Radu GOLOGAN profesor universitar

România se află invariabil, de câteva decenii, la vârful tuturor clasamentelor mondiale, atunci când vine vorba de performanțele elevilor noștri la concursurile și olimpiadele internaționale de științe – matematică, fizică, chimie, informatică ș.a.m.d. Loturile olimpice din România se întorc anual încărcate de medalii de la cele mai importante competiții internaționale. Suntem printre cei mai buni și, de multe ori, ne e greu să înțelegem cum un sistem de educație care se chinuie, fără succes, să se sincronizeze cu cerințele educaționale actuale, face performanță de nivel mondial. Un posibil răspuns îl oferă Radu Gologan, președintele Societății de Științe Matematice din România, fost olimpic internațional, profesor și antrenor de genii.

Numărul de ani din titlu pare mare în raport cu vârsta mea. Am socotit însă și anii mei de școală în care, începând din gimnaziu, am avut rezultate promițătoare la matematică, iar în liceu, datorită în special anturajului din perioada olimpiadelor, am ajuns olimpic internațional. Decizia de a deveni matematician a devenit atunci naturală. De asemenea, în studenție și în primii ani de profesorat la liceu, apoi în cercetare, am continuat pasiunea pentru matematica de concurs și pregătirea elevilor pentru acestea. Mulți dintre foștii mei elevi sau studenți de atunci îmi sunt azi colegi și prieteni, chiar dacă unii, prin performanțe excepționale în cercetarea matematică, lucrează în mari universități din lume. Am avut și șansa, care în copilărie mi se părea un vis de neatins, ca de aproape 20 de ani să răspund de coordonarea olimpiadelor de matematică și de participarea României la olimpiadele internaționale. Mai mult, în două rânduri – în 1999 și în 2018 – am fost printre organizatorii Olimpiadelor Internaționale de Matematică desfășurate la București, respectiv Cluj-Napoca.

Scurt istoric al fenomenului „concursuri de matematică“

Toate acestea fac ca acum, când am început să predau atribuțiile celor mai tineri, să am o imagine destul de clară a fenomenului internațional „concursuri de matematică“ și a felului unic în care, în România, acesta a influențat realizarea unui adevărat brand de țară: matematicienii români.

Voi începe cu un scurt istoric. Primul concurs de rezolvări de probleme de matematică a fost organizat la Iași în 1888. Apoi, prin înființarea Gazetei Matematice în 1895, tinerii redactori ingineri și matematicieni au inițiat în 1905 Concursul Gazetei Matematice, cu participarea elevilor din provinciile românești. Prima pleiadă de matematicieni români din epoca modernă au fost premianți ai acestor concursuri: Traian Lalescu, Dan Barbilian, Miron Nicolescu, Grigore Moisil și mulți alții.

După reforma educației din 1948, concursurile de matematică naționale au fost instituționalizate și organizate după modelul sovietic cu numele de Olimpiade. Societatea de Matematică și Fizică de atunci a devenit partener în organizarea olimpiadelor. Mulți matematicieni importanți ai ultimei perioade a secolului trecut au fost influențați de premiile obținute la olimpiade pentru a studia matematică cu mare succes: Ciprian Foias, Dan Burghelea, Gheorghe Lusztig, Dan Voiculescu, sunt doar câțiva dintre cei mai cunoscuți în lume.

În acest moment, peste 200 de matematicieni români și de origine română din mari centre de cercetare din lume au pornit acest drum prin olimpiadele din România.

Poate că o scurtă poveste exemplifică afirmația precedentă. Ana Caraiani, de două ori medaliată cu aur la Olimpiada Internațională din 2003-2004 și apoi, ca student, singura fată care a câștigat de două ori prestigiosul „Concurs american de matematică William Lowell Putnam“ pentru studenți, mi-a povestit că, într-o convorbire cu o persoană în vârstă, pe o stradă din campusul Universității Princeton, a fost întrebată din ce țară vine. Când i-a răspuns, a venit replica: de acolo de unde vin studenții noștri cei mai talentați la matematică.

