Arta de a comunica (III)
O a patra paradigmă promovată de psihologie, ca model de abordare a comunicării, este „paradigma fenomenologică și praxiologică”. Ea are o notă specifică, generată de orientarea spre „experiența trăită, comprehensivă și descriptivă” (Alex Mucchielli, op. cit., pp. 53-67).
Valorificarea acestei paradigme în comunicarea pedagogică ridică problema înțelegerii între „actorii educației” (profesorii și elevii) care trăiesc în lumi diferite, rezultate din experiențe, cunoștințe, relații și situații asimetrice. Soluția, proiectată la nivelul paradigmei curriculumului, vizează: a) reconstrucția lumii elevului din momentul lansării și al receptării mesajului didactic, construit de profesor dintr-o „perspectivă comună” creată în zona obiectivelor și a resurselor pedagogice; b) conceperea instruirii ca „fapt uman” care solicită capacitatea elevului de trăire deplină a unei noi realități prin intermediul acțiunilor de predare – (auto)învățare – (auto)evaluare.
Metodologia promovată de paradigma fenomenologică și praxiologică angajează analiza semnificațiilor subiective ale lumii trăite de elevi în contextul predării (comunicării pedagogice) prin utilizarea a trei categorii de metode.
1) Metoda descrierii fenomenologice urmărește „investigarea sistematică a subiectivității” actorilor educației (elevilor, dar și a profesorilor), adică „a conținuturilor de conștiință” dobândite pe parcursul instruirii la nivelul mesajelor didactice „împărtășite”. Are ca scop asigurarea saltului de la „descrierea fenomenelor cotidiene”, în comunicarea pedagogică, la reconstrucția lor subiectivă, prin interpretare, „la un nivel de generalitate care atinge esențialul” în raport de specificul fiecărei discipline școlare și vârste psihologice.
2) Metoda comprehensivă valorifică aptitudinea elevilor și a profesorilor de „a experimenta acțiunea de comunicare pedagogică (predare) în conformitate cu motivele și scopurile concepute la scara „întregului grup social” (clasa de elevi, catedra/comisia metodică). Scopul urmărit „constă în a sesiza sensul subiectiv și intersubiectiv al unei activități concrete” (lecții etc.), plecând de la experiența anterioară a elevilor și de la experiența profesorului trăită deja în contextul clasei și al școlii. Angajează potențialul pedagogic al profesorului care cultivă „simpatia intelectuală” necesară pentru a putea înțelege „experiența trăită a altuia”. Implică „o intuiție afectivă” sau „proiectivă”, tipică empatiei pedagogice, necesară fiecărui profesor, ca și „capacitate de comprehensiune nemijlocită a celuilalt” partener, valorificat la nivel frontal, de (micro)grup și individual.
3) Metoda bazată pe „tehnicile etnometodologiei” abordează orice fapt pedagogic, implicat în comunicarea pedagogică (predare), ca „un fapt emergent”, rezultat al „unor procese ascunse”, identificabile prin interpretarea „fenomenelor de interacțiune cotidiene, banale, repetitive”. Are ca scop „explicitarea câtorva dintre schemele care generează practici” specifice unor profesori sau elevi, manifestate prin diferite tipuri de relații, de comentarii, de dialoguri etc. Implică valorificarea a două tehnici ale etnometodologiei:
- a) „tehnica introspecției” – solicită actorilor educației „să descrie individual ceea ce se petrece în mintea lor în condiții experimentale precise și controlate de experimentator”/vezi transcrierea anumitor secvențe ale lecției, realizate anterior prin proceduri automatizate, care demonstrează proiectarea corectă/ incorectă (perspectiva profesorului) sau înțelegerea/neînțelegerea obișnuită (perspectiva elevului);
- b) tehnica bazată pe analiza de documentare interpretativă – solicită raportarea la „baza de date documentare comună” actorilor educației care constituie „elementele fundalului comun”, identificabile la nivelul raportului dintre proiectarea comunicării pedagogice (vezi proiectele de lecții) – realizarea și valorificarea comunicării pedagogice (vezi notițele elevilor și rezultatele obținute prin probe scrise); permite evaluarea calitativă a unor dialoguri, comportamente, operații, instrumente etc., integrate în acțiunea comunicării didactice (predării) din perspectiva contribuției acestora la realizarea unei cunoașteri împărtășită social (de clasa de elevi).
Prof. univ. dr. Sorin CRISTEA
Tribuna Învățământului
No Comment! Be the first one.