Federaţia Sindicatelor Libere din Învăţământ a organizat săptămâna trecută (19-21 octombrie), la Bucureşti, o dezbatere de anvergură internaţională, Masa Rotundă a ţărilor din Europa Centrală şi de Est şi zona Caucazului afiliate la Comitetul Sindical European pentru Educaţie (ETUCE) şi Internaţionala Educaţiei. La evenimentul care s-a desfăşurat la Palatul Parlamentului au participat 100 de delegaţi din 34 de ţări. Printre personalităţile române şi străine invitate la acest eveniment s-au numărat ministrul Educaţiei şi Cercetării Ştiinţifice, Sorin Cîmpeanu, şi ministrul delegat pentru dialog social, Liviu Pop, preşedintele Comitetului Sindical European pentru Educaţie, Christine Blower, directorul Comitetului Sindical European pentru Educaţie, Martin Romer, şi directorul Fundaţiei Europene pentru Formare, Madlen Serban.
De-a lungul celor trei zile de discuţii, cei prezenţi în sală au adus în discuţie presantele provocări la care sunt supuse în momentul de faţă cadrele didactice din Europa şi sindicatele din domeniu, necesitatea promovării unui dialog social real şi eficient, problema privatizării sectorului public şi, implicit, a învăţământului, dezvoltarea competenţelor profesionale ale cadrelor didactice, sănătatea şi siguranţa acestora la locul de muncă şi, nu în ultimul rând, necesitatea folosirii intense a ICT – Information and Comunication Technology – în educaţie. În cadrul aceluiaşi eveniment, Secretariatul ETUCE a prezentat şi rezultatele unui sondaj, realizat printre membrii ETUCE din regiune. Raportul final a identificat schimbările, modificările care au intervenit în relaţia dintre educaţia propriu-zisă, condiţiile de muncă ale profesorilor, dialogul social şi drepturile sindicale.
Pe parcursul celor trei zile de discuţii s-au dezbătut cele mai presante probleme şi provocările cu care se confruntă sistemele de educaţie din Europa Centrală şi de Est, apărute ca urmare a politicilor neoliberale aplicate de către popularii europeni, efecte care s-au răsfrânt în primul rând asupra investiţiilor în educaţie şi a reformelor în domeniu. Nu în ultimul rând, cei prezenţi la Masa Rotundă de la Bucureşti au criticat dur anemia dialogului social în unele state ale Uniunii Europene. La final, cei 100 de delegaţi prezenţi la Bucureşti au dat curs unei rezoluţii comune, care urmează să fie înaintată Comisiei Europene. Cele trei zile de discuţii au arătat că nu suntem singurii care ne confruntăm cu efectele negative ale unor politici de dreapta hazardate. Mai multe amănunte despre acest eveniment de anvergură europeană ne-au fost oferite de către preşedintele Federaţiei Sindicatelor Libere din Învăţământ, prof. Simion Hancescu.
Domnule preşedinte, de ce a fost atât de puţin mediatizat un eveniment atât de important pentru educaţia şi mişcarea sindicală din acest domeniu major la nivel european? Credem că merita o mult mai mare atenţie din partea mass-media, care măcar acum ar fi putut să lase la o parte vânătoarea de vrăjitoare a DNA şi să acorde un interes crescut acestei mese rotunde de anvergură.
Presa a fost totuşi prezentă la această masă rotundă, care a avut menirea de a analiza probleme din învăţământ din ţările Centrale şi de Est şi din ţările caucaziene. A fost un eveniment de amploare, la care au fost prezenţi 100 de delegaţi din 34 de state, organizatoare fiind Federaţia Sindicatelor Libere din Învăţământ.
Care au fost principalele aspecte de pe ordinea de zi a celor trei zile de dezbatere? Care au fost principalele probleme semnalate de cei prezenţi la nivelul fiecărui stat în parte?
