Recurs la pedagogie Metodele didactice în care predomină acţiunea de comunicare (IV)

O metodă didactică de bază, în care predomină acţiunea de comunicare orală dialogată, este dezbaterea. Funcţia sa specifică este cea de stimulare a capacităţii elevilor de exprimare şi argumentare verbală clară, în condiţii de învăţare/autoînvăţare eficientă, în context frontal şi microgrupal, de valorificare a cunoştinţelor teoretice şi procedurale acumulate. Structura de bază include procedee didactice susţinute prin dialog pedagogic (de tip socratic sau asalt de idei), prin demonstraţii şi problematizări, prin exerciţii euristice sau programate etc. Are ca scop general, formarea-dezvoltarea capacităţii elevilor de analiză  critică a unor informaţii (cunoştinţe teoretice şi procedurale) necesare pentru soluţionarea temei, problemei sau situaţiei propuse la începutul activităţii de instruire (lecţiei etc.) (vezi Ioan Cerghit, op.cit. pp. 145-153).
Metoda dezbaterii implică mai multe tipuri de întrebări propuse în contextul activităţii de instruire (lecţiei etc.): a) frontale (de ce?; care este cauza?); b) directe, adresate unui elev (ce te face să susţii/respingi situaţia/activitatea etc.?); c) redirijate de la profesor de la elev şi de la elev la profesor (ce se întâmplă dacă?); d) de releu, adresate de un elev profesorului care le reorientează spre alţi elevi (ce părere aveţi despre?);  e) de revenire, propuse de profesor prin reluarea unei idei, observaţii, soluţii (cum consideraţi că mai poate fi rezolvată problema?); f) imperative, adresate de profesor pentru a fixa, consolida, integra o cunoştinţă de bază (cum definiţi, explicaţi, evidenţiaţi cauzele, diferenţele?… cum rezumaţi?…); g) de controversă, adresate de profesor pentru rezolvarea unei situaţii-problemă sau pentru depăşirea unui conflict socio-cognitiv (cum rezolvaţi contradicţia apărută la nivel de…?; cum depăşiţi conflictul identificat între cunoştinţele acumulate deja şi noua problemă apărută?).
Aceste tipuri de întrebări sunt distribuite pe parcursul a trei părţi ale dezbaterii, subordonate scopului general şi obiectivelor concrete ale activităţii de instruire (lecţiei etc.),   concepută curricular ca activitate de predare-învăţare-evaluare.
1) Introducerea în dezbatere. Implică formularea sarcinilor didactice în termeni de întrebări care solicită aplicare, analiză, sinteză, evaluare a cunoştinţelor teoretice şi procedurale deţinute, susţinute material (prin resursele informaţionale oferite/evocate) şi psihologic (prin atitudinile angajate).
2) Realizarea efectivă a dezbaterii. Implică răspunsurile la întrebările formulate, articulate, reluate, perfecţionate la nivelul corelaţiei permanente dintre profesor şi clasa de elevi şi dintre elevi, în cadrul (micro)grupei de elevi, în condiţii de evaluare/autoevaluare continuă formativă/autoformativă.
3) Sistematizarea rezultatelor dezbaterii. Implică valorificarea răspunsurilor la întrebările formulate şi rezolvate anterior, finalizate pedagogic prin: a) argumentele acumulate; b) concluziile avansate; c) contribuţiile personale validate; d) elementele noi descoperite şi promovate.
Metoda dezbaterii propune o formă de învăţare socială bazată pe relaţii de intercomunicare, cultivate în context frontal şi microgrupal, cu stimularea participării şi a răspunderii individuale a fiecărui elev. În raport de stadiul instruirii şi de specificul treptei şi al disciplinei de învăţământ, este realizabilă în două modalităţi,  la nivel de:

1. a) discuţie, utilizată pe larg în învăţământul şcolar prin organizarea unui schimb de informaţii, idei, propuneri determinate de scopul general al activităţii de instruire (lecţiei) care vizează examinarea, clarificarea, sistematizarea unor cunoştinţe teoretice şi procedurale pentru rezolvarea unei teme, probleme, situaţii etc.
2. b) dezbatere propriu-zisă, afirmată ca discuţie complexă a temei propuse, mai extinsă şi mai aprofundată, dezvoltată ca problemă sau situaţie-problemă care poate fi rezolvată, în termenii unor obiective de stăpânire a materiei, dar şi de transfer (disciplinar, intradisciplinar, interdisciplinar) şi de exprimare a creativităţii superioare a elevilor.

 
 Prof. univ. dr. Sorin CRISTEA