Sorin CRISTEA, profesor universitar

Promovarea nelimitată a instruirii online, determinată de o situație socială excepțională – Pandemia „Coronavirus“ – poate genera o soluție strategică viabilă pentru rezolvarea unor probleme critice acumulate în învățământul românesc, semnalate într-un studiu consistent semnat de Biroul Prezidiului Academiei Române (Ioan-Aurel Pop, președinte; Bogdan Simionescu, Victor Spinei, Răzvan Theodorescu, Victor Voicu – vicepreședinți; Ioan Dumitrache, secretar general) publicat la sfârșitul anului 2019 („Punctul de vedere al Academiei Române, privind unele aspecte ale învățământului preuniversitar din România“, în Tribuna învățământului, nr. 1519-1520 (3399-3400), din 16-31 decembrie 2019, pp. 8, 14):

1. Lipsa unei Legi a învățământului care să vizeze reconstrucția curriculară a sistemului de învățământ la nivel global și deschis, „menită să fie stabilă și să cuprindă mai multe principii decât date concrete“, pentru a oferi școlii românești „perspective de dezvoltare fără a ceda în fața unor presiuni conjuncturale“.
2. Tendința „nejustificată de a introduce noi discipline actuale“ care vizează doar „dobândirea de abilități“, cu eliminarea sau diminuarea disciplinelor „verificate de la Renaștere încoace“.
3. „Presiunea prin care se cere eliminarea sau reducerea drastică a teoriei în favoarea susținerii deprinderilor practice“.
4. „Reducerea numărului de ore de la disciplinele umaniste și de științe sociale care este lipsită de realism și de previziune pentru viitor“.
5. Lipsa unei viziuni curriculare autentice necesară pentru proiectarea planului de învățământ, a programelorși a manualelor școlare.
   Soluția strategică posibilă, care poate fi construită prin articularea răspunsurilor corecte la cele cinci probleme critice a fost analizată într-un articol publicat în Tribuna învățământului, Seria Nouă („Un studiu excepțional de politică a educației, fundamentat istoric și pedagogic“, nr. 2, februarie 2020, pp. 54-61). Aprofundarea sa nu exclude, ci permite chiar deschiderea spre resursele pe care le oferă instruirea online.
   În raport de originile sale, teoretice și practice, instruirea online reprezintă o nouă tehnologie didactică superioară, afirmată istoric, în ultimele decenii, ca produs al societății informaționale, bazată pe cunoaștere. Nu constituie, însă, o nouă paradigmă a pedagogiei, știință socio-umană specializată în studiul: a) educației (prin teoria generală a educației); b) instruirii (prin didactica generală / teoria generală a instruirii); c) proiectării curriculare a educației și a instruirii (prin teoria generală a curriculumului).
   Instruirea online are o valoare predominant metodologică. În această perspectivă, poate contribui efectiv la îndeplinirea unei cerințe normative superioare (axiomatică), pe care o implică proiectarea curriculară a educației și a instruirii, la toate nivelurile sistemului și ale procesului de învățământ. Avem în vedere centrarea oricărei activități asupra finalităților educației (ideal, scopuri generale / strategice; obiective generale, specifice și concrete) construite la nivelul interdependenței dintre cerințele față de educație și educat:
   a) psihologice, exprimate în termeni de competențe generale și specifice, cognitive și noncognitive, care susțin formarea-dezvoltarea permanentă a elevului în perspectiva învățării / autoînvățării eficiente pe tot parcursul vieții;
   b) sociale, exprimate în termeni de conținuturi de bază, validate de societate, integrate în planul de învățământ (care include ariile curriculare și disciplinele de învățământ de bază / esențiale) și în programele școlare (care includ cunoștințe teoretice și aplicative de bază / esențiale), construite pedagogic în acord cu particularitățile fiecărei trepte de învățământ și ale fiecărei vârste psihologice și școlare.
   Valorificarea pedagogică a resurselor tehnologice specifice instruirii online solicită
   profesorului reconstrucția unităților de învățare la nivelul unor sinteze tematice deschise, realizate prin selectarea și articularea optimă (didactică și informatică) a conținuturilor de bază, puține, dar esențiale, durabile, flexibile, adaptabile la cerințele unor obiective / competențe care vizează nu doar stăpânirea materiei, ci și
   transferul operațional (disciplinar, intradisciplinar, interdisciplinar, pluridisciplinar/ multidisciplinar, transdisciplinar) și exprimarea creativă superioară (inventivă, inovatoare). O astfel de abordare stimulează învățarea autonomiei dincolo de condițiile de standardizare spațio-temporală și tematică, proprii învățământului clasic. Avem în vedere învățarea / autoînvățarea autonomă prin cercetarea informației care integrează cunoștințe de bază, teoretice (concepte, axiome, legi, principii, modele-ideale, formule; date semnificative esențiale) și aplicative (deprinderi și priceperi / strategii cognitive necesare pentru rezolvarea de probleme și de situații-problemă), informație receptată, asimilată, interiorizată și valorificată la nivel de înțelegere aprofundată și de analiză-sinteză critică.
   Modul de selectare și prezentare a informației la nivel de lecție sau de curs universitar, concepute în condiții de comunicare online, trebuie să ofere o grilă de lectură. Valoarea sa pedagogică este dependentă de calitatea informației difuzate
   pe platforma online de emițător (profesorul) care trebuie receptată și prelucrată deja de receptor (clasa virtuală de elevi, amfiteatrul virtual de studenți) în vederea asimilării și interiorizării sale, imediat și pe termen mediu, în condiții de autoînvățare autonomă eficientă. La acest nivel intervin două procese complementare, de natură tehnologică și pedagogică.

Procesul de natură tehnologică, angajat în autoînvățarea autonomă, este eficient prin grila de lectură propusă de mesajul comunicat online. Aceasta implică transformarea informației, preluată sau însușită de emițător, existentă și exprimată în diferite forme (verbală, nonverbală, grafică, audio-vizuală, tipărită etc.), în „informație digitală“, organizată riguros, la nivelul unor structuri cognitive care pot fi reprezentate logico-matematic, marcate și etichetate simbolic în zona unor parametri specifici fiecărui domeniu de activitate.

Informația digitală elaborată, organizată și valorificată riguros permite eliminarea unor tendințe negative care pot coexista și în instruirea online. Avem în vedere: a) intoxicarea sau manipularea informațională, prin supradimensionarea informației comunicată elevului /
studentului, în condiții de interferență negativă între cunoștințele esențiale – neesențiale și de suprasolicitare a memoriei (mecanice) și a motivației externe; b) trunchierea sau diluarea informațională, prin solicitarea predominantă a cunoștințelor aplicative (savoir faire, a ști să faci), fără raportarea acestora la cunoștințele teoretice de bază, esențiale (savoir, a ști), necesare pentru dobândirea în timp a competenței superioare care susține învățarea / autoînvățarea pe tot parcursul vieții (savoir être, a ști să fii).

Procesul de natură pedagogică, implicat în autoînvățarea autonomă, eficientă, prin grila de lectură propusă de mesajul comunicat online, solicită profesorului valorificarea conceptelor de bază ale informaticii în cadrul activității sale de proiectare curriculară a lecției sau a cursului universitar. Instruirea online oferă resurse speciale de validare a mesajului didactic care trebuie construit de fiecare profesor, în orice context, la nivelul corelației pedagogice optime dintre informare (cu sens) și formare-dezvoltare (pozitivă, care vizează prioritar gândirea și motivația internă, nu memoria mecanică și motivația externă).

Materialul integral poate fi citit în numărul 4-5, serie nouă, al revistei Tribuna învățământului.