Recurs la pedagogie – Comunicarea pedagogică eficientă (IV)

Comunicarea pedagogică eficientă implică sesizarea și rezol­varea conflictelor inerente în spațiul didactic, care solicită adoptarea unor strategii adecvate, în situația existentă/creată, susținute prin tactici specifice de negociere și mediere. Prioritară este acțiunea de identificare a tipurilor de conflicte generate, în mod obiectiv și subiectiv, de diferența, uneori chiar contradicția existentă/creată între: a) obiectivele proiectate și resursele reale (nu imaginare) ale elevilor (conflict teleologic); b) cunoștințele dobândite anterior de elevi și contextul nou în care aceste cunoștințe trebuie dezvoltate, aprofundate, aplicate (conflict cognitiv); c) dispozițiile afective ale profesorului – ale elevilor (conflict afectiv); d) conduita formală a profesorului – comporta­mentele nonformale (și informale) ale elevilor (conflict comportamental).
La nivel operațional, conflictul este sesizabil și abordabil în cadrul unui proces liniar/neliniar care marchează: a) existența stadiilor conflictului: frustrarea, conceptualizarea („părțile încearcă se stabilească natura problemei”), exteriorizarea, inițierea soluțiilor posibile, rezolvarea în diferite grade (complet, parțial, satisfăcător, nesatisfăcător/impune reluarea procesului); b) practicile inadec­vate care trebuie eliminate (compensare, conversie, substituire, refugiu, rezistență negativistă, proiecție ruptă de realitate; fixație unilaterală etc.); c) analiza bilaterală a conflictului (între un pol pozitiv care vizează cedarea și rezolvarea problemei și un pol negativ care întreține tendința de evitare/eludare/ignorare a conflictului sau de rezolvare doar „prin luptă”); d) cursul circular al conflictului în grupuri mici: confruntare – escaladare – dezescaladare – rezol­vare – rutină în interacțiunea de grup … dezacord, care impune reluarea cursului circular.
Provocarea și rezolvarea conflictelor solicită strategii de:
a) sti­­m­ulare a conflictului de rol, focalizat pe: sine; partener, relație; b) prevenire a conflictului /„transferare a energiei conflictelor neproductive în conflicte cu eficiență educațională”; c) reducere a conflictului prin schimbarea atitudinii sau a comportamentului și centrarea pe laudă eficientă (opusă laudei ineficiente); d) eli­minare a conflictului, prin acordul liber al părților implicate care optează pentru o modalitate adecvată de acțiune în context deter­minat. În cadrul acestor strategii sunt aplicabile tactici specifice de negociere și de mediere pedagogică.
Negocierea pedagogică implică: a) exersarea unor procedee care urmăresc „flatarea adversarului” prin exprimarea încrederii în resursele sale interne; b) parcurgerea unor etape de pregătire și de dezbatere a unor soluții posibile; c) cultivarea relațiilor orizontale cu toți participanții în termeni de competiție, colaborare, subordonare funcțională, ajustare/adaptare structu­rală; d) promovarea unor calități ale comunicării eficiente, în contextul specific negocierii: argumentarea transparentă din perspectiva ambilor actori ai lecției, profesorul și elevul; formularea de întrebări deschise; crearea ambianței pozitive, „de respect reciproc”; exprimarea concluziilor în limbaj comun;
e) (auto)perfecționarea proiectului la nivel de curriculum bazat pe negociere (a formelor de organizare și de evaluare, a metodo­logiei didactice, a stilurilor și resurselor angajate în termeni de management al clasei de elevi etc.).
Medierea pedagogică este implicată într-o situație conflic­tuală care solicită intervenția „unei terțe părți”. Ca exemplu, putem evoca intervenția profesorului în cadrul unui conflict apărut între doi elevi sau două microgrupe de elevi, în context didactic sau extradidactic. Solicită utilizarea unor procedee specifice de arbitraj, consiliere, orientare etc. La nivelul instruirii, poate interveni ca: a) mediere a conflictelor spontane (între elevi, microgrupuri de elevi) ; b) mediere a conflictului provocat de obiectivele didactice (implică și profesorul în calitate de proiectant și de manager al lecției); c) mediere directă (în condiții de intensitate redusă a conflictului); d) mediere indirectă (în condiții de amplificare a conflictului (vezi Ion-Ovidiu Pânișoară, op. cit., pp. 156-210).
Prof. univ. dr. Sorin CRISTEA