Comunicarea. Progres sau eșec școlar?

În sens larg, comunicarea reprezintă modalitatea prin care oamenii relaționează între ei, un proces complex care poate genera diferite relații între oameni, caracteristica generală prin care se identifică societatea zilelor noastre.
Care ar fi însă conotațiile acestui proces dacă l-am raporta strict la activitatea școlară? În ce măsură poate fi comunicarea benefică sau nu unei învățări eficiente? Care ar fi consecințele deficiențelor în comunicare asupra progresului școlar?
Eu consider că o comunicare eficientă poate asigura în mare măsură progresul școlar, la fel cum deficiențele în comunicare garantează eșecul. Comunicarea trebuie să se realizeze atât între pro­fesor și elev, cât și în cadrul colectivului de elevi. În egală măsură, comunicarea poate asigura un așa-numit „fir roșu” al lecției, care oferă elevului răspun­surile de care acesta are nevoie. De fapt, profesorul-model este acela care își structurează întreaga activitate de la clasă pe o comunicare eficientă, care să fie în concordanță cu nivelul de pregătire al clasei și care să răspundă nevoilor copilului.
În cadrul colectivului, elevii comunică întot­deauna, însă această comunicare trebuie să favo­rizeze consolidarea unor relații constructive între ei. Spre exemplu, elevii comunică cel mai bine atunci când trebuie să lucreze în echipă sau când profe­sorul utilizează în procesul de predare metode interactive. Munca în echipă generează ceea ce se numește „zumzet creativ” și în cadrul căruia copiii au ocazia de a-și spune părerea, de a învăța unii de la alții. Astfel, comunicarea eficientă înseamnă rela­ționare, intercunoaștere, întraju­torare, coope­rare, muncă în echipă, cu alte cuvinte, o cheie care des­chide „poarta succesului școlar”.
Dacă am încerca să extindem această sferă a comunicării, am ajunge la concluzia că aceasta trece dincolo de activitatea școlară propriu-zisă, întrucât copilul comunică și în afara școlii. Un rol deosebit de important îl deține în acest caz comunicarea din­tre părinți și copii. Astfel, copilul trebuie să vor­bească cu părintele, iar acesta trebuie să aibă dis­poni­bilitatea de a-l asculta.
De asemenea, deficiențele în comunicare ar putea constitui cauza eșecului școlar pe termen lung. În cazul în care profesorul nu comunică în mod eficient cu elevul (vorbește pe un ton prea elevat pentru nivelul copilului, nu-i ascultă niciodată părerile sau dorințele, nu-și stabilește conținuturile și obiectivele în concordanță cu nivelul de pregătire al acestuia, vorbește puțin și monoton, fără a realiza dacă elevul înțelege sau nu, este excesiv de sever), consecințele pot fi catastro­fale. Intervine plictiseala, incapacitatea de a înțe­lege lecția și de a o pregăti pentru data viitoare, teama copilului de a-și spune părerea în fața unui profesor inflexibil, fapte care duc pe o perioadă îndelungată la un eșec școlar garantat.
O comunicare ineficientă în cadrul colectivului generează în egală măsură consecințe negative, deoarece copiii timizi vor fi marginalizați de către cei care sunt obișnuiți să dețină controlul. Acești copii vor refuza să se integreze în colectiv, neparti­cipând la anumite activități și ajungând cu timpul să înregistreze un regres școlar.
Deficiențe în comunicare la nivel de colectiv se regăsesc și atunci când, din anumite motive, unii elevi sunt extrem de violenți, impunând la nivelul întregii clase o atmosferă agitată. Aceștia sunt, în egală măsură, evitați de ceilalți și uneori se întâmplă să fie excluși din colectiv.
Comunicarea ineficientă dintre părinți și copii (părinți excesiv de severi sau care nu au timp să discute cu copilul) afectează starea de spirit a co­pi­lului și de cele mai multe ori ritmul în care acesta învață, fapt care poate provoca agitația, lipsa de atenție a copilului, oboseala, iar pe termen lung insuccesul școlar sau chiar eșecul.
În concluzie, comunicarea în sine nu reprezintă elementul vital în asigurarea progresului școlar, ci felul în care ea este folosită pentru atingerea acestui scop.
Prof. drd. Raluca COVACI,  Scoala Gimnazială Anghel Saligny, Banloc