Florin BICAN, scriitor

Am ratat trecerea de la „cărțile“ scrise pe tăblițe de lut la cele scrise pe papirus. Și nu eram
de față nici când papirusul a fost înlocuit de pergament. M-am născut prea târziu și pentru a mai prinde transferul cărților pe hârtie tipărită. Nu-mi pot imagina, de pildă, reacția unui cititor împătimit al lui Ghilgameș în ediția pe tăblițe de lut, confruntat dintr-odată cu ediția pe papirus/pergament/hârtie a cărții lui favorite. Va fi fost el contrariat, iritat, dezamăgit? Sau, dimpotrivă, ușurat că nu mai trebuie să umble cu tăblița „ca cu oul“, se va fi cufundat într-o lectură mai relaxată?

Din perspectiva noastră, fiecare fază a succesiunilor de mai sus constituie un progres față de cea precedentă. Poate și din perspectiva locuitorilor unui viitor îndepărtat (care cine știe dacă și ce – și cum – vor mai citi), trecerea de la spațiul cărții (și al informațiilor) tipărite pe hârtie
la spațiul online va fi percepută ca un imens salt înainte. Locuitorii acelor vremuri se vor mira poate să afle (dacă mirarea va mai dăinui până atunci) că au existat vremuri când cititorii de cărți tipărite pe hârtie s-au simțit amenințați de apariția unui alt suport de lectură, indiscutabil mult mai ofertant.

Când m-am născut eu, cartea era omniprezentă și accesibilă, comod manevrabilă și ușor transportabilă. A continuat să rămână așa până am trecut de prima tinerețe. Ba chiar a dobândit noi calități, făcute posibile de progresul tehnic.
A devenit tot mai comod de mânuit și tot mai ușor de transportat, lucruri care contează enorm când ajungi să trăiești în simbioză cu cartea, așa cum trăim mulți dintre noi.

E firesc ca o astfel de simbioză să genereze un set de reflexe care devin superflue când trecem la lectura pe un alt suport. Ceea ce provoacă neliniști. Dar astfel de schimbări sunt comune în istoria omenirii și nu sunt neapărat ireversibile.
Obiectul de la care „se trece“ și obiectul la care „se trece“ (chiar dacă cel din urmă este rezultatul unui „progres“) continuă să coexiste o bună bucată de vreme, iar înlocuirea nu e niciodată bruscă.
Privind în jur, constat că laptop-ul, tableta sau Kindle-ul nu au înlocuit cartea, așa cum filmul nu a înlocuit teatrul, țigara electronică nu a înlocuit țigara cu mahorcă și nici familia alternativă nu a înlocuit familia tradițională. Și nici nu sunt semne că o asemenea înlocuire se va produce rapid și radical. În cele mai multe situații, utilizatorii se servesc de ambele…

În cazul cărților, indiferent de suport, se păstrează esența actului de lectură.
Decodarea textului scris și a mesajelor aferente se face tot prin efectuarea saltului de la nivelul ortografic la cel semantic, fie că citim pe hârtie, fie că citim pe tabletă.
Doar că prin trecerea la spațiul electronic sacrificăm anumite voluptăți (tactile, vizuale, auditive și olfactive) asociate cu lectura pe hârtie. Suportul electronic, în schimb, oferă înlesniri în ceea ce privește accesibilitatea și manevrabilitatea materialului de lectură. Și, cine știe, poate același progres care a făcut posibilă tableta și toate avantajele ei va facilita și reproducerea electronică a voluptăților senzoriale mai sus menționate. Deși, când e vorba de cartea tipărită pe hârtie, parcă ochiul se lipește altfel de pagină decât de ecran. Cel puțin deocamdată.

Materialul integral poate fi citit în numărul 4-5, serie nouă, al revistei Tribuna învățământului.