Sub stigmatul neîmplinirii românii fac înaltă performanţă numai în afara ţării

Un cercetător român a câştigat săptămâna trecută Premiul Nobel pentru Chimie pe 2014. Vestea a generat o imensă excitaţie în rândul comunităţii academice din ţara noastră şi nu numai. Mass-media românească a preluat informaţia şi a întors-o pe toate părţile, storcând tot ce putea fi mai spectaculos din ea. Avem însă chiar atât de multe motive de bucurie? Faptul că un român se realizează în afara ţării, unde şi primeşte recunoaşterea meritelor sale, nu este de natură să ne facă să ne simţim mândri. Pentru că nu se pot realiza aici, românii pleacă în ţări care le oferă tot ceea ce statul român nu vrea sau nu poate să le ofere pentru a excela în domeniile spre care s-au îndreptat. Este suficient să privim în jurul nostru pentru a observa cât de mare este exodul inteligenţei româneşti. Te întâlneşti cu această realitate în spitale, în sistemul de învăţământ, oriunde întorci capul. Din păcate, în niciunul din programele de guvernare din ultimii 20 de ani nu a figurat necesitatea unei politici de oprire a dezastrului.
Cine este Stefan W. Hell?
Numele cercetătorului originar din România care a câştigat Nobelul pentru Chimie este Stefan W. Hell. Stefan Hell este, în prezent, unul dintre directorii Institutului pentru Chimie şi Biofizică Max Plank, din Gottingen, Germania, şi director al Centrului german pentru cercetări contra cancerului, din Heidelberg. A colaborat cu Laboratorul European de Biologie Moleculară din Heidelberg, unde a reuşit să demonstreze principiile microscopiei 4Pi, patentată tot de el. A coordonat, de asemenea, un grup din cadrul Universităţii din Turku, Finlanda, în cadrul departamentului de Fizică Medicală, şi nu în ultimul rând, a înfiinţat departamentul de Nanobiofotonică. Pentru realizările sale din întreaga carieră, statul german, care l-a adoptat, l-a răsplătit pe Hell cu mai multe distincţii.
Statul român însă nu are niciun motiv să se mândrească cu performanţele unui fost cetăţean al său care a părăsit ţara la o vârstă fragedă, instrucţia şi-a urmat-o în Germania, doctoratul şi l-a luat tot acolo, iar cercetările care i-au adus Premiul Nobel au fost susţinute tot de statul german. Ce perspectivă ar fi avut dacă ar fi rămas aici?
Totuşi, contactat telefonic de postul de televiziune Realitatea TV, imediat după preluarea de către agenţiile internaţionale de presă a ştirii că Hell este, alături de alţi doi cercetători, laureatul Nobel pentru Chimie pe 2014, acesta a făcut o mărturisire emoţionantă: „Am obţinut mari satisfacţii datorită educaţiei din România, la ştiinţe exacte eram înaintea colegilor din Germania. Datorez foarte mult educaţiei primite în România”.
Patru laureaţi Nobel originari din România, toţi patru nominalizaţi de către ţările de adopţie
Ceilalţi trei sunt medicul George Emil Palade, militantul anti-nazist Elie Wiesel şi scriitoarea Herta Müller. Toţi cei patru au fost propuşi de statele care i-au adoptat, nu de ţara noastră. De altfel, Academia Română nu a făcut niciodată vreo nominalizare la Premiile Nobel.
Toţi cei patru au ales să părăsească România în plină perioadă comunistă. De ce au plecat atunci putem înţelege. Dar de ce, după prăbuşirea regimului comunist în tot răsăritul european, autorităţile române nu au făcut nimic pentru a-i readuce în atenţia opiniei publice, de ce nu i-au recuperat, pentru cultura şi cercetarea românească, decât într-o foarte mică măsură, asta este cu adevărat de neînţeles. Stefan Hell este cel de-al patrulea laureat al premiilor Nobel originar din România pentru care România nu a apucat să facă mare lucru şi ar fi făcut şi mai puţin dacă ar fi rămas aici. Statele care i-au adoptat pe Elie Wiesel, Herta Müller, George Emil Palade şi Stefan Hell au făcut însă enorm pentru aceste inteligenţe, de aceea aceste distincţii merg la ei, şi nu la noi. De performanţele lor se bucură în primul rând ei, şi nu noi.
