ales opţionalul de astronomie, în 2013 participare la Olimpiada Internaţională de Astronomie pentru Juniori, medalie de bronz; anul acesta premiul I absolut la Olimpiada Internaţională de Astronomie şi două calificări în loturile lărgite de juniori şi seniori.
Şi acum, o întrebare pe care o adresez, mărturisesc, cu multă curiozitate, tuturor marilor colegii din ţară: Vă consideraţi un liceu de nivel european? Care este locul pe care credeţi că îl ocupă CN Petru Rareş în concertul şcolilor de calitate de pe continent?
Indiferent ce răspuns aş da, există o doză de subiectivitate. Am vizitat şcoli din Europa de Vest, dar şi din centru, şi din sud, şi din nord. Dacă facem comparaţii, pe dotări stăm foarte bine. Laboratoarele noastre de ştiinţe au fost dotate prin importuri de la firme de renume din Europa sau SUA. Avem profesori şi elevi foarte bine pregătiţi. Suntem un liceu de nivel european? Răspunsul poate fi afirmativ dacă nu ar exista întrebări care nu şi-au găsit încă explicaţii şi soluţii, legate de finalităţile sociale şi economice, de modelul de societate pe care vrem să-l promovăm, de curriculumul şcolar care să asigure autonomie şi parcursuri individuale în educaţie, buni cetăţeni.
Cum colaboraţi cu Alianţa Colegiilor Centenare?
Colegiul Naţional Petru Rareş este membru fondator al ACC, iar directorul este membru în consiliul director. În aceste condiţii, colaborarea a fost şi este excelentă. Dintre toate asociaţiile profesionale, ACC este printre puţinele din domeniu care nu face jocuri politice şi care se implică în clarificarea şi rezolvarea problemelor de esenţă ale învăţământului românesc. Colaborarea foarte bună cu Academia Română, cu mediul universitar, fiind şi membru într-un consorţiu, ne îndrep­tăţeşte să credem că până la urmă vom face paşi serioşi şi în dialogul cu MEN.
Cât de importantă este, pentru dvs. în mod special, dar şi pentru celelalte colegii de renume din ţară, o asemenea comunitate educaţională cum este ACC?
Foarte bine spus comunitate educaţională. Toţi membrii ACC avem de câştigat direct sau indirect. Schimbul de bune practici, promovarea preocupărilor din domeniul educaţional, a soluţiilor privind autonomia administrativă, inclusiv cea financiară, participarea la elaborarea unor publicaţii sub egida ACC sau organizarea unor concursuri la nivel naţional. Mă folosesc de acest prilej pentru a aminti că la Colegiul Naţional Petru Rareş s-a desfăşurat în perioada 24-25 aprilie a.c. concursul naţional de proiecte privind tehnologiile viitorului Hai în viitor, la care au participat elevi şi profesori de la colegiile membre ale ACC din toată ţara.
Interviu realizat de Marcela GHEORGHIU