Trepte în timp – LIZICA MIHUȚ în 39 de dialoguri-interviu cu ANDREI ANDO

Dialogurile dintre un publicist și un constructor instituțional de învățământ superior la Arad, profesor, rector, președinte, om de știință, dar mai ales o personalitate puternică – adunate într-un volum – au farmecul și frumusețea lor. În cazul volumului „Trepte în timp” (Ed. Palimpsest, București, 2014), intervievatul este prof. univ. dr. Lizica Mihuț, publicist, scriitor, istoric teatral, filolog, precum și academician sârb, rector, președinte al Universității Aurel Vlaicu, din Arad. A scris peste 1.000 de studii și articole, volume referențiale despre teatrul transilvănean și arădean, despre probleme ale limbii române (10 volume), precum și alte 17 volume referitoare la „devenirea în timp” a Universității în decursul a 40 de ani, respectiv 15 anuare, începând cu anul 2000, de când și-a asumat responsabilitatea de a conduce procesul de personalizare și dezvoltare a învățământului superior din Arad.
 Întrebările unui ziarist sunt surse de imprevizibilitate, putând fi confortabile, convenționale, dar și incomode. În aceste 39 de dialoguri, chestionările se referă la aspecte biografice și formare-dezvoltare personală, la configurarea activității publice, la polemici instituționale, la implicare în activitatea managerială, la activitatea didactică și de cercetare. Întrebările provocatoare determină răspunsuri incitante.
Ce evidențiază „șirul” de răspunsuri? Lizica Mihuț a avut o copilărie dificilă, dar care i-a modulat tenacitatea și respectul pentru valori. Absolventă a filologiei timișorene, obține doctoratul la Universitatea din București, fiind primul doctor în domeniu din județul Arad, temei pentru care în 1990 ajunge în învățământul superior de stat arădean. În 2000, este aleasă rector al Universității Aurel Vlaicu, iar din 2012 va fi președinte al Consiliului Academic al aceleiași universități. Timp de 15 ani, iată, a condus Universitatea Aurel Vlaicu, din Arad, spre împliniri grație unei strategii de succes. Răspunsurile evidențiază modalitatea de creștere a calității discursului universitar și asigurarea bazei materiale, implicarea cadrelor didactice în cercetarea științifică și acreditarea de programe universitare, asigurarea coeziunii colectivului didactic și a relațiilor cu studenții etc.; sunt câteva dimensiuni care marchează activitatea unei personalități puternice, caracterizată prin spirit de intelectualitate, om de caracter, tenacitate, devotament instituțional, vocație constructivă, credință în Dumnezeu și prețuire pentru valorile autentice.
„Treptele în timp” se referă atât la evoluția Lizicăi Mihuț, cât și la devenirea instituției universitare arădene, ambele având dimensiuni ascendente în mod exemplar. Cele două realități se împletesc și se conjugă întru împlinire. Dialogurile se citesc cu o reală plăcere, pentru că întrebătorul este incisiv, dar și iubitor de răspunsuri clare, fluide, cu conținut informațional și afectiv. Totodată intervievatul are ce spune, pentru că s-a implicat în activitatea publică ară­deană, cu toate ramificațiile universitare ale acesteia. În fine, justificările sunt susținute de un material iconografic dens, care confirmă autenticitatea discursului, precum și persona­litățile publice naționale și internaționale cu care universitatea și-a împletit existența. Textul constituie o sursă esențială pentru o monografie a unei personalități remarcabile, care și-a dedicat viața științei, culturii și învățământului. Nu lipsește nici sentimentalitatea omului nevoit să-și împartă dragostea între profesie și familie. Atitudinea fermă față de denigratorii invidioși stimulează interesul pentru lectură, evidențiind un model virtuos, un om de caracter, ale cărui valori se rânduiesc între credință și corectitudine, între tenacitate și devotament.
A. ILICA