Dispreţul statului român faţă de intelectualitatea acestei ţări
Tot despre înaltă performanţă e vorba şi în cazul extra­ordinarelor succese obţinute de elevii români la competiţiile şcolare mondiale. Vorbim despre o elită în cel mai autentic înţeles al cuvântului, o elită care creşte numeric de la un an la altul, pentru care însă ţara face prea puţin. Mai mult, îşi deschide larg porţile pentru a-i permite să plece peste graniţă, la universităţi de prestigiu, imediat ce termină studiile liceale. România câştigă medalii peste medalii la olimpiade şi concursuri internaţionale prestigioase, aceşti elevi supradotaţi ar trebui să fie mina de aur a acestei ţări. Statul însă nu-i susţine cu nimic, nu depune niciun efort să-i păstreze, viitorul lor este undeva în altă parte, adică acolo unde le sunt recunoscute meritele. Şi situaţia se repetă atunci când este vorba despre absolvenţii de facultate. Cei mai buni dintre ei pleacă să lucreze în afară. Iar hemoragia cea mai gravă a suportat-o corpul medical, care din 1990 şi până în prezent a pierdut 21.000 de medici. Cauza, salariile mici. Şi situaţia nu este mai bună în alte sectoare de activitate. Specialiştii pleacă pe capete din această ţară care nu le oferă nimic. Dispreţul profund al statului român faţă de intelectualitatea acestei ţări a atins nivelul maxim în 2010, când Traian Băsescu a spus că ţara nu are posibilitatea să-şi plătească medicii, iar despre profesori că scot tâmpiţi pe bandă rulantă. Elevii şi studenţii de aur ai României contrazic această cinică afirmaţie. Din păcate, ei pleacă pentru că ţara nu are nevoie de ei.
În momentul de faţă, peste 8.000 de studenţi români studiază în afara ţării la prestigioase universităţi din Europa şi din Statele Unite. O bună parte dintre ei sunt foşti olimpici internaţionali. Foarte puţini se vor mai întoarce după încheierea studiilor, cea mai mare parte va fi absorbită de mari institute de cercetare din lume.
Tineri de aur care ne fac cinste în lume
Sorina Lupu este studentă la Politehnica Bucureşti. În prezent, desfăşoară un internship la CERN (Organizaţia Europeană pentru Cercetare Nucleară) din Geneva, Elveţia. Pasiunea pentru astronautică a început în primul an de liceu, când a avut ocazia să participe la câteva proiecte desfăşurate la NASA. Astfel, la 15 ani Sorina câştiga deja două premii – Best Design şi Team Spirit, în cadrul concursului NASA Great Moonbuggy Race unde, împreună cu alţi cinci colegi, a construit o maşină ce poate parcurge un teren asemănător cu cel de pe Lună.
Un alt caz, cel al elevilor români de la Colegiul Naţional Mircea cel Bătrân, din Constanţa, care i-a impresionat pe specialiştii de la NASA. Elevii români au ocupat anul acesta locul I la competiţia NASA Space Settlement Competition, organizată de NASA Ames şi Societatea Naţională a Spaţiului din America. Din nefericire, simptomatic pentru dispreţul cu care statul roman îşi tratează elitele este faptul că aceşti tineri nu au avut posibilitatea financiară de a se deplasa în SUA pentru a participa la ceremonia de decernare a distincţiilor, statul neparticipând cu nimic la această performanţă. O altă performanţă este premiera absolută pentru România înregistrată de „maşina fără şofer” a lui Ionuţ Budişteanu, din Râmnicu Vâlcea, cu care acesta a obţinut marele premiu, „Gordon E. Moore”, tot în Statele Unite. Alături de Paul-Andre Baran şi Cristian Botan, Ionuţ Budişteanu este, de asemenea, unul dintre cei trei români care se regăsesc pe lista celor 100 de lideri ai inovaţiei din Europa Centrală şi de Est, listă elaborată de mai multe companii, între care şi Google, ca parte a unei campanii care are ca scop promovarea inovaţiei în această regiune. Pentru toţi aceşti tineri de aur, pentru mulţi alţii ca ei, statul român nu face nimic.
Tineri de top din România şi cercetarea mondială
Sonia Coman este doctorandă, asistent universitar şi cercetător la prestigioasa Columbia University, specializare în arta franceză. Tânăra de 25 de ani este şi licenţiată Magna cum Laudae în istoria artei şi în arte plastice la Harvard şi a făcut un stagiu la Muzeul Luvru, din Paris. În cadrul Galei Studenţilor Români din Străinătate, Sonia a primit marele premiu la capitolul excelenţă academică. Nicolae Done este un alt tânăr român de aur, absolvent de Harvard şi doctorand în economia sănătăţii şi politici de sănătate la Johns Hopkins School of Public Health, cu o bursă pe cinci ani. S-a adaptat rapid noii ţări şi are toate şansele să rămână acolo.
Daniel Irimia este lector la Harvard Medical School şi şef de laborator La Massachusetts General Hospital, două dintre cele mai importante instituţii medicale americane. Inovaţiile sale au potenţialul de a revoluţiona medicina: depistarea timpurie a cancerului este marea sa provocare. Irimia a avut o carieră strălucită, care vorbeşte de la sine despre şansele pe care le oferă America şi pe care statul român refuză să le ofere tinerilor săi de aur. A pornit de la statutul de medic de familie la Iaşi.
Un alt tânăr de top este Nicuşor Iftimia. Acesta a plecat din ţară şi a început o nouă carieră peste Ocean, în Statele Unite. A folosit toate cunoştinţele şi experienţa pe care le avea în domeniul laserelor pentru a intra într-un domeniul de maximă importanţă pentru americani, domeniul cercetărilor medicale, devenind cercetător specialist în optică medicală.