S-au abordat probleme diverse, începând cu cele privitoare la dialogul social, au fost, în general, probleme comune tuturor statelor participante, probleme legate de finanţarea învăţământului, probleme legate de programe şcolare, problem legate de sănătatea şi siguranţa în muncă, deci teme extrem de importante şi, evident, fiecare dintre statele participante şi-a prezentat situaţia proprie.
De pildă, am constatat cu surprindere că în multe ţări o problemă reală şi serioasă este cea legată de dialogul social, mai precis de lipsa dialogului social. Se iau decizii în mod unilateral, fără ca organizaţiile sindicale să fie consultate, ceea ce s-a întâmplat şi în România. Trebuie să ne amintim că în perioada 2009-2012 acest dialog a lipsit cu desăvârşire, iar măsurile luate de Puterea de atunci au fost luate în mod unilateral, fără consultare. Or, evident că asemenea măsuri nu pot fi durabile. Măsurile durabile nu pot fi luate decât prin consens şi prin dialog. Ei bine, acest aspect a fost reliefat de mulţi reprezentanţi ai statelor participante.
O altă problemă extrem de importantă luată în discuţie a fost cea legată de finanţare. Peste tot am putut constata că învăţământul este slab finanţat. De aceea, în intervenţia mea, eu am făcut publică intenţia pe care o are Federaţia Sindicatelor Libere din Învăţământ de a încheia un pact politic cu partidele parlamentare, un angajament politic din partea partidelor parlamentare, astfel încât Educaţia să primească 6% din PIB până în 2020, cu o creştere graduală de
0,5 procente în toată această perioadă.
Au avut loc deja acest discuţii cu partidele parlamentare?
Nu încă, începând cu săptămâna viitoare urmează să fie demarate aceste discuţii. De fapt, firesc ar fi ca preşedintele României să facă acest lucru. Ne amintim, desigur, că la un moment dat preşedintele a făcut un asemenea angajament în ceea ce priveşte finanţarea Armatei, în sensul că Armata să primească până la 2% din PIB. Or, ne aşteptăm ca domnia sa, care este cadru didactic, să facă un demers similar şi în cazul Educaţiei şi să adune partidele politice, pentru că ar fi mai simplu pentru domnia sa. Îmbucurător a fost că ţările participante la dezbaterea de la Palatul Parlamentului au fost contaminate de această iniţiativă a FSLI şi chiar au afirmat că ar fi ideal dacă şi ei ar reuşi acest lucru, pentru că şi ei au probleme în ceea ce priveşte procentul din PIB alocat educaţiei. Trebuie să recunoaştem, procente mai mari primesc sistemele din ţările occidentale, dar în Europa Centrală şi de Est procentele, chiar dacă sunt peste cel din România, încă sunt departe de o finanţare normală.
Spuneţi că, deşi sunt mai mici decât mediile ţărilor europene occidentale, bugetele educaţiei din statele centrale şi est-europene sunt peste cel alocat învăţământului în ţara noastră. Puteţi spune cu cât?
Media în Uniunea europeană este de 5,2% din Produsul Intern Brut, în vreme ce noi, până la sfârşitul anului, dacă luăm în calcul majorarea salarială şi plata sentinţelor, s-ar putea să ajungem la 3,8% PIB. Deci mai avem mult, în condiţiile în care, să ne gândim, există ţări care acordă Educaţiei peste 6% din PIB, peste 10% – vezi cazul Finlandei, 7-8% Danemarca. Explicaţia este că acele guverne sunt conştiente de faptul că educaţia este singurul domeniu de care depinde viitorul şi ştiu că nu se poate pune problema unei dezvoltări economice fără un învăţământ performant.
Ce altceva s-a mai discutat în cele trei zile de dezbateri care au avut loc la Bucureşti?
Au fost trei zile pline de discuţii pe probleme punctuale, pe problemele specifice fiecărei ţări, probleme legate de descentralizare, de fenomenul privatizării învăţământului, care riscă să introducă decalaje nedorite între învăţământul finanţat de la stat şi cel particular. Eu chiar am amintit de acel Tratat economic transatlantic, care prevede, printre altele, privatizarea serviciilor, care ar fi un dezastru inclusiv pentru România dacă ar lua amploare acest fenomen.
