Uniunea Editorilor din România (UER) se vede nevoită să afirme din nou că domnul ministru Remus Pricopie foloseşte orice prilej pentru a pune gaz pe focul unui război inventat de domnia sa între Ministerul Educaţiei Naţionale şi producătorii de manuale. În conferinţa de presă de joi, 24 aprilie, ministrul Educaţiei se lansează din nou în acuze publice fără fundament asupra unei bresle de elită a culturii şi a educaţiei româneşti: industria cărţii.
Printre numeroasele afirmaţii care n-au nicio legătură cu realitatea este şi aceasta: „Chiar nu înţelegem că un manual din 1990 pe care unii editori l-au produs acum 20 de ani şi vor să ni-l vândă încă 40 de ani la un moment dat ajunge să nu mai fie un instrument prin care poţi să ajuţi copilul, ci ajunge să fie un instrument prin care distrugi şansele unui copil să performeze în viaţă?”
În afara faptului că cele mai vechi manuale sunt din anul 1997 (de clasa a V-a), şi nu din 1990, acuzaţiile sunt perfect adevărate, dar nu la adresa editorilor, ci a Ministerului Educaţiei, care în ultimii 15 ani nu a avut o strategie coerentă privind curriculumul şi manualele, fiecare din posesorii vremelnici ai scaunului ministerial nereuşind să reformeze sistemul, să pornească motorul programelor şcolare şi, în consecinţă, al manualelor.
În acest context, suntem nevoiţi să aducem la cunoştinţa opiniei publice 10 adevăruri pe care ministrul Educaţiei le cunoaşte foarte bine:
1. În România, de 20 de ani, manualele achiziţionate de Ministerul Educaţiei participă la o licitaţie pe criterii de conţinut şi de preţ. Şcolile nu pot folosi manuale care nu au câştigat o astfel de licitaţie. Pentru învăţământul obligatoriu, manualele sunt achiziţio­nate de către MEN, centralizat.
2. Ministerul nu are un sistem anual de organizare de licitaţii pentru manuale noi şi, ca urmare, nu pot apărea manuale noi în fiecare an, indiferent că ar vrea sau nu ar vrea editurile.
3. Ultima licitaţie de manuale organizată de MEN a avut loc în anul 2006, pentru manuale de clasa a IV-a. Totodată, în acest an s-a realizat ultima evaluare de conţinut la manualele pentru piaţa liberă, la clasele a XI-a şi a XII-a. În consecinţă, cele mai noi manuale din şcoli au 8 ani.
4. Cele mai vechi manuale sunt cele de gimnaziu, care au fost editate în anii 1997-2000. Ca urmare, manualele de clasa a V-a au 17 ani vechime, iar cele de clasa a VIII-a au „numai” 14 ani vechime.
5. MEN nu a avut şi nu are un calendar de perspectivă, elaborat conform unei strategii, privind organizarea de licitaţii pentru manuale şi, ca atare, nici un program de înnoire a manualelor şcolare.
6. Programele analitice au fost schimbate uneori, fără ca MEN să organizeze licitaţii pentru manuale noi. Ca urmare, unele manuale sunt defazate faţă de programele folosite.
7. Manualele şcolare pentru învăţământul obligatoriu sunt pro­prie­tatea şcolii, drept pentru care ele sunt transmise de la o generaţie de elevi la următoarea. În consecinţă, cea mai mare parte dintre elevi primesc manuale într-o stare fizică şi igienică foarte proastă.
8. MEN este obligat să înlocuiască în fiecare an manualele uzate fizic. Din lipsă de fonduri, procentul de exemplare înlocuit prin retipăriri este de 5-12% din necesarul solicitat de şcoli. Ca atare, sunt numeroase cazurile în care elevii nu primesc toate manualele.
9. Din cauza sistemului descris mai sus, editurile nu au putut actualiza manualele şi nu au putut produce manuale noi, moderne.
10. În anul 2002, preţurile manualelor achiziţionate de MEN şi fixate în urma unor licitaţii a fost redus cu 35% în mod unilateral, printr-o decizie a MEN. Ca urmare, preţul mediu net de achiziţie al unui manual este la ora actuală de 2,32 lei/ex. (0,51 euro/ex.).
Aceste realităţi sunt recunoscute de multă lume, mai puţin de actualul ministru al Educaţiei. Dacă până acum miniştrii de resort au dat vina pe „lipsa banilor de la buget”, domnul Pricopie schimbă explicaţia şi inventează războiul cu editorii, care nu au nicio vină pentru incapacitatea autorităţilor de a oferi elevilor manuale noi, atractive, în acord cu achiziţiile de cunoaştere ale societăţii. Dimpotrivă, această situaţie a dăunat nu numai educaţiei în ansamblu, ci şi editorilor, obligaţi astfel să îşi îndrepte atenţia spre alte domenii de activitate şi să concedieze, mai ales în vreme de criză, numeroşi specialişti cu înaltă calificare, foarte greu de înlocuit.
Privind actuala licitaţie de manuale, dl ministru se hazardează din nou pe un domeniu pe care nici domnia sa, nici specialiştii MEN nu îl stăpânesc şi nu l-au pregătit suficient, fapt care a făcut ca documentaţia iniţială să fie respinsă. Chiar şi acum, după repoziţionarea cu întârziere a anunţului, există omisiuni, prevederi ilegale sau greşite, dovadă că deja s-au publicat câteva erate la documentele licitaţiei şi sunt numeroase solicitări de clarificări. Nu ne propunem să le relevăm acum, din analiza specialiştilor rezultă că sunt zeci de contradicţii şi inadvertenţe şi îl asigurăm pe această cale pe domnul ministru că, aşa cum a recomandat în conferinţa de presă, se vor utiliza din plin procedurile legale.
În acelaşi timp, suntem în continuare interesaţi ca toate demersurile MEN să se desfăşoare cu transparenţa şi dezbaterea publică solicitate recent chiar de premierul României, dl Victor Ponta. Există deja o mare întârziere în lansarea următoarei achiziţii de manuale, deoarece nu sunt nici măcar puse în dezbatere publică programele şcolare pentru clasele a III-a, a V-a, a IX-a, aşa cum se preconiza anul trecut. De aceea, pe tema proiectului noilor manuale şi, în general, privind situaţia cărţii şcolare, propunem să ne întâlnim în luna mai cu conducerea Ministerului Educaţiei şi cu specialiştii din MEN în cadrul următoarelor manifestări de dialog:
• Şedinţa Comisiei consultative privind manualele, înfiinţată prin OMEN, pentru consultări în proiectarea calenda­rului şi a specificaţiilor tehnice necesare următoarelor achiziţii.
• Dezbatere naţională privind manualele, organizată de MEN, la care să participe specialişti în curriculum, cadre didactice, editori, firme de soft, autori, părinţi, jurnalişti.
• Analiză publică privind situaţia cărţii şcolare şi a lecturii în instituţiile de învăţământ din România.
Rămânem deschişi oricăror iniţiative şi demersuri pentru transparentizarea proiectului noilor manuale, în interesul şcolii şi al societăţii româneşti.
Consiliul Permanent al UER, Pentru conformitate, Director executiv, Claudiu ISTRATE