De altfel, mulţi români, elevi, studenţi, absolvenţi de învăţământ superior, doctoranzi, sunt apreciaţi în marea lume a cercetării mondiale. Din ce în ce mai mulţi studenţi români de la facultăţile cu specific tehnic se îndreaptă spre domeniul de vârf al momentului, domeniul aerospaţial. Peste hotare şi chiar peste Ocean, tinerii studenţi sau absolvenţi români de facultate sunt în topul mondial al celor mai buni specialişti. În momentul de faţă, peste 500 de absolvenţi de facultate din România activează în Canada, de la funcţii de conducere până la ingineri, şi cam tot atâţia, 400-500, la NASA, Agenţia Naţională AeroSpaţială Americană.
Tinerii pe care România refuză să-i păstreze, pentru că ideea de performanţă este mult prea vagă şi mult prea costisitoare pentru un stat care se ocupă doar cu lupta politică, evaziunea fiscală şi frauda, şi care cheltuie banii numai pe campanii electorale, pleacă din ţară şi ajung să-şi creeze cariere de top în ţări ca Statele Unite, Germania, Olanda, Australia, Japonia etc.
Performanţa, un deziderat descurajat încă de pe băncile şcolii. Cu cât premiază statul român performanţele olimpicilor?
Cum înţelege însă statul roman să premieze performanţele mondiale ale elevilor săi?
Pentru olimpicii care au obţinut punctaj maxim şi premiul special pentru medalia de aur la etapa internaţională a marilor competiţii şcolare internaţionale, Ministerul Educaţiei oferă 13.500 de lei. Elevilor care au obţinut medalia de aur la o olimpiadă internaţională, 10.400 de lei. Medalia de argint la o competiţie internaţională este răsplătită cu 8.900 de lei, bronzul cu 6.300 de lei, iar menţiunea cu 4.300 de lei.
Pentru olimpiadele internaţionale regionale (europene) stimulentele sunt însă mai modeste: aurul este recompensat de statul român cu 4.500 de lei, argintul cu 4.000 de lei, bronzul cu 3.100 de lei.
Olimpicii care obţin medalia de argint la o olimpiadă internaţională regională vor fi răsplătiţi cu suma de 4.000 de lei, menţiunea cu 2.700 de lei.
Cât priveşte stimulentele pe care statul le acordă premianţilor la faza naţională a olimpiadelor şcolare, acestea sunt de-a dreptul simbolice: 240 de lei pentru premiul I, 180 de lei pentru premiul al II-lea, 100 de lei pentru premiul al III-lea.
Aceste sume de bani pe care statul şi le rupe „de la gură” pentru a arăta că ştie să-şi răsplătească elevii pentru nişte performanţe extraordinare sunt de-a dreptul jignitoare.
Românii fac performanţe în afara ţării, în timp ce statul se străduie de 20 de ani să distrugă învăţământul
De 25 de ani statul român se străduie să distrugă învăţământul şi, odată cu el, această ţară. În mileniul III, mileniul supranumit mileniul materiei cenuşii, mileniul în care omenirea pune din ce în ce mai mult preţ pe inteligenţă, clasa politică românească goneşte elitele acestei ţări şi îşi descurajează copiii de aur prin indolenţa cu care le tratează performanţele.
În ultimii 20 de ani a plouat cu medalii şi distincţii internaţionale peste şcoala românească. Dacă aceşti copii ar fi fost încurajaţi aşa cum ar fi meritat, până acum am fi avut cel puţin o generaţie de aur în câmpul muncii, în linia I a cercetării româneşti, în politica acestei ţări. Dar clica politică pe mâna căreia a încăput această ţară cu 20 de ani în urmă se teme de cetăţenii cu IQ ridicat.
În felul acesta ne pierdem elitele. Tinerii de calitate părăsesc ţara, iar în ţară rămân din ce în ce mai mulţi absolvenţi mediocri, care se extind în toate domeniile de muncă din această ţară. La nivel sanitar, în sistemul de învăţământ, în finanţe, în politică.
Elitele din toate domeniile sunt alungate din ţară de o politică criminală care întreţine iluzia învăţământului de masă, cultivând mediocritatea. Să fim blestemaţi să nu ne putem ridica mai sus de nivelul cel mai de jos al mediocrităţii colective? Să nu putem avea capacitatea de a vedea dincolo spaţiul îngust şi inept al politicii dâmboviţene? Să nu realizăm că la un moment dat istoria se va răzbuna cu o forţă inimaginabilă pentru crima pe care toţi aceşti politicieni o comit sistematic din 1990 încoace? Românii fac performanţă în afara ţării pentru că aici ţara îi vrea proşti, la cheremul unei clase politice iresponsabile. Ne complacem într-un dolce far niente din care nu reuşim să ieşim.
Marcela GHEORGHIU