ETUCE pune toate aceste probleme pe seama politicilor neoliberale ale popular-europenilor.
Aşa este! Investiţiile în Educaţie au crescut foarte mult din momentul în care popular-europenii au preluat conducerea şi acest lucru este evident în toate ţările membre UE. Eu însă am pus în discuţie o problemă care a trezit mult interes, şi anume iniţiativa FSLI prin care se cere acordarea statutului de autoritate publică pentru cadrele didactice. Or, în acest sens au recunoscut şi alte ţări că se confruntă cu probleme similare celor de la noi, violenţă în unităţile de învăţământ şi agresiuni împotriva cadrelor didactice.
Am fost ascultat cu mare atenţie şi a rămas să le ofer mai multe detalii ulterior.
Dar, concluzionând, au fost abordate mai multe probleme, la care am căutat să găsim soluţii – pentru că de aceea se organizează asemenea mese rotunde – şi chiar am insistat ca ETUCE, organismul european la care suntem afiliaţi, să fie mai incisiv şi să adopte problema la nivelul Parlamentului European, pentru că educaţia trebuie să fie prioritatea 0 în toate ţările europene. Dacă tot se impun reguli de la Comisia Europeană, poate că ar fi benefic ca Educaţia şi Sănătatea să fie mai pregnant în atenţia Bruxellesului.
Cum stau lucrurile la nivel central şi est-european în ceea ce priveşte salarizarea personalului didactic?
Aici este, într-adevăr, o mare problemă. Am putea spune că stăm relativ mai bine faţă de alte state din estul Europei, dar nu faţă de toate pentru că, de exemplu, salariile în Azerbaidjan sunt mai mari, în vreme ce noi le avem mai mari decât în Republica Moldova şi sensibil apropiate de cele din Bulgaria, dar suntem cu mult sub cele din Europa Centrală, e o diferenţă de două-trei ori între salariile cadrelor didactice din România şi cele din ţările fostei Iugoslavii sau fostei Cehoslovaciei (slovacii se plângeau, de pildă, că salariile lor nu de păşesc 700 de euro pe lună!).
Care au fost concluziile finale ale acestei mese rotunde? Ce hotărâri s-au luat de către delegaţii prezenţi la Bucureşti?
Toţi participanţii au hotărât întocmirea unei rezoluţii care să cuprindă toate problemele cu care se confruntă educaţia din această parte a Europei (finanţarea, salarizarea, privatizarea, necesitatea dialogului social ş.a.m.d.), care va fi definitivată în cel mai scurt timp şi care, în forma ei finală, urmează să fie trimisă la Parlamentul Europei.
În ceea ce ne priveşte, putem spune că am obţinut această mărire cu 15% până la 1 decembrie pentru personalul din învăţământ, inclusiv pentru personalul nedidactic. Aşteptăm Legea salarizării. Nu ştim deocamdată când va intra în vigoare, dar, aşa cum susţine Guvernul, intenţia ar fi ca acest lucru să se întâmple chiar la începutul lui 2016. Important de reţinut este că mărirea de 15% nu are nicio legătură cu reglementările prevăzute de Legea salarizării unitare care, atunci când va intra în vigoare, va face ca fiecare funcţie din sistemul bugetar să primească o mărire de salariu.
Ce va urma după această masă rotundă de anvergură europeană, care s-a desfăşurat la Bucureşti, sub egida ETUCE şi în organizarea Federaţiei Sindicatelor Libere din Învăţământ?
În luna mai a anului viitor vom avea o acţiune care vizează problemele legate de sănătatea şi siguranţa în muncă, tot un proiect European în colaborare cu ETUCE, o temă foarte importantă în momentul de faţă, inclusiv pentru personalul din sistemul de educaţie.
Interviu realizat de Marcela GHEORGHIIU