Laboratorul performanței

De la începuturile Olimpiadei Internaționale de Matematică în 1959, Ministerul Învățământului la acea vreme, împreună cu Societatea de Științe matematice, au conceput un program de pregătire și selectare a elevilor care funcționează și azi, care a fost preluat de multe dintre țările participante. Astfel, pe parcursul anului școlar până la faza finală a olimpiadei, pregătirea se organizează în centre locale, de obicei la sfârșit de săptămână. Azi acestea se numesc Centre de Excelență și sunt sprijinite de autoritățile locale și de comitete de părinți. Din 2013, Fundația eMAG a înființat programul „Hai la Olimpiadă“, prin care sprijină peste 15 centre de excelență la matematică, fizică și informatică în mai multe orașe din țară.

În funcție de rezultatele la etapa finală a olimpiadei, aproximativ 80 de elevi din clasele 9-12 participă la un test de selecție din care se alege „lotul lărgit“ format din aproximativ 24 de elevi. După alte două etape de pregătire și teste de selecție, dintre aceștia se aleg cei 6 elevi componenți ai lotului României.

Să mai adaug că anual, la începutul lunii mai, se organizează Olimpiada Balcanică de Matematică, într-unul din statele balcanice. La acestea participă, de asemenea, aproximativ zece echipe invitate. În plus, la sfârșitul lunii februarie, Societatea de Științe Matematice în colaborare cu Colegiul Național de Informatică „Tudor Vianu“ din București, organizează de peste 10 ani o competiție de elită cu cele mai titrate echipe la olimpiadele internaționale: Master of Mathematics, considerat cel mai dificil concurs de matematică din lume.

Trebuie remarcat că popularitatea și vizibilitatea Olimpiadelor Internaționale de Matematică a făcut ca, în ultimele decenii, țări cu putere economică mare ca SUA, China, Coreea de Sud, Singapore și Rusia să aloce fonduri însemnate pentru pregătirea elevilor în mod continuu. Acestea domină aceste competiții în ultimii ani.

România se poate lăuda însă cu un bilanț excepțional pentru posibilitățile sale de-a lungul celor 60 de ediții ale olimpiadei: media clasării neoficiale pe țări în primele 10, 77 de medalii de aur, 145 de argint și 104 de bronz.

Pregătirea de excelență, ieri și azi

În continuare voi face o scurtă radiografie a pasiunii pentru matematică-olimpiade-studii universitare de matematică la elevii români și voi arăta cum a evoluat aceasta în timp.

În generația mea, pasiunea, munca asiduă, Gazeta matematică și sfaturile profesorilor erau principala sursă de pregătire. Materiale tipărite erau puține și foarte asemănătoare între ele, provenind din traduceri rusești sau unele culegeri de nivel mediu. Corespondența între noi, elevii olimpici, era o sursă importantă, ca și zilele de pregătire în care ne întâlneam în etapele de pregătire și schimbam între noi cunoștințele matematice.

Astăzi, multitudinea de mijloace de informare și în special internetul fac ca sursele de pregătire să fie adesea un obstacol. E nevoie de coordonarea unui profesor, bun cunoscător al fenomenului, pentru a-l îndrepta pe elev spre câteva surse esențiale pe care să le parcurgă în totalitate și cu mare seriozitate. O altă schimbare majoră față de anii de care vorbeam mai sus este că, spre deosebire de noi, care alegeam aproape toți matematica drept obiect de studiu universitar, elevii performanți de astăzi se îndreaptă majoritar spre alte domenii, evident legate de matematică și aici evident informatica domină.

Consider că rezultatele elevilor noștri pot fi îmbunătățite în viitor și nu numai la concursurile internaționale de matematică, dar și la celelalte discipline înrudite: fizică, chimie, biologie, informatică. Pregătirea de excelență va trebui însă făcută continuu, pe tot parcursul liceului. După părerea mea, centrele de excelență din weekenduri nu sunt suficiente. Trebuie revenit la acele clase de excelență din anii ’70. În cele mai importante licee din țară erau selectați cei mai promițători și pasionați copii pentru științe. Comunicarea permanentă dintre acești elevi face ca evoluția lor să fie mult mai eficientă și mai rapidă decât în pregătirea izolată sau